Între coperţi
Pentru tine sunt greu de citit,
Sunt un roman cu multe volume,
Ce cred că va fi tipărit,
Pentru generații postume.
Sunt un sonet shakespearian,
Citit în al lumii spectacol,
De un prinț anglican
Hărăzit de profeți și oracol
Sunt o baladă asaltată de zei,
Cântată prin Olimp câteodată,
Pe câmp printre lupi, printre miei,
Și de pruncii rămași fără tată.
Sunt poezia ce durerea-ți alină,
Nimfa ce-ți cântă îngeresc la ureche,
O stea căzătoare dintr-o noapte senină,
O șoaptă rostită într-o limbă străveche.
Pentru tine sunt greu de citit,
De aceea mă iubești și mă ierți,
Iar eu te privesc mereu fericit,
Din lumea de aici, dintre coperți.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Gabriel Trofin
Дата публикации: 23 сентября 2023
Просмотры: 711
Стихи из этой категории
Tu, femeie!
E ziua ta frumoasa mea,
Și-s fericit că-mi ești femeie,
Tu ai căzut precum o stea,
Te-am prins și pus sub cheie
În casa noastră luminezi,
Căldură, dragoste aduci,
La toate tu mereu veghezi,
Și niciodată nu le-ncurci
Tu ești ființa binecuvântată,
Ce nouă-n dar ne este dată,
Mie să-mi fii soția mult visată,
Iar pentru Edy, o mamă adorată
La tine noi cu drag privim,
Și-ți mulțumim că tu exiști,
Te prețuim, iubim și îți dorim,
Să nu ai niciodată, ochii triști
Flori îți vom aduce noi mereu,
Punând în ele dragoste și dor,
Și-l vom ruga pe Dumnezeu,
Să fie-n casa noastră și-n viitor
Acum vreau să mărturisesc,
Și să vă spun despre o cheie,
Pe care-am vrut s-o folosesc,
Să-ncui, descui, dar ea era..la femeie!!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Atâta timp cât mă iubești de Andra în turcă
De-ar fi să cadă cerul peste tine, te voi ocroti,
Şi poate să vină, baby, şi potopul, nu-mi stinge focul inimii,
Chiar dacă-i vreun cutremur, sfârşitul lumii ştii,
Atâta timp cât mă iubeşti, eu te voi iubi.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
În ochii tăi răsare soarele.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
Cu tine-n pat răsare soarele.
De-ar fi să ne lovească vreo cometă, nu mi-e frică, ştii,
Că sigur faci tu rost de vreo rachetă, vom supravieţui,
Chiar dacă e vreun tsunami, sfârşitul lumii ştii,
Atâta timp cât mă iubeşti, eu te voi iubi.
Şi când îți vine greu să vezi,
Eu sunt acolo să te luminez.
Şi când în tine nu mai crezi,
Eu sunt acolo să te motivez.
Tam-taca-tum-pa, hai vino încoa',
Vocea ta e o vioară în inima mea,
Tam-taca-tum-pa, te-aş fredona,
Ești refrenul din viaţa mea.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
În ochii tăi răsare soarele.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
Cu tine-n pat răsare soarele.
Beni sevdiğin sürece
Eğer gökyüzü üstüne düşerse seni koruyacağım.
Ve gelebilir bebeğim ve sel, kalbimdeki ateşi söndürme
Deprem olsa bile dünyanın sonu malum,
Sen beni sevdiğin sürece, ben de seni seveceğim.
Yanında oturan,
Yanında oturan,
Geceler seninle daha güzel
Güneş gözlerine doğuyor.
Yanında oturan,
Yanında oturan,
Geceler seninle daha güzel
Güneş seninle birlikte yatakta doğar.
Eğer bize bir kuyruklu yıldız çarparsa korkmuyorum, biliyorsun
Elbette bir roketi ele geçirirsen hayatta kalırız,
Tsunami olsa bile dünyanın sonu biliyorsunuz,
Sen beni sevdiğin sürece, ben de seni seveceğim.
Ve görmekte zorluk çektiğinde,
Seni aydınlatmak için oradayım.
Ve artık kendine inanmadığında,
Seni motive etmek için oradayım.
Tam-taca-tum-güle güle, buraya gel.
Sesin kalbimde bir keman,
Tam-taca-tum-pa, sana mırıldanırdım
Sen benim hayatımın korosusun.
Yanında oturan,
Yanında oturan,
Geceler seninle daha güzel
Güneş gözlerine doğuyor.
Yanında oturan,
Yanında oturan,
Geceler seninle daha güzel
Güneş seninle birlikte yatakta doğar.
Trecut
Aș fi vrut ca altă dată
Să te întâlnesc pe drum,
Să treci iar timid cu fală
Iar eu să privesc visând.
Mai greu era să descifrez atunci,
Când mintea se rătăcea printre-atătea cuvinte
Dădeam din suflet tot ce aveam mai bun
Dar ce se reflecta era un jalnic ecou mut.
Am reprimat de ani niște momente
Ce mândria mi-a preschimbat-o-n fum
Și am construit din acel zid de sentimente
Un castel cu realități de jur împrejur.
Vin azi și menestrei să schimbe jocul
Au mai trecut și vicleni negustori
Dar în trufia lui de-un negru sumbru
Așteaptă vara să-l scoată din nori.
Vreau
Vreau din nou să mă-înnec,
În farmecul ochilor tăi,
Ochi, care nu vreau să-i văd plângând,
Privirea căror mă amețește,
Mă izbăvește de tot stresul.
Să te pierd, nu vreau,
Nu voi rezista, pur și simplu,
Nu vreau iar să mă-închid în sine.
Da. Nu sunt ideal,
Dar anume pentru tine vreau să fiu acea alegere corectă.
Voi spune și eu cum spuse și Lăpușneanu,
Dacă, tu nu mă vrei pe mine,
Eu te vreau
Accentul pe cuvinte
O ploaie îngâmfată,
E mereu îmfumurată.
O ființă orgolioasă
E mereu pretențioasă.
Puternicul accent
De cuvânt inocent,
Mereu impertinent
Memorat e permanent.
Un sunet minunat
Cu gluma s-a-mpăcat,
La putere a urcat
Dar dur a ofensat.
Frumos a triumfat
La modul repetat
Ideea de glumit
Un factor anumit.
O atenție sporită
E-n mod clar, una lovită,
De-ntuneric istovită,
Poate fi una-ngrădită.
Sus, pe-o orbită,
Privirea-i țintită,
O voce ascuțită
S-ar cerea auzită.
Pe cerul nocturn
Vazut-ai un turn,
Ce stele-nflăcărate
Pașii să-ți arate.
Păsări zburătoare
Cu aripi și cu motoare,
Precum stele căzătoare
Așteptai nerăbdătoare.
Accentul pe cuvinte,
Bine-nfăptuite,
Cu o mica rugăminte
Să te reprezinte.
09.05.24
Orașul gol
Orașul gol
Orașul pare mai pustiu,
De când nu-ți mai trimit ce scriu.
Străzile tac, luminile pier,
Vântul îmi șoptește stingher.
Băncile vechi îmi spun de noi,
Umbre se-ntind pe trotuare goi.
Fără cuvinte, fără avânt,
Timpul se-oprește-ntr-un singur cuvânt.
Dar dacă mâna-mi va scrie iar,
Poate va fi un alt hotar,
Unde orașul va înflori,
Și tu, din nou, vei reveni.
Tu, femeie!
E ziua ta frumoasa mea,
Și-s fericit că-mi ești femeie,
Tu ai căzut precum o stea,
Te-am prins și pus sub cheie
În casa noastră luminezi,
Căldură, dragoste aduci,
La toate tu mereu veghezi,
Și niciodată nu le-ncurci
Tu ești ființa binecuvântată,
Ce nouă-n dar ne este dată,
Mie să-mi fii soția mult visată,
Iar pentru Edy, o mamă adorată
La tine noi cu drag privim,
Și-ți mulțumim că tu exiști,
Te prețuim, iubim și îți dorim,
Să nu ai niciodată, ochii triști
Flori îți vom aduce noi mereu,
Punând în ele dragoste și dor,
Și-l vom ruga pe Dumnezeu,
Să fie-n casa noastră și-n viitor
Acum vreau să mărturisesc,
Și să vă spun despre o cheie,
Pe care-am vrut s-o folosesc,
Să-ncui, descui, dar ea era..la femeie!!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Atâta timp cât mă iubești de Andra în turcă
De-ar fi să cadă cerul peste tine, te voi ocroti,
Şi poate să vină, baby, şi potopul, nu-mi stinge focul inimii,
Chiar dacă-i vreun cutremur, sfârşitul lumii ştii,
Atâta timp cât mă iubeşti, eu te voi iubi.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
În ochii tăi răsare soarele.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
Cu tine-n pat răsare soarele.
