3  

Scrie-mi

Scrie-mi că nu sunt doar o fostă,

Scrie-mi că tu de tot nu m ai uitat, 

Scrie-mi că încă te gândești la mine

Scrie-mi mi că de multe ori tu m-ai visat

Scrie-mi că din orgoliu atunci tu ai plecat 

Scrie-mi că la a nostră revedere, pe loc, atunci tu m ai fi sărutat 

Și ai fi vrut să-mi scrii când am plecat 

Scrie-mi că înapoi tu vei veni, dar mai avem puțin de așteptat


Categoria: Poezii de dragoste

Toate poeziile autorului: That Autumn poezii.online Scrie-mi

Data postării: 3 ianuarie 2025

Timp de citire: ~1 min.

Vizualizări: 1062

Loghează-te si comentează!

Alte poezii ale autorului

Poate cândva ai să vezi

Poate cândva ai să vezi tu cât te-am iubit, sau poate nu. Probabil tu nu crezi nimic din tot ce spun. 

Dar, dacă nu-i așa, te rog explică-mi tu, cum ar putea un om a se ruga la Dumnezeu seară de seară pentru alt om, care străin îi e acum?

Și cum ar putea, oare, să-și dorească pentru el tot ce-i mai bun?

 

Poate c-ai râs de mine, spunând că între noi puțin a fost și dragostea nu avea cum să vină

Dar vei înțelege, poate, peste ani, că nu e vorba de timp, ci de persoană, că inima de tine mi-a fost plină

 

Ai fost exact ce mi-am dorit, omul pentru care m-am rugat atâta timp

Și știi că tot ce spun acum e sincer, pentru că nu am așteptat nimic în schimb

 

Plâng și acum, când scriu aceste versuri

Și, poate, voi mai plânge multe gânduri 

Eu nu am scris vreodat' o poezie

Dar când mă uit la pozele cu tine în suflet mi se-așterne o bucurie 

 

Ce simt acum? Simt dor, un dor imens care m-apasă

De dor am mers să te văd atunci, atunci când ai cântat 

Și din tot sufletul mi-aș fi dorit să nu mă fi lăsat

 

Mă gândesc doar la cum eu te priveam, în ziua-n care prima dată te-am văzut

M-am rușinat, nu m-am uitat la tine și cred că numai Dumnezeu știe de ce nu am putut 

Nu am putut atunci și nici acum nu cred că aș putea

Pentru că tu pentru mine ai fost și vei rămâne altceva.

 

AB

Mai mult...

E iarnă-n sufletul ăsta nebun

E iarnă acum, e iarnă-n sufletul ăsta nebun 

Nebun de tine, dar n-am curajul să ți-o spun

 

Mă tot gândesc de unde atâta frig în mine 

Nu știu de ce inima mea e tot la tine

 

Nu știu de ce-a rămas acolo, prinsă ca într-un careu

Când viața mea era numai un curcubeu

 

Nu știu de ce nu reușesc s-o mai iau înapoi 

Când gândul tău nu e deloc la noi

 

Oare-mi voi recupera vreodată bucuria?

Căci dacă nu, rămân numai cu poezia

Mai mult...

Nu mai știu

Nu mai știu  

 

Nu mai știu ce e cu mine  

Oare mă voi mai regăsi vreodată?  

 

În capul meu, o mie de întrebări  

Sunt laolaltă  

 

Cândva, tot ce doream era iubire  

Dar… oare iubirea unui bărbat o căutam  

sau căutam iubirea unui tată?  

 

Nu mai știu dacă e despre căutări  

sau regăsire  

 

Știu doar atât:  

Cel mai greu de dus în viață  

E să nu știi dacă mai ești vie  

sau ești moartă.

Mai mult...

Poate cândva ai să vezi tu

Poate cândva ai să vezi tu cât te-am iubit, sau poate nu. Probabil nici nu crezi ceva din tot ce spun.

Dar, dacă nu e ăsta adevărul, cum ar putea un om a se ruga la Dumnezeu seară de seară pentru alt om, care străin îi e acum?

Și dacă nu l-ar fi iubit... Cum crezi tu, oare, că ar putea să-și dorească pentru el tot ce-i mai bun?

 

Poate c-ai râs de mine, spunând că între noi puțin a fost și dragostea nu avea cum să vină

Dar vei înțelege, poate, peste ani, că nu e vorba de timp, ci de persoană, că inima de tine mi-a fost plină

 

Ai fost exact ce mi-am dorit, omul pentru care m-am rugat atâta timp

Și știi că tot ce spun acum e sincer, pentru că nu am așteptat nimic în schimb

 

Plâng și acum, când scriu aceste versuri

Și, poate, voi mai plânge multe gânduri 

 

Eu nu am scris vreodat' o poezie

Dar când mă uit la pozele cu tine în suflet mi se-așterne o bucurie 

 

Ce simt acum? Simt dor, un dor imens care m-apasă

De dor am mers să te văd atunci, atunci când ai cântat 

Și din tot sufletul mi-aș fi dorit să nu mă fi lăsat

 

Mă gândesc doar la cum eu te priveam, în ziua-n care prima dată te-am văzut

M-am rușinat, nu m-am uitat la tine și cred că numai Dumnezeu știe de ce nu am putut 

 

Nu am putut atunci și nici acum nu cred că aș putea

Pentru că tu pentru mine ai fost și vei rămâne altceva.

 

AB

Mai mult...

Poezii din aceiaşi categorie

Ce e asta vară? (Partea a II-a)

La începutul verii,

Erau doar amintiri care mă chinuiau,

Din cauza cărora credeam că voi ajunge să scriu versuri

Care mă bântuiau.

