Scrie-mi
Scrie-mi că nu sunt doar o fostă,
Scrie-mi că tu de tot nu m ai uitat,
Scrie-mi că încă te gândești la mine
Scrie-mi mi că de multe ori tu m-ai visat
Scrie-mi că din orgoliu atunci tu ai plecat
Scrie-mi că la a nostră revedere, pe loc, atunci tu m ai fi sărutat
Și ai fi vrut să-mi scrii când am plecat
Scrie-mi că înapoi tu vei veni, dar mai avem puțin de așteptat
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: That Autumn
Data postării: 3 ianuarie
Vizualizări: 168
Poezii din aceiaşi categorie
Negri lilieci
Am luat în pumn un zbor de negri lilieci,
Și-am pus din puf de păpădii la geam perdele,
Cât timp de vânt mă vor adăposti ele,
Va ști ulciorul vârf de apă din dovleci.
Cu sânii m-am lipit de-un colț de cer,
Ca să nu mai cad nicicând din visuri;
Pe buze mi-am lipit albastru ales din irisuri,
Strâns să mă țină de mierea lor străjer.
Am înflorit pe câmpuri deluzorii, drept,
Ca spicul copt al unui grâu sălbatic, sfios;
M-am unduit ca ape reci și repezi, mânios,
Pământul atunci ca-o inimă mi-a bătut în piept.
Am nins în ierni geroase cu sănii albe, înhămate,
Văzut-am copiii cum făceau oameni de zăpadă,
Îsingurați părinți purtau fular din lână ca spadă,
Iar bumbi aveau din sâmburi de caise parfumate.
Tu... și numai Tu...
M-ai sclipit dintr-o privire,
O privire de neuitat.
Dar la prima întâlnire,
Sămânța dragostei ai plantat.
Zâmbetul tău ce mă orbește,
Mă face fericit de zi cu zi.
Dar când dispare îmi zdrobește,
Inima în părți o mii.
Ochii tăi nemărginiți,
Îmi fur inima prin mituire.
Devin tot mai infiniți,
Fără nicio șansă de supraviețuire.
Să ții minte întotdeauna,
Lângă tine voi fii mereu.
Nici furtuna și nici minciuna,
Nu ne vor despărți de Dumnezeu.
(Dedicată unei persoane speciale)
Mi-e dor...
Mi-e dor de vechile amintiri,
Cand eram si cand stateam
La multe povestiri
Si eu chiar te cunoșteam.
Mi-e dor de tine
Si de gesturile tale ieftine,
Cand impreuna stateam
Si eu chiar te cunosteam.
Mi-e dor de a noastra barfa
Si cand vorbeam discutii.
Vreau sa nu scriu a ta strofa,
Vreau sa fii aici, nu cu toti necunoscutii.
Atunci chiar te cunosteam.
Mi-e dor de a ta voce
Si chiar si de al tau mesaj,
Cand tu-mi pareai feroce.
Mi-e dor de al tau curaj,
Cand eu chiar te cunosteam.
Mi-e dor de momentul
In care chiar stiam
Sa traim prezentul,
Iar eu chiar nu ma-ndoiam
Daca chiar te cunoșteam.
Mi-e dor de momentul
Cand credeai ca uit de tine,
Caci a fost doar liantul
Unei relatii ieftine,
Cand eu chiar te cunosteam.
Mi-e dor de zilele
Cand nu uitai de mine
Tu-mi erai ca soarele,
Dar a urmat sa se termine.
Acum nu te mai cunosc.
Nu te mai cunosc,
Mi-o spun in fiecare zi,
Caci ma loveste brusc
Realitatea din fiecare zi.
Mi-e dor de tine.
Vreau sa fii aici, cu mine
Sa-ti povestesc tot ce-ai pierdut.
Tu esti plina de straine
Si s-a dus tot ce-am crezut.
Mi-e dor de tine.
Mi-e dor sa-ti vad masina
In fata librariei si sa-ti fiu copilot,
Sa vin cu tine peste tot.
Sa rad de tine
Si chiar tu de mine.
Mi-e dor de tine.
Mi-e dor de tine
Si sper ca si tie de mine.
Vreau sa te vad aici
Asa cum tu mi erai si mi zici
Ca mereu mi vei fi.
Mi-e dor de tine...
Distinsă doamnă
Distinsă doamnă să-nceapă show-ul ,
Să ne "iubim" până apare curcubeul,
Ascultă ploaia ce suspină la fereastră,
Dar și ecoul ce sosește tot pe-acolo,
Cântat de patul nostru șubrezit,
Noi tineri ne simțim dar nu mai suntem,
Iar de decență nici c-am auzit!
*
Distinsă doamnă te aștept de-o viață,
Și iată c-ai apărut precum o vrăjitoare,
Te plimbi agale în visele-mi fugare,
Pe mătura-ți vrajită,
Apoi dispari cum ai venit!
Există un sfârșit si la sfârșit
Chiar dacă nu este-nceput nimic,
Caci de iubire nimic n-am pomenit!
(1 august 2022-6 martie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Îndemn de Crăciun!
În preajma Sărbătorii de Crăciun
Să arătăm mai multă bunătate,
Să mulțumim pentru ce-avem
Și-un pic să dăm și mai departe
E timpul dragostei și al iertării
Și al colindelor ce ne vestesc,
Că astăzi s-a născut Christos
Pruncul dorit, darul Ceresc
În Betleem s-a întâmplat minunea
Așa cum cei trei magi au prevestit,
Ei aur, smirnă și tămâie au adus
Urmând lumina stelei ce i-a călăuzit
În peștera sărăcăcioasă s-a născut
Apoi Fecioara în scutece l-a înfășat,
L-ambrățișat și l-a culcat ușor în iesle
După ce mai întâi pe Prunc l-a alăptat
Și cum în peșteră era destul de frig
Cu abur l-a încălzit asinul și un bou,
Aici păstorii au fost trimiși de îngeri
Să se închine și oi ei au făcut cadou
El a venit pentru a noastră mântuire
Și drept răsplată, El moarte a primit,
A îndurat ocară, durere și batjocură
Ca ce e scris în Carte, să fie împlinit
Mă-ntreb acum pe mine și pe tine?
Am înțeles noi oare a Lui venire?
Și mai presus de ce El s-a jertfit?
Murind pe cruce pentru omenire
Acum în ajun de Crăciun vă-ndemn
Să ne schimbăm, să facem fapte bune,
Iar cu iubire, să dăruim în jur iubire
De vrem în Carte, să fie scris..al nostru Nume!
Nu știu...
Nu știu dacă durerea-mi va trece cu timpul,
Știu doar că azi, timpul îmi trece cu durere
Când doar aș vrea să-ți mai simt vinul
Și-o ultimă îmbrățișare pe piele...
Nu știu dacă dorul mă va lăsa vreodată,
Să sting flacăra ce în suflet se aprinde
Căci tu ești visul meu, o lume neuitată,
În care timpul nu îmi mai aparține.
Nu știu de am să pot uita cândva
Cum zâmbetu-ți mă îmbăta ca vinul
Negândind că de tot vei pleca,
Strivind tot ce-mi dăruise destinul...
Nu știu nimic...și-ți scriu plină de gânduri
Și printre rânduri ascund câte-un fior,
Căci al meu dor nu are margini
Și doar așa pot umple, golul lăsat de noi...
Negri lilieci
Am luat în pumn un zbor de negri lilieci,
Și-am pus din puf de păpădii la geam perdele,
Cât timp de vânt mă vor adăposti ele,
Va ști ulciorul vârf de apă din dovleci.
Cu sânii m-am lipit de-un colț de cer,
Ca să nu mai cad nicicând din visuri;
Pe buze mi-am lipit albastru ales din irisuri,
Strâns să mă țină de mierea lor străjer.
Am înflorit pe câmpuri deluzorii, drept,
Ca spicul copt al unui grâu sălbatic, sfios;
M-am unduit ca ape reci și repezi, mânios,
Pământul atunci ca-o inimă mi-a bătut în piept.
Am nins în ierni geroase cu sănii albe, înhămate,
Văzut-am copiii cum făceau oameni de zăpadă,
Îsingurați părinți purtau fular din lână ca spadă,
Iar bumbi aveau din sâmburi de caise parfumate.
Tu... și numai Tu...
M-ai sclipit dintr-o privire,
O privire de neuitat.
Dar la prima întâlnire,
Sămânța dragostei ai plantat.
Zâmbetul tău ce mă orbește,
Mă face fericit de zi cu zi.
Dar când dispare îmi zdrobește,
Inima în părți o mii.
Ochii tăi nemărginiți,
Îmi fur inima prin mituire.
Devin tot mai infiniți,
Fără nicio șansă de supraviețuire.
Să ții minte întotdeauna,
Lângă tine voi fii mereu.
Nici furtuna și nici minciuna,
Nu ne vor despărți de Dumnezeu.
(Dedicată unei persoane speciale)
Mi-e dor...
Mi-e dor de vechile amintiri,
Cand eram si cand stateam
La multe povestiri
Si eu chiar te cunoșteam.
Mi-e dor de tine
Si de gesturile tale ieftine,
Cand impreuna stateam
Si eu chiar te cunosteam.
Mi-e dor de a noastra barfa
Si cand vorbeam discutii.
Vreau sa nu scriu a ta strofa,
Vreau sa fii aici, nu cu toti necunoscutii.
Atunci chiar te cunosteam.
Mi-e dor de a ta voce
Si chiar si de al tau mesaj,
Cand tu-mi pareai feroce.
Mi-e dor de al tau curaj,
Cand eu chiar te cunosteam.
Mi-e dor de momentul
In care chiar stiam
Sa traim prezentul,
Iar eu chiar nu ma-ndoiam
Daca chiar te cunoșteam.
Mi-e dor de momentul
Cand credeai ca uit de tine,
Caci a fost doar liantul
Unei relatii ieftine,
Cand eu chiar te cunosteam.
Mi-e dor de zilele
Cand nu uitai de mine
Tu-mi erai ca soarele,
Dar a urmat sa se termine.
Acum nu te mai cunosc.
Nu te mai cunosc,
Mi-o spun in fiecare zi,
Caci ma loveste brusc
Realitatea din fiecare zi.
Mi-e dor de tine.
Vreau sa fii aici, cu mine
Sa-ti povestesc tot ce-ai pierdut.
Tu esti plina de straine
Si s-a dus tot ce-am crezut.
Mi-e dor de tine.
Mi-e dor sa-ti vad masina
In fata librariei si sa-ti fiu copilot,
Sa vin cu tine peste tot.
Sa rad de tine
Si chiar tu de mine.
Mi-e dor de tine.
Mi-e dor de tine
Si sper ca si tie de mine.
Vreau sa te vad aici
Asa cum tu mi erai si mi zici
Ca mereu mi vei fi.
Mi-e dor de tine...
Distinsă doamnă
Distinsă doamnă să-nceapă show-ul ,
Să ne "iubim" până apare curcubeul,
Ascultă ploaia ce suspină la fereastră,
Dar și ecoul ce sosește tot pe-acolo,
Cântat de patul nostru șubrezit,
Noi tineri ne simțim dar nu mai suntem,
Iar de decență nici c-am auzit!
*
Distinsă doamnă te aștept de-o viață,
Și iată c-ai apărut precum o vrăjitoare,
Te plimbi agale în visele-mi fugare,
Pe mătura-ți vrajită,
Apoi dispari cum ai venit!
Există un sfârșit si la sfârșit
Chiar dacă nu este-nceput nimic,
Caci de iubire nimic n-am pomenit!
(1 august 2022-6 martie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Îndemn de Crăciun!
În preajma Sărbătorii de Crăciun
Să arătăm mai multă bunătate,
Să mulțumim pentru ce-avem
Și-un pic să dăm și mai departe
E timpul dragostei și al iertării
Și al colindelor ce ne vestesc,
Că astăzi s-a născut Christos
Pruncul dorit, darul Ceresc
În Betleem s-a întâmplat minunea
Așa cum cei trei magi au prevestit,
Ei aur, smirnă și tămâie au adus
Urmând lumina stelei ce i-a călăuzit
În peștera sărăcăcioasă s-a născut
Apoi Fecioara în scutece l-a înfășat,
L-ambrățișat și l-a culcat ușor în iesle
După ce mai întâi pe Prunc l-a alăptat
Și cum în peșteră era destul de frig
Cu abur l-a încălzit asinul și un bou,
Aici păstorii au fost trimiși de îngeri
Să se închine și oi ei au făcut cadou
El a venit pentru a noastră mântuire
Și drept răsplată, El moarte a primit,
A îndurat ocară, durere și batjocură
Ca ce e scris în Carte, să fie împlinit
Mă-ntreb acum pe mine și pe tine?
Am înțeles noi oare a Lui venire?
Și mai presus de ce El s-a jertfit?
Murind pe cruce pentru omenire
Acum în ajun de Crăciun vă-ndemn
Să ne schimbăm, să facem fapte bune,
Iar cu iubire, să dăruim în jur iubire
De vrem în Carte, să fie scris..al nostru Nume!
Nu știu...
Nu știu dacă durerea-mi va trece cu timpul,
Știu doar că azi, timpul îmi trece cu durere
Când doar aș vrea să-ți mai simt vinul
Și-o ultimă îmbrățișare pe piele...
Nu știu dacă dorul mă va lăsa vreodată,
Să sting flacăra ce în suflet se aprinde
Căci tu ești visul meu, o lume neuitată,
În care timpul nu îmi mai aparține.
Nu știu de am să pot uita cândva
Cum zâmbetu-ți mă îmbăta ca vinul
Negândind că de tot vei pleca,
Strivind tot ce-mi dăruise destinul...
Nu știu nimic...și-ți scriu plină de gânduri
Și printre rânduri ascund câte-un fior,
Căci al meu dor nu are margini
Și doar așa pot umple, golul lăsat de noi...
Alte poezii ale autorului
E iarnă-n sufletul ăsta nebun
E iarnă acum, e iarnă-n sufletul ăsta nebun
Nebun de tine, dar n-am curajul să ți-o spun
Mă tot gândesc de unde atâta frig în mine
Nu știu de ce inima mea e tot la tine
Nu știu de ce-a rămas acolo, prinsă ca într-un careu
Când viața mea era numai un curcubeu
Nu știu de ce nu reușesc s-o mai iau înapoi
Când gândul tău nu e deloc la noi
Oare-mi voi recupera vreodată bucuria?
Căci dacă nu, rămân numai cu poezia
Poate cândva ai să vezi
Poate cândva ai să vezi tu cât te-am iubit, sau poate nu. Probabil tu nu crezi nimic din tot ce spun.
Dar, dacă nu-i așa, te rog explică-mi tu, cum ar putea un om a se ruga la Dumnezeu seară de seară pentru alt om, care străin îi e acum?
Și cum ar putea, oare, să-și dorească pentru el tot ce-i mai bun?
Poate c-ai râs de mine, spunând că între noi puțin a fost și dragostea nu avea cum să vină
Dar vei înțelege, poate, peste ani, că nu e vorba de timp, ci de persoană, că inima de tine mi-a fost plină
Ai fost exact ce mi-am dorit, omul pentru care m-am rugat atâta timp
Și știi că tot ce spun acum e sincer, pentru că nu am așteptat nimic în schimb
Plâng și acum, când scriu aceste versuri
Și, poate, voi mai plânge multe gânduri
Eu nu am scris vreodat' o poezie
Dar când mă uit la pozele cu tine în suflet mi se-așterne o bucurie
Ce simt acum? Simt dor, un dor imens care m-apasă
De dor am mers să te văd atunci, atunci când ai cântat
Și din tot sufletul mi-aș fi dorit să nu mă fi lăsat
Mă gândesc doar la cum eu te priveam, în ziua-n care prima dată te-am văzut
M-am rușinat, nu m-am uitat la tine și cred că numai Dumnezeu știe de ce nu am putut
Nu am putut atunci și nici acum nu cred că aș putea
Pentru că tu pentru mine ai fost și vei rămâne altceva.
AB
Poate cândva ai să vezi tu
Poate cândva ai să vezi tu cât te-am iubit, sau poate nu. Probabil nici nu crezi ceva din tot ce spun.
Dar, dacă nu e ăsta adevărul, cum ar putea un om a se ruga la Dumnezeu seară de seară pentru alt om, care străin îi e acum?
Și dacă nu l-ar fi iubit... Cum crezi tu, oare, că ar putea să-și dorească pentru el tot ce-i mai bun?
Poate c-ai râs de mine, spunând că între noi puțin a fost și dragostea nu avea cum să vină
Dar vei înțelege, poate, peste ani, că nu e vorba de timp, ci de persoană, că inima de tine mi-a fost plină
Ai fost exact ce mi-am dorit, omul pentru care m-am rugat atâta timp
Și știi că tot ce spun acum e sincer, pentru că nu am așteptat nimic în schimb
Plâng și acum, când scriu aceste versuri
Și, poate, voi mai plânge multe gânduri
Eu nu am scris vreodat' o poezie
Dar când mă uit la pozele cu tine în suflet mi se-așterne o bucurie
Ce simt acum? Simt dor, un dor imens care m-apasă
De dor am mers să te văd atunci, atunci când ai cântat
Și din tot sufletul mi-aș fi dorit să nu mă fi lăsat
Mă gândesc doar la cum eu te priveam, în ziua-n care prima dată te-am văzut
M-am rușinat, nu m-am uitat la tine și cred că numai Dumnezeu știe de ce nu am putut
Nu am putut atunci și nici acum nu cred că aș putea
Pentru că tu pentru mine ai fost și vei rămâne altceva.
AB
E iarnă-n sufletul ăsta nebun
E iarnă acum, e iarnă-n sufletul ăsta nebun
Nebun de tine, dar n-am curajul să ți-o spun
Mă tot gândesc de unde atâta frig în mine
Nu știu de ce inima mea e tot la tine
Nu știu de ce-a rămas acolo, prinsă ca într-un careu
Când viața mea era numai un curcubeu
Nu știu de ce nu reușesc s-o mai iau înapoi
Când gândul tău nu e deloc la noi
Oare-mi voi recupera vreodată bucuria?
Căci dacă nu, rămân numai cu poezia
Poate cândva ai să vezi
Poate cândva ai să vezi tu cât te-am iubit, sau poate nu. Probabil tu nu crezi nimic din tot ce spun.
Dar, dacă nu-i așa, te rog explică-mi tu, cum ar putea un om a se ruga la Dumnezeu seară de seară pentru alt om, care străin îi e acum?
Și cum ar putea, oare, să-și dorească pentru el tot ce-i mai bun?
Poate c-ai râs de mine, spunând că între noi puțin a fost și dragostea nu avea cum să vină
Dar vei înțelege, poate, peste ani, că nu e vorba de timp, ci de persoană, că inima de tine mi-a fost plină
Ai fost exact ce mi-am dorit, omul pentru care m-am rugat atâta timp
Și știi că tot ce spun acum e sincer, pentru că nu am așteptat nimic în schimb
Plâng și acum, când scriu aceste versuri
Și, poate, voi mai plânge multe gânduri
Eu nu am scris vreodat' o poezie
Dar când mă uit la pozele cu tine în suflet mi se-așterne o bucurie
Ce simt acum? Simt dor, un dor imens care m-apasă
De dor am mers să te văd atunci, atunci când ai cântat
Și din tot sufletul mi-aș fi dorit să nu mă fi lăsat
Mă gândesc doar la cum eu te priveam, în ziua-n care prima dată te-am văzut
M-am rușinat, nu m-am uitat la tine și cred că numai Dumnezeu știe de ce nu am putut
Nu am putut atunci și nici acum nu cred că aș putea
Pentru că tu pentru mine ai fost și vei rămâne altceva.
AB
Poate cândva ai să vezi tu
Poate cândva ai să vezi tu cât te-am iubit, sau poate nu. Probabil nici nu crezi ceva din tot ce spun.
Dar, dacă nu e ăsta adevărul, cum ar putea un om a se ruga la Dumnezeu seară de seară pentru alt om, care străin îi e acum?
Și dacă nu l-ar fi iubit... Cum crezi tu, oare, că ar putea să-și dorească pentru el tot ce-i mai bun?
Poate c-ai râs de mine, spunând că între noi puțin a fost și dragostea nu avea cum să vină
Dar vei înțelege, poate, peste ani, că nu e vorba de timp, ci de persoană, că inima de tine mi-a fost plină
Ai fost exact ce mi-am dorit, omul pentru care m-am rugat atâta timp
Și știi că tot ce spun acum e sincer, pentru că nu am așteptat nimic în schimb
Plâng și acum, când scriu aceste versuri
Și, poate, voi mai plânge multe gânduri
Eu nu am scris vreodat' o poezie
Dar când mă uit la pozele cu tine în suflet mi se-așterne o bucurie
Ce simt acum? Simt dor, un dor imens care m-apasă
De dor am mers să te văd atunci, atunci când ai cântat
Și din tot sufletul mi-aș fi dorit să nu mă fi lăsat
Mă gândesc doar la cum eu te priveam, în ziua-n care prima dată te-am văzut
M-am rușinat, nu m-am uitat la tine și cred că numai Dumnezeu știe de ce nu am putut
Nu am putut atunci și nici acum nu cred că aș putea
Pentru că tu pentru mine ai fost și vei rămâne altceva.
AB
E iarnă-n sufletul ăsta nebun
E iarnă acum, e iarnă-n sufletul ăsta nebun
Nebun de tine, dar n-am curajul să ți-o spun
Mă tot gândesc de unde atâta frig în mine
Nu știu de ce inima mea e tot la tine
Nu știu de ce-a rămas acolo, prinsă ca într-un careu
Când viața mea era numai un curcubeu
Nu știu de ce nu reușesc s-o mai iau înapoi
Când gândul tău nu e deloc la noi
Oare-mi voi recupera vreodată bucuria?
Căci dacă nu, rămân numai cu poezia
Poate cândva ai să vezi
Poate cândva ai să vezi tu cât te-am iubit, sau poate nu. Probabil tu nu crezi nimic din tot ce spun.
Dar, dacă nu-i așa, te rog explică-mi tu, cum ar putea un om a se ruga la Dumnezeu seară de seară pentru alt om, care străin îi e acum?
Și cum ar putea, oare, să-și dorească pentru el tot ce-i mai bun?
Poate c-ai râs de mine, spunând că între noi puțin a fost și dragostea nu avea cum să vină
Dar vei înțelege, poate, peste ani, că nu e vorba de timp, ci de persoană, că inima de tine mi-a fost plină
Ai fost exact ce mi-am dorit, omul pentru care m-am rugat atâta timp
Și știi că tot ce spun acum e sincer, pentru că nu am așteptat nimic în schimb
Plâng și acum, când scriu aceste versuri
Și, poate, voi mai plânge multe gânduri
Eu nu am scris vreodat' o poezie
Dar când mă uit la pozele cu tine în suflet mi se-așterne o bucurie
Ce simt acum? Simt dor, un dor imens care m-apasă
De dor am mers să te văd atunci, atunci când ai cântat
Și din tot sufletul mi-aș fi dorit să nu mă fi lăsat
Mă gândesc doar la cum eu te priveam, în ziua-n care prima dată te-am văzut
M-am rușinat, nu m-am uitat la tine și cred că numai Dumnezeu știe de ce nu am putut
Nu am putut atunci și nici acum nu cred că aș putea
Pentru că tu pentru mine ai fost și vei rămâne altceva.
AB
Poate cândva ai să vezi tu
Poate cândva ai să vezi tu cât te-am iubit, sau poate nu. Probabil nici nu crezi ceva din tot ce spun.
Dar, dacă nu e ăsta adevărul, cum ar putea un om a se ruga la Dumnezeu seară de seară pentru alt om, care străin îi e acum?
Și dacă nu l-ar fi iubit... Cum crezi tu, oare, că ar putea să-și dorească pentru el tot ce-i mai bun?
Poate c-ai râs de mine, spunând că între noi puțin a fost și dragostea nu avea cum să vină
Dar vei înțelege, poate, peste ani, că nu e vorba de timp, ci de persoană, că inima de tine mi-a fost plină
Ai fost exact ce mi-am dorit, omul pentru care m-am rugat atâta timp
Și știi că tot ce spun acum e sincer, pentru că nu am așteptat nimic în schimb
Plâng și acum, când scriu aceste versuri
Și, poate, voi mai plânge multe gânduri
Eu nu am scris vreodat' o poezie
Dar când mă uit la pozele cu tine în suflet mi se-așterne o bucurie
Ce simt acum? Simt dor, un dor imens care m-apasă
De dor am mers să te văd atunci, atunci când ai cântat
Și din tot sufletul mi-aș fi dorit să nu mă fi lăsat
Mă gândesc doar la cum eu te priveam, în ziua-n care prima dată te-am văzut
M-am rușinat, nu m-am uitat la tine și cred că numai Dumnezeu știe de ce nu am putut
Nu am putut atunci și nici acum nu cred că aș putea
Pentru că tu pentru mine ai fost și vei rămâne altceva.
AB