De-ar fi să ne lovească vreo cometă, nu mi-e frică, ştii,
Că sigur faci tu rost de vreo rachetă, vom supravieţui,
Chiar dacă e vreun tsunami, sfârşitul lumii ştii,
Atâta timp cât mă iubeşti, eu te voi iubi.
Şi când îți vine greu să vezi,
Eu sunt acolo să te luminez.
Şi când în tine nu mai crezi,
Eu sunt acolo să te motivez.
Tam-taca-tum-pa, hai vino încoa',
Vocea ta e o vioară în inima mea,
Tam-taca-tum-pa, te-aş fredona,
Ești refrenul din viaţa mea.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
În ochii tăi răsare soarele.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
Cu tine-n pat răsare soarele.
Beni sevdiğin sürece
Eğer gökyüzü üstüne düşerse seni koruyacağım.
Ve gelebilir bebeğim ve sel, kalbimdeki ateşi söndürme
Deprem olsa bile dünyanın sonu malum,
Sen beni sevdiğin sürece, ben de seni seveceğim.
Yanında oturan,
Yanında oturan,
Geceler seninle daha güzel
Güneş gözlerine doğuyor.
Yanında oturan,
Yanında oturan,
Geceler seninle daha güzel
Güneş seninle birlikte yatakta doğar.
Eğer bize bir kuyruklu yıldız çarparsa korkmuyorum, biliyorsun
Elbette bir roketi ele geçirirsen hayatta kalırız,
Tsunami olsa bile dünyanın sonu biliyorsunuz,
Sen beni sevdiğin sürece, ben de seni seveceğim.
Ve görmekte zorluk çektiğinde,
Seni aydınlatmak için oradayım.
Ve artık kendine inanmadığında,
Seni motive etmek için oradayım.
Tam-taca-tum-güle güle, buraya gel.
Sesin kalbimde bir keman,
Tam-taca-tum-pa, sana mırıldanırdım
Sen benim hayatımın korosusun.
Yanında oturan,
Yanında oturan,
Geceler seninle daha güzel
Güneş gözlerine doğuyor.
Yanında oturan,
Yanında oturan,
Geceler seninle daha güzel
Güneş seninle birlikte yatakta doğar.
Trecut
Aș fi vrut ca altă dată
Să te întâlnesc pe drum,
Să treci iar timid cu fală
Iar eu să privesc visând.
Mai greu era să descifrez atunci,
Când mintea se rătăcea printre-atătea cuvinte
Dădeam din suflet tot ce aveam mai bun
Dar ce se reflecta era un jalnic ecou mut.
Am reprimat de ani niște momente
Ce mândria mi-a preschimbat-o-n fum
Și am construit din acel zid de sentimente
Un castel cu realități de jur împrejur.
Vin azi și menestrei să schimbe jocul
Au mai trecut și vicleni negustori
Dar în trufia lui de-un negru sumbru
Așteaptă vara să-l scoată din nori.
Vreau
Vreau din nou să mă-înnec,
În farmecul ochilor tăi,
Ochi, care nu vreau să-i văd plângând,
Privirea căror mă amețește,
Mă izbăvește de tot stresul.
Să te pierd, nu vreau,
Nu voi rezista, pur și simplu,
Nu vreau iar să mă-închid în sine.
Da. Nu sunt ideal,
Dar anume pentru tine vreau să fiu acea alegere corectă.
Voi spune și eu cum spuse și Lăpușneanu,
Dacă, tu nu mă vrei pe mine,
Eu te vreau
Accentul pe cuvinte
O ploaie îngâmfată,
E mereu îmfumurată.
O ființă orgolioasă
E mereu pretențioasă.
Puternicul accent
De cuvânt inocent,
Mereu impertinent
Memorat e permanent.
Un sunet minunat
Cu gluma s-a-mpăcat,
La putere a urcat
Dar dur a ofensat.
Frumos a triumfat
La modul repetat
Ideea de glumit
Un factor anumit.
O atenție sporită
E-n mod clar, una lovită,
De-ntuneric istovită,
Poate fi una-ngrădită.
Sus, pe-o orbită,
Privirea-i țintită,
O voce ascuțită
S-ar cerea auzită.
Pe cerul nocturn
Vazut-ai un turn,
Ce stele-nflăcărate
Pașii să-ți arate.
Păsări zburătoare
Cu aripi și cu motoare,
Precum stele căzătoare
Așteptai nerăbdătoare.
Accentul pe cuvinte,
Bine-nfăptuite,
Cu o mica rugăminte
Să te reprezinte.
09.05.24
Orașul gol
Orașul gol
Orașul pare mai pustiu,
De când nu-ți mai trimit ce scriu.
Străzile tac, luminile pier,
Vântul îmi șoptește stingher.
Băncile vechi îmi spun de noi,
Umbre se-ntind pe trotuare goi.
Fără cuvinte, fără avânt,
Timpul se-oprește-ntr-un singur cuvânt.
Dar dacă mâna-mi va scrie iar,
Poate va fi un alt hotar,
Unde orașul va înflori,
Și tu, din nou, vei reveni.
Другие стихотворения автора
Un scurt salut...
Nici bună ziua n-aș mai zice,
De când cu toții ne vedem străini,
Ne este inima făcută arșice,
Și sufletul învăluit în spini.
Nici bună seara n-aș mai spune,
Când văd că-ntoarceți capul în opus,
La gură vă apare albe spume,
Chiar dacă nu aveți nimic de spus.
M-am răzgândit, și adio vă mai zic,
Căci n-are rost și politețea s-o-njosesc,
Chiar dacă nu avem de împărțit nimic,
Un scurt salut ar fi firesc și omenesc.
Nu...
Din vârfuri de munte mă cheamă tăcerea,
Nu duhul, ci vântul îmi cântă durerea,
Și-n urme pierdute sub cerul cărunt,
Pământul îmi strigă pasul mărunt.
Sub tălpi se destramă o iarnă târzie,
Nu timpul, ci soarta, viața mi-o scrie,
Și-n clipa ce-ngheață în pumn uneori,
E îndeajuns să trăiești și să mori.
Din piept se desprinde o umbră, o șoaptă,
Nu teamă, ci neîncrederea ce stă și așteaptă,
Și-n drumuri pierdute, sub ploaia nebună,
Aievea mă plimb cu toate zilele-n mână.
Sub pleoape am umbre de vise străine,
Nu pasul, ci dorul mă duce spre tine,
Iar viața mă-îmbie cu șoapte mieroase,
Când totul în jur a minciună miroase.
Se frânge-n lumină un cântec târziu,
Nu moartea, ci ruga mă duce-n pustiu,
Iar pașii lăsați peste dâre de scrum,
E urma ce duce spre ultimul drum.
De unde vin...
De unde vin așa târziu, nu știu,
Și sunt umbrit pieziș de vreme,
Mi-s gândurile toate în sicriu,
Și le aprind la căpătâi poeme.
Străbat alei înăbușite-n frunze,
Printre copaci dansează o țigancă,
Înalta vârstă își cere mii de scuze,
Și-și caută grăbită loc pe-o bancă.
Cad frunze ca-ntr-o tristă despărțire,
Foșnesc duios săltate-n dans de vânt,
Și toamna doarme în a mea privire,
Și-n frunze mă afund ca-ntr-un mormânt.
Îmi cântă greierii romantici și târzii,
Balade despre trandafiri și arme,
Foșnesc copaci sub stele argintii,
Și-ntregul parc în mine parcă doarme.
Tăcerea-mi stinge aprinsele poeme,
La fel mă sting sub frunze de arin,
Iar toamna-n măruntaie îmi geme,
Și-ntreabă frunzele... de unde vin!
Sărăcie
Fără uși și fără geamuri îmi e casa,
Fără scaune împrejur mi-e masa,
Patu-mi este o pătură peste podele,
Și-s fericit că toate acestea-s ale mele.
Atunci când soarele pe cer ardea,
Trageam un nor și îl făceam perdea,
Printre pereți când vântul șuiera,
Mă prefăceam că-mi cântă soarta mea.
Dar a venit la mine astăzi primăvara,
S-o găzduiesc un anotimp doar seara,
Și arăta precum o zână de frumoasă,
Strângând-o în brațe am invitat-o-n casă,
Și-am convenit să stea aici o veșnicie,
Căci mirosea a flori, a râu și-a apă vie,
Și-n loc de uși aveam bujori și crini,
Și în ferestre doar roze albe fără spini,
Și în întreaga casă peste vechile podele,
Crescu o iarbă deasă și pe alocuri stele,
Iar împrejurul mesei, plutind ușor pe iarbă,
Stau două jilțuri din nuferi și rubarbă.
Și-n fiecare seară cu dânsa stau la masă,
Și azurul din privire o face mai frumoasă,
Răsună întreaga casă sub tril de păsărele,
Și-n toată sărăcia, acestea-s numai ale mele.
A noastră iubire
Te-am întâlnit pe-un ţărm de rătăcire,
Sfioasă îţi trădai nedumerirea,
Dar ascundeai sub zâmbet o iubire,
Şi-ţi împărţeai cu soarele lucirea.
Cu ale tale urme în nisipul încă ud,
Şi umbra-ţi sub un soare pofticios,
Îmi conturau renascentist pe trupu-ţi nud,
Esenţa femeiască a corpului prea crud.
M-am aruncat în ale vremii valuri,
Ca să împart cu tine acelaşi timp,
Să fim prezenţi la aceleaşi baluri,
Să dănţuim ca mirii pe acelaşi ritm.
Să pot la miez de noapte să te fur,
Şi să te port pe ape neumblate,
Să te iubesc ca un nebun şi să îndur,
A ta iubire şi vorbe deocheate.
Apoi de pruncii noştri să îngrijim,
Şi vremea peste noi să ningă,
Iar noi ca la-nceput să ne iubim,
A noastră dragoste planeta să încingă.
Timpul
De ce treci aşa de iute,
Şi mă faci să par bătrân,
Peste clipe zeci şi sute,
Să nu pot să fiu stăpân?
Zile, ani, veacuri şi ere,
Sunt ai tăi copii despotici,
Ce-mi transformă în himere,
Vise, dragoste, putere.
Cu voci de orologii mă-nspăimânţi,
Clepsidra mi-o impui ca judecată,
Şi ale mele rugăminţi fierbinţi,
Le aud în vremuri de-altădată.
În găuri negre vreau să mă arunc,
Şi în vârtejuri să mă înfirip,
În univers ori haos să ajung,
Acolo unde timpul e nimic.
Un scurt salut...
Nici bună ziua n-aș mai zice,
De când cu toții ne vedem străini,
Ne este inima făcută arșice,
Și sufletul învăluit în spini.
Nici bună seara n-aș mai spune,
Când văd că-ntoarceți capul în opus,
La gură vă apare albe spume,
Chiar dacă nu aveți nimic de spus.
M-am răzgândit, și adio vă mai zic,
Căci n-are rost și politețea s-o-njosesc,
Chiar dacă nu avem de împărțit nimic,
Un scurt salut ar fi firesc și omenesc.
Nu...
Din vârfuri de munte mă cheamă tăcerea,
Nu duhul, ci vântul îmi cântă durerea,
Și-n urme pierdute sub cerul cărunt,
Pământul îmi strigă pasul mărunt.
Sub tălpi se destramă o iarnă târzie,
Nu timpul, ci soarta, viața mi-o scrie,
Și-n clipa ce-ngheață în pumn uneori,
E îndeajuns să trăiești și să mori.
Din piept se desprinde o umbră, o șoaptă,
Nu teamă, ci neîncrederea ce stă și așteaptă,
Și-n drumuri pierdute, sub ploaia nebună,
Aievea mă plimb cu toate zilele-n mână.
Sub pleoape am umbre de vise străine,
Nu pasul, ci dorul mă duce spre tine,
Iar viața mă-îmbie cu șoapte mieroase,
Când totul în jur a minciună miroase.
Se frânge-n lumină un cântec târziu,
Nu moartea, ci ruga mă duce-n pustiu,
Iar pașii lăsați peste dâre de scrum,
E urma ce duce spre ultimul drum.
De unde vin...
De unde vin așa târziu, nu știu,
Și sunt umbrit pieziș de vreme,
Mi-s gândurile toate în sicriu,
Și le aprind la căpătâi poeme.
Străbat alei înăbușite-n frunze,
Printre copaci dansează o țigancă,
Înalta vârstă își cere mii de scuze,
Și-și caută grăbită loc pe-o bancă.
Cad frunze ca-ntr-o tristă despărțire,
Foșnesc duios săltate-n dans de vânt,
Și toamna doarme în a mea privire,
Și-n frunze mă afund ca-ntr-un mormânt.
Îmi cântă greierii romantici și târzii,
Balade despre trandafiri și arme,
Foșnesc copaci sub stele argintii,
Și-ntregul parc în mine parcă doarme.
Tăcerea-mi stinge aprinsele poeme,
La fel mă sting sub frunze de arin,
Iar toamna-n măruntaie îmi geme,
Și-ntreabă frunzele... de unde vin!
Sărăcie
Fără uși și fără geamuri îmi e casa,
Fără scaune împrejur mi-e masa,
Patu-mi este o pătură peste podele,
Și-s fericit că toate acestea-s ale mele.
Atunci când soarele pe cer ardea,
Trageam un nor și îl făceam perdea,
Printre pereți când vântul șuiera,
Mă prefăceam că-mi cântă soarta mea.
Dar a venit la mine astăzi primăvara,
S-o găzduiesc un anotimp doar seara,
Și arăta precum o zână de frumoasă,
Strângând-o în brațe am invitat-o-n casă,
Și-am convenit să stea aici o veșnicie,
Căci mirosea a flori, a râu și-a apă vie,
Și-n loc de uși aveam bujori și crini,
Și în ferestre doar roze albe fără spini,
Și în întreaga casă peste vechile podele,
Crescu o iarbă deasă și pe alocuri stele,
Iar împrejurul mesei, plutind ușor pe iarbă,
Stau două jilțuri din nuferi și rubarbă.
Și-n fiecare seară cu dânsa stau la masă,
Și azurul din privire o face mai frumoasă,
Răsună întreaga casă sub tril de păsărele,
Și-n toată sărăcia, acestea-s numai ale mele.
A noastră iubire
Te-am întâlnit pe-un ţărm de rătăcire,
Sfioasă îţi trădai nedumerirea,
Dar ascundeai sub zâmbet o iubire,
Şi-ţi împărţeai cu soarele lucirea.
Cu ale tale urme în nisipul încă ud,
Şi umbra-ţi sub un soare pofticios,
Îmi conturau renascentist pe trupu-ţi nud,
Esenţa femeiască a corpului prea crud.
M-am aruncat în ale vremii valuri,
Ca să împart cu tine acelaşi timp,
Să fim prezenţi la aceleaşi baluri,
Să dănţuim ca mirii pe acelaşi ritm.
Să pot la miez de noapte să te fur,
Şi să te port pe ape neumblate,
Să te iubesc ca un nebun şi să îndur,
A ta iubire şi vorbe deocheate.
Apoi de pruncii noştri să îngrijim,
Şi vremea peste noi să ningă,
Iar noi ca la-nceput să ne iubim,
A noastră dragoste planeta să încingă.
Timpul
De ce treci aşa de iute,
Şi mă faci să par bătrân,
Peste clipe zeci şi sute,
Să nu pot să fiu stăpân?
Zile, ani, veacuri şi ere,
Sunt ai tăi copii despotici,
Ce-mi transformă în himere,
Vise, dragoste, putere.
Cu voci de orologii mă-nspăimânţi,
Clepsidra mi-o impui ca judecată,
Şi ale mele rugăminţi fierbinţi,
Le aud în vremuri de-altădată.
În găuri negre vreau să mă arunc,
Şi în vârtejuri să mă înfirip,
În univers ori haos să ajung,
Acolo unde timpul e nimic.