 

Însă acest anotimp a ajuns să-mi aducă și mângâiere, nu doar tăiere,

Cum spuneam în versurile mele.

 

Uneori, în momentul neașteptat,

Apare persoana despre care doar visai să fii dat.

 

La început, nu credeam că va fi nimic.

Doar două zile de festival

Și ne vom comporta ca și cum nu s-a întâmplat nimic.

 

Am ajuns acasă, cu o bucurie greu de oprit,

Deși n-am știut dacă persoana aceea voia ceva

Sau era doar în capul meu de copil trăznit.

 

Totuși, nu a fost așa.

La două zile după aceea a venit,

Iar atunci bucuria mea a fost de neclintit.

 

Și cu timpul

Am ajuns să simt pentru persoana aceea

Niște lucruri greu de explicat,

Însă el nici acum seama nu și-a dat.

 

Însă îl înțeleg și este normal.

Le are pe ale lui, eu pe ale mele,

Însă teama că nu vom mai vorbi

Îmi trece prin vene.

 

E o persoană foarte importantă pentru mine

Și doar la o simplă ceartă îmi fac gânduri extreme,

De care nu am cum a nu mă teme.

 

Îl iubesc și mă iubește,

Însă asta nu mereu biruiește.

 

De la certurile banale pe care le avem,

Se va sătura un pic câte un pic,

Iar între noi nu va mai fi nimic.

 

Însă țin foarte mult la el

Și sper ca atunci să-mi rămână măcar un simplu amic.

 

Deoarece nu voi accepta în sinea mea

Să nu vorbim măcar un pic.

 

Aș dori ca să poată să fie eu, măcar pentru un timp mic,

Poate așa își va da seama că ceea ce simt eu pentru el

Nu sunt doar vorbe spuse

Și că la ceea ce crede el că țin eu

Să vadă că pentru mine e un nimic.

 

Tot ce îmi doresc e să fie fericit,

Iar când îl văd sau îi aud vocea,

Ceea ce simt nu prea știu cum să explic.

 

Deși mă comport ciudat,

Iar el crede că îmi caut motive pentru ca între noi totul să se fi oprit,

Pentru mine acesta este un gând cumplit

Și e ultimul lucru pe care mi l-aș fi dorit,

 

Deoarece ce simt eu și văd eu în el,

Chiar și lui i-ar fi greu de văzut și simțit.

 

Ce simt eu pentru el e ceva neexplicit.

 

Mai mult...

doar marea/2

 

iscodind tâlcul

prin-ntunecatul coclau,

al înfumurării,

amfiteatre revarsă-

pe scări, fumigene,

dezgustul măștilor

din lut.

Mai mult...

Lut

Ca un lut ma modelati

Niciunul dintre voi nu ma lasati

Sa stau in linistea mea

Fiecare face ce vrea

 

De la ce imi place pana la ce spun

Chiar si ce mananc la mic dejun

Tot incerc sa va fac pe plac

Dar nu mai suport nu ma mai impac

Cu nimeni si nimic

 

Nu mai am propria personalitate

Ci bucatele vechi remodelate

Sunt lut,n am ce face

nu mai stiu ce chiar imi place

Mai mult...

Costurile magazinului

Un leu un fruct,

Cinci lei un product. 

 

Strofă de două versuri 

Mai mult...

Gindesc...

As crede ca in noapte
Tu esti din ce in ce aici
Ma simt tot ma aproape
Dar picur mii de fulgi
Rasar tot mai alene
Incet incet ma sting
Ma simt tot mai aproape
Dar e-n acelasi timp
Te-ndepartezi ca lumina
S-apoi incet revii
Ba esti tu dulce calda
Iar rece si pustii ,.

Mai mult...

Sezonul 2 din seria motive pentru care ar trebui să vorbim

Cât de mult iubesc eu această furnică…

Aș putea spune de la pământ la cer

Cum spune orice persoană fără imaginație,

Dar eu pe furnica mea o iubesc diferit,

O iubesc de la pământ și până mai departe.

 

Ce este mai departe de cer,

Depinde de cum percepe fiecare universul acesta compus

Eu cel puțin, prin mai departe de cer

Mă refer la ani lumină înainte să existăm,

Pe când Dumnezeu abia picta stele pe sus.

 

O iubesc încă de când nu știa că o să vină în viața ei cineva,

Care o să o vadă atât de gingașă și de mică,

Încât o să-i pună porecla furnică.

 

Mă întreb oare când o să vrea să vorbim…

Ahhh… nu știu de ce am furnica așa de nehotărâtă,

O să mor dacă nu mă lasă să-i ofer din dragostea mea multă.

În fiecare zi inima mea din ce în ce mai încet bate…

Ca să nu mor prematur…

Nu vrei tu furnică să mă strângi în brațe?

 

Încă un motiv pentru care cred că ar trebui să vorbim este că am îmbrățișările calde.

Și nu s-ar plictisi niciodată cu mine,

Ar fi mereu în priză,

Pentru că am multă energie și când se așteaptă mai puțin,

O prind și îi dau mulți, mulți pupici surpriză 💋💋💋💋💋💋💋💋💋💋💋💋💋💋

 

Dacă se mai gândește mult dacă să vorbim sau nu,

O să-mi pierd răbdarea într-un final… o să-mi pun niște pantofi sport noi,

Și o să o alerg până pe nori…

Ahhh… și când o prind nu voi spune nimic, nimănui,

Dar vor fi semne… prognoza meteo ar fi în fiecare zi aceeași,

Ploi, ploi, ploi.

Mai mult...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