Predestinare
Îmi e sortit să trec prin astă lume,
Să nu-mi aleg nici soartă și nici nume,
Să fiu gonit de ploi și întunecimi,
Să merg târâș prin sumbre adâncimi,
Să cânt ce altuia îi sună bine,
Și să dansez chiar dacă nu îmi vine.
Și nu mi-e dat să trec precum îmi e dorința,
Să nu știu ce-i durerea, tristețea, suferința,
Să-nfrunt lumini și ploi, și întunecimi,
Să zbor spre neatinse înălțimi,
Să cânt ce inimii zburdalnice îi place,
Și să dansez la mine-n carapace.
Dar, eu, nebun și trist, tot Ție mă închin,
Și plâng de ce mi-ai dat pârdalnicul destin.
Категория: Различные стихи
Все стихи автора: Gabriel Trofin
Дата публикации: 19 июня
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 312
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Ni-e frică
Поэма: A nu mai putea trăi
(foto) La Chișinău s-a deschis o cafenea dedicată poeziei. Unde o puteți găsi
Поэма: La orizont
Поэма: Dulcele amar
Prima lecţie de dirigenţie din noul an şcolar, dedicată scriitorului Ion Druţă
Поэма: Nou răsărit
Поэма: CÂNDVA
Descopera posibilitati de carieră pentru cei pasionați de cuvinte și expresie creativă, content writing și editare