E iarnă-n sufletul ăsta nebun

Un înger feminin cânta cu vocea-i

de privighetoare,

Povesti de iubire și amintiri

de pe pământ.

Ascunse de timp prin viața

amăgitoare,

Pacate ce încalcă al dragostei jurământ.

Imbracata-n albul zăpezii

printre ghețari,

Cu flama iubirii între palme,

arzând!

Pe limba dragostei ii alina pe solitari,

Speranta se zarea in ochii ei sclipind!

In timp îndepărtat la un

monument acvatic,

Fericirea s-a imortalizat intr-o

poza de suflet.

Doi tineri îndrăgostiți se

priveau romantic,

Un tablou tomnatic,

al dragostei portret.

Cu rodul iubirii lor in pântec

se croia un nou destin,

Albastrul marii se unea cu

nisipurile fierbinți.

Sange dulce latin și un suflet

de cristal marin,

La prima vedere unul pentru

altul fauriti.

In dreapta se vedea pădurea iar

la stânga un lac verde,

Un loc sfintit de îngeri și inimi

care se unesc.

Amintirile din acest loc niciodată

nu se vor pierde,

Petreceri prin timp intr-un loc

și sufletului pitoresc.

Trandafirii sângerii erau simboldul 

iubirii lor eterne,

Sentimente ce trec peste

hotarul rațiunii,

Scrisorile de dragoste și intalnirile

nocturne,

Romantici din fire își pictau

viața in culori.

Vorbind de trandafiri ne amintim

ca au și spini,

Indiferent de cât de ascuțiți ea

primea cu zecile.

Ele se deosebeau de lalele

garoafe sau crini,

Conturul petalelor catifelate erau

pasiunii lor docile.

Lentilele fotografului au capturat

un moment magic,

O poza ce avea sa fie întipărita in

sufletul fetiței lor.

Pe viitor iubirea lor o sa aibe parte

de un final tragic,

Viata urma sa pună la încercare

a lor poveste de amor.

S-a născut cu ochii căprui și sub

soare strălucind,

A lor fetița blonda părea a fi un

dar divin.

Cu sprâncene desenate părea

a fi gândind,

Le făcea lumea mai frumoasa,

paradisul fiind vivid.

Cum lecțiile de viața nu se dau

pe cer senin,

Toamna a ales-o pentru o cale

puțin nedreapta.

Frunzele cădeau pentru a schimba

al ei destin,

La al trei-lea an din viața a plătit

pentru a sortii fapta.

Strălucirea rodului iubirii părea

a se fi stins,

Parintii nu mai erau al ei și se

regăseau in alte chipuri.

Sangele ii s-a schimbat și orice

speranța era desearta,

Prin jertfele de suflete pustii se credea

ca răul a învins.

 ..............................................................

Îngerul privighetoare se bucura ca

iubirea s-a întâmplat!

O poveste de dragoste întipărita in

timpuri de mult apuse,

A fost o data când cele doua suflete

împreuna au dansat.

Flama iubirii s-a aprins pentru

povesti ce merita a fi spuse.

Pământule oprește-te, 

să privesc la steaua ei pe cer

o eternitate …

sau măcar o viață.

Și când o da înghețul,

ea să-și trimită lumina să se oglindească

într-un cub de gheață …

în mine!

Să vadă și ea cât de frumoasă este!

(autor: Aurel Alexandru Donciu / Volum: Cub de gheață - 2020 / Editura Etnous, Brasov / ISBN: 978-606-712-760-7 )

Aștept ziua în care

Voi primi o provocare,

Să-ntâlnesc un oarecare,

Să-l privesc fără-ncetare.

Aștept să îl cunosc,

Și să pot să-i vorbesc,

Când îl văd să mă-nroșesc

Și să pot să îl iubesc.

Aștept să mă vadă și el,

Să trecem la următorul nivel, 

Să vorbim și pe apel,

Iar mai târziu să-mi dea un inel.

Aștept un om deștept

Chiar unul înțelept,

Dar nu pot să accept

Că eu încă tot aștept.

Pune suflet, dacă ai,

Nu trăi pe drumuri vai.

Tot ce faci, să faci cu rost,

Nu lăsa nimic pe post.

Fii prezent în ce gândești,

Nu doar trecător să ești.

Vorba goală nu te-ajută,

Fapta bună-i mai tăcută.

Pune suflet în iubire,

În prietenii, în trăire.

Căci ce dai, se va întoarce,

Chiar și-n vremuri când te-ar arde.

Viața-i scurtă, dar frumoasă,

Dacă pui inima-n casă.

Fii cu totul în ce dai,

Pune suflet, dacă ai.

Iubita mea frumoasă,

Acest poem nu are titlu,

Universal este precum ești tu în frumusețea ta...

Cum poate crede cineva,

Că dragostea nu-i însuși cerul în libertatea sa,

Cu-acel albastru necuprins,

Ce poartă norii cei pufoși

Și care capătă ciudate forme,

Ce par să ne vorbească fără rost?

Dar rostul lor este chiar frumusețea pusă-n ei...

Iubito tu ești fata unor zei,

Știam din prima clipă, cu siguranță am știut,

Căci inima-mi șoptește mai mereu tăcut,

Să te iubesc fără să știu a pierde drumul început,

Iubito crede-mă, eu o ascult!

(4 martie 2024 Vasilica dragostea mea)

Et si tu n'existais pas,

dis-moi pourquoi j'existerais.

Pour traîner dans un monde sans toi,

sans espoir et sans regret.

Et si tu n'existais pas,

j'essaierais d'inventer l'amour

comme un peintre qui voit sous ses doigts

naître les couleurs du jour,

et qui n'en revient pas.

Et si tu n'existais pas,

dis-moi pour qui j'existerais.

Des passantes endormies dans mes bras

que je n'aimerais jamais.

Et si tu n'existais pas,

je ne serais qu'un point de plus

dans ce monde qui vient et qui va,

je me sentirais perdu.

J'aurais besoin de toi.

Et si tu n'existais pas,

dis-moi comment j'existerais.

Je pourrais faire semblant d'être moi,

mais je ne serais pas vrai.

Et si tu n'existais pas,

je crois que je l'aurais trouvé,

le secret de la vie, le pourquoi

simplement pour te créer,

et pour te regarder.

Et si tu n'existais pas

Dis-moi pourquoi j'existerais

Pour traîner dans un monde sans toi

Sans espoir et sans regret

Et si tu n'existais pas,

j'essaierais d'inventer l'amour

comme un peintre qui voit sous ses doigts

naître les couleurs du jour,

et qui n'en revient pas.

Iar dacă tu n-ai exista

Dacă tu n-ai exista

Spune-mi, eu de ce aş exista

Să rătăcesc de unul singur într-o lume fără tine

Fără speranţă, fără regrete

Şi dacă tu n-ai exista

Aş încerca să inventez dragostea

Ca un pictor ce vede cum din degetele sale

Se nasc culorile zilei

Şi cum nu mai revin nicicând

Şi dacă tu n-ai exista

Spune-mi, eu de ce aş exista

Aventuri trecătoare adormite în braţele mele

Pe care nu le-aş putea iubi niciodată

Şi dacă tu n-ai exista

N-aş fi decât un punct în plus

În această lume care vine şi pleacă

M-aş simţi pierdut

Aş avea nevoie de tine

Şi dacă tu n-ai exista

Spune-mi cum aş putea eu să exist

Aş putea să mă prefac că sunt eu

Dar n-aş fi real

Şi dacă tu n-ai exista

Cred că aş putea găsi

Secretul vieţii, întrebările

Doar pentru a te crea

Şi pentru a te privi

Dacă tu n-ai exista

Spune-mi, eu de ce aş exista

Să rătăcesc de unul singur într-o lume fără tine

Fără speranţă, fără regrete

Şi dacă tu n-ai exista

Aş încerca să inventez dragostea

Ca un pictor ce vede cum din degetele sale

Se nasc culorile zilei

Şi cum nu mai revin nicicând.

Poate cândva ai să vezi tu cât te-am iubit, sau poate nu. Probabil tu nu crezi nimic din tot ce spun. 

Dar, dacă nu-i așa, te rog explică-mi tu, cum ar putea un om a se ruga la Dumnezeu seară de seară pentru alt om, care străin îi e acum?

Și cum ar putea, oare, să-și dorească pentru el tot ce-i mai bun?

Poate c-ai râs de mine, spunând că între noi puțin a fost și dragostea nu avea cum să vină

Dar vei înțelege, poate, peste ani, că nu e vorba de timp, ci de persoană, că inima de tine mi-a fost plină

Ai fost exact ce mi-am dorit, omul pentru care m-am rugat atâta timp

Și știi că tot ce spun acum e sincer, pentru că nu am așteptat nimic în schimb

Plâng și acum, când scriu aceste versuri

Și, poate, voi mai plânge multe gânduri 

Eu nu am scris vreodat' o poezie

Dar când mă uit la pozele cu tine în suflet mi se-așterne o bucurie 

Ce simt acum? Simt dor, un dor imens care m-apasă

De dor am mers să te văd atunci, atunci când ai cântat 

Și din tot sufletul mi-aș fi dorit să nu mă fi lăsat

Mă gândesc doar la cum eu te priveam, în ziua-n care prima dată te-am văzut

M-am rușinat, nu m-am uitat la tine și cred că numai Dumnezeu știe de ce nu am putut 

Nu am putut atunci și nici acum nu cred că aș putea

Pentru că tu pentru mine ai fost și vei rămâne altceva.

AB

Poate cândva ai să vezi tu cât te-am iubit, sau poate nu. Probabil nici nu crezi ceva din tot ce spun.

Dar, dacă nu e ăsta adevărul, cum ar putea un om a se ruga la Dumnezeu seară de seară pentru alt om, care străin îi e acum?

Și dacă nu l-ar fi iubit... Cum crezi tu, oare, că ar putea să-și dorească pentru el tot ce-i mai bun?

Poate c-ai râs de mine, spunând că între noi puțin a fost și dragostea nu avea cum să vină

Dar vei înțelege, poate, peste ani, că nu e vorba de timp, ci de persoană, că inima de tine mi-a fost plină

Ai fost exact ce mi-am dorit, omul pentru care m-am rugat atâta timp

Și știi că tot ce spun acum e sincer, pentru că nu am așteptat nimic în schimb

Plâng și acum, când scriu aceste versuri

Și, poate, voi mai plânge multe gânduri 

Eu nu am scris vreodat' o poezie

Dar când mă uit la pozele cu tine în suflet mi se-așterne o bucurie 

Ce simt acum? Simt dor, un dor imens care m-apasă

De dor am mers să te văd atunci, atunci când ai cântat 

Și din tot sufletul mi-aș fi dorit să nu mă fi lăsat

Mă gândesc doar la cum eu te priveam, în ziua-n care prima dată te-am văzut

M-am rușinat, nu m-am uitat la tine și cred că numai Dumnezeu știe de ce nu am putut 

Nu am putut atunci și nici acum nu cred că aș putea

Pentru că tu pentru mine ai fost și vei rămâne altceva.

AB

Scrie-mi că nu sunt doar o fostă,

Scrie-mi că tu de tot nu m ai uitat, 

Scrie-mi că încă te gândești la mine

Scrie-mi mi că de multe ori tu m-ai visat

Scrie-mi că din orgoliu atunci tu ai plecat 

Scrie-mi că la a nostră revedere, pe loc, atunci tu m ai fi sărutat 

Și ai fi vrut să-mi scrii când am plecat 

Scrie-mi că înapoi tu vei veni, dar mai avem puțin de așteptat

Poate cândva ai să vezi tu cât te-am iubit, sau poate nu. Probabil tu nu crezi nimic din tot ce spun. 

Dar, dacă nu-i așa, te rog explică-mi tu, cum ar putea un om a se ruga la Dumnezeu seară de seară pentru alt om, care străin îi e acum?

Și cum ar putea, oare, să-și dorească pentru el tot ce-i mai bun?

Poate c-ai râs de mine, spunând că între noi puțin a fost și dragostea nu avea cum să vină

Dar vei înțelege, poate, peste ani, că nu e vorba de timp, ci de persoană, că inima de tine mi-a fost plină

Ai fost exact ce mi-am dorit, omul pentru care m-am rugat atâta timp

Și știi că tot ce spun acum e sincer, pentru că nu am așteptat nimic în schimb

Plâng și acum, când scriu aceste versuri

Și, poate, voi mai plânge multe gânduri 

Eu nu am scris vreodat' o poezie

Dar când mă uit la pozele cu tine în suflet mi se-așterne o bucurie 

Ce simt acum? Simt dor, un dor imens care m-apasă

De dor am mers să te văd atunci, atunci când ai cântat 

Și din tot sufletul mi-aș fi dorit să nu mă fi lăsat

Mă gândesc doar la cum eu te priveam, în ziua-n care prima dată te-am văzut

M-am rușinat, nu m-am uitat la tine și cred că numai Dumnezeu știe de ce nu am putut 

Nu am putut atunci și nici acum nu cred că aș putea

Pentru că tu pentru mine ai fost și vei rămâne altceva.

AB

Poate cândva ai să vezi tu cât te-am iubit, sau poate nu. Probabil nici nu crezi ceva din tot ce spun.

Dar, dacă nu e ăsta adevărul, cum ar putea un om a se ruga la Dumnezeu seară de seară pentru alt om, care străin îi e acum?

Și dacă nu l-ar fi iubit... Cum crezi tu, oare, că ar putea să-și dorească pentru el tot ce-i mai bun?

Poate c-ai râs de mine, spunând că între noi puțin a fost și dragostea nu avea cum să vină

Dar vei înțelege, poate, peste ani, că nu e vorba de timp, ci de persoană, că inima de tine mi-a fost plină

Ai fost exact ce mi-am dorit, omul pentru care m-am rugat atâta timp

Și știi că tot ce spun acum e sincer, pentru că nu am așteptat nimic în schimb

Plâng și acum, când scriu aceste versuri

Și, poate, voi mai plânge multe gânduri 

Eu nu am scris vreodat' o poezie

Dar când mă uit la pozele cu tine în suflet mi se-așterne o bucurie 

Ce simt acum? Simt dor, un dor imens care m-apasă

De dor am mers să te văd atunci, atunci când ai cântat 

Și din tot sufletul mi-aș fi dorit să nu mă fi lăsat

Mă gândesc doar la cum eu te priveam, în ziua-n care prima dată te-am văzut

M-am rușinat, nu m-am uitat la tine și cred că numai Dumnezeu știe de ce nu am putut 

Nu am putut atunci și nici acum nu cred că aș putea

Pentru că tu pentru mine ai fost și vei rămâne altceva.

AB

Scrie-mi că nu sunt doar o fostă,

Scrie-mi că tu de tot nu m ai uitat, 

Scrie-mi că încă te gândești la mine

Scrie-mi mi că de multe ori tu m-ai visat

Scrie-mi că din orgoliu atunci tu ai plecat 

Scrie-mi că la a nostră revedere, pe loc, atunci tu m ai fi sărutat 

Și ai fi vrut să-mi scrii când am plecat 

Scrie-mi că înapoi tu vei veni, dar mai avem puțin de așteptat