Urme...
Ochii mi se cufund adânc în orbite,
Când ușa întredeschisă o zăresc,
Văd pe alocuri urme prea grăbite,
Ce înspre drum deodată se opresc.
Îmi pare că te-ai risipit precum o boare,
De-a lungul drumului ce-l tot privesc,
Și parcă-mi pleacă ochii la plimbare,
Că-n lipsa ta le este teamă că orbesc.
Și nu mă pot uita acum nici îndărăt,
Nimic nu-i mai sinistru ca o casă goală,
Și mă-nspăimânt profund de tot ce văd,
În casa cum se ruină ca de o boală.
Mă mistuie un foc pe dinăuntru,
Iar flacăra se-ntinde încet spre ușă,
Și-ai să auzi cândva, că înăuntru,
În urma ta lăsată e altă urmă de cenușă.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Gabriel Trofin
Дата публикации: 8 октября 2024
Просмотры: 249
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: cad
Поэма: copiii cimitirelor
Un spectacol neobisnuit s-a jucat pe scena teatrului din Soroca. O piesa de teatru, care a inclus muzica la pian, mimica si poezie a adunat o multime de lume in sala - VIDEO
Поэма: Casa mea !
Поэма: Suflet sculptat în vers
Operele scriitorilor autohtoni, în topul celor mai vândute cărți în 2017. Romanul care a fost cumpărat ca pâinea caldă
Поэма: Ziua
Поэма: "Ja, einmal ich träumte" în italiană
Romanul Notre Dame de Paris a devenit cea mai căutată carte din librării