Tu, femeie!
E ziua ta frumoasa mea,
Și-s fericit că-mi ești femeie,
Tu ai căzut precum o stea,
Te-am prins și pus sub cheie
În casa noastră luminezi,
Căldură, dragoste aduci,
La toate tu mereu veghezi,
Și niciodată nu le-ncurci
Tu ești ființa binecuvântată,
Ce nouă-n dar ne este dată,
Mie să-mi fii soția mult visată,
Iar pentru Edy, o mamă adorată
La tine noi cu drag privim,
Și-ți mulțumim că tu exiști,
Te prețuim, iubim și îți dorim,
Să nu ai niciodată, ochii triști
Flori îți vom aduce noi mereu,
Punând în ele dragoste și dor,
Și-l vom ruga pe Dumnezeu,
Să fie-n casa noastră și-n viitor
Acum vreau să mărturisesc,
Și să vă spun despre o cheie,
Pe care-am vrut s-o folosesc,
Să-ncui, descui, dar ea era..la femeie!!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Стихи из этой категории
Pedeapsa
Călcând nisipul răscolit se-ascunde timpul
Mințit de valuri umblă pasul rătăcit
Zburând sonor între tăceri șoptește vântul
Promite viselor hotarul risipit
Plutind incert vâslesc spre urma de lumină
Seducător mi-aprinde focul ascuțit
Împinge-n inimă fixându-și rădăcină
Se-ntinde-n gânduri adevărul născocit
Foșnește apa lunecând de pe retină
Asurzitor curgând amarul infinit
Udând absențele ard pete de rugină
Seacând privirile calvarul e cumplit
Umbra luminii ferecate mă deprimă
Căzând spre nori trecutul piere istovit
Prezentul umblă-mpiedicat într-o rutină
Aruncă zilele rănite-n asfințit
Durerea pare o condiție stabilă
Desprins complet de relitate sunt gonit
Plătesc simțirile de om în crantină
Pedeapsa celor ce iubesc nefericit
As fi dorit
Te vad acum, parca-i venit de sus
Si vreau sa fii tu azi,dar si pe veci,
O urma a ramas de la acel apus
Ce-ar fi si miine , te-oi intilni aici?
A lumii umbra am lasat departe
Si singur, rar pasesc catre apus
As fi dorit ca anii si nici moartea
As fi dorit dar soarele-i doar sus.
O, tu, copila-mi esti atit de draga
Rasari ca soarele de dupa nori
Cu tine e lumina , tu esti raza,
Atit de draga, ca mii de flori.
In vis apari ,te stingi usor,
O, draga mea,cit as dori,
Privesc cu ochii plini de dor,
Sa fii alaturi zi de zi.
Dragostea ta
Poți să spui că mi-a fost dor în partea stângă
Că-mi apăreai ca un nebun pe stradă
Mă simțeam bipolară fară tine
Al meu psihopat , cu ochi plini de ceață
Psihiatrie suflet pentru mine
Unde scriam cu linii pe pereți
Și mă rugam sa te-ntâlnessc pe tine
Iar după ce am făcut am înțeles
Calvar din coșmarul ,sufletului meu
Cu răni , pustii , și venele tăiate
Nu știam că ochii tăi omor
Omoruri , la-nceput de noapte
Demon adânc,profund , și slujitor
Cu chip de om , și corpul tău de piatra
Cu capul gol , și inima-n ceață
Dragostea ta, otr
ava pentru mine
De-ai sti🥲
Ce multe-ar vrea inima mea sa-ti spună
Și câte n-am să-ți spun vreodată...
Ai crede că-s doar o nebună
Cu mintea zdruncinată!
Cum fac ades din noapte, zi
Croind cărare către geam
Ai înțelege ce mult mi-as dori
Intr-un pahar de vin sa te mai am...
Cate-as avea sa-ti povestesc
De când m-ai lăsat in uitare
Cum seara inca mai tanjesc
După o ultima imbratisare...
Caci mi-e prezența ta atat de vie
Când doru-n suflet se aprinde
Gândind la ce n-a fost sa fie
Te mai găsesc doar în cuvinte...
Nebun de negru
Cu bagajele făcute-n grabă
Din ochii strânși curg lacrimile calde
Cerneala de pe foaie să o albească
Să îmi amintesc de ziua când te vedeam mireasă
Prizonier al haosului pur
Dansez atent pe ritmurile sale
Din muritor am devenit imun
La atacurile reginei nemiloase
Inexplicabil ