Urme...
Ochii-mi sar deodată din orbite,
Când ușa întredeschisă o zăresc,
Văd pe alocuri urme prea grăbite,
Ce înspre drum deodată se opresc.
Îmi pare că te-ai risipit precum o boare,
De-a lungul drumului ce-l tot privesc,
Și parcă-mi pleacă ochii la plimbare,
Că-n lipsa ta le este teamă că orbesc.
Și nu mă pot uita acum nici îndărăt,
Nimic nu-i mai sinistru ca o casă goală,
Și mă-nspăimânt profund de tot ce văd,
În casa cum se ruină ca de o boală.
Mă mistuie un foc pe dinăuntru,
Iar flacăra se-ntinde încet spre ușă,
Și-ai să auzi cândva, că înăuntru,
În urma ta lăsată e altă urmă de cenușă.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Gabriel Trofin
Дата публикации: 8 октября
Просмотры: 52
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: De ce te cânt
Поэма: "Unforgettable" în germană
După șase ani de așteptare, Zilele literaturii române revin la Chișinău
Поэма: ‘59
Поэма: Resemnare
Povestea de succes a unui scriitor în vogă. Cărțile sale au fost traduse în peste 20 de limbi
Поэма: Priveghi
Поэма: Jertfa
Dragi autori și cititori ai poezii.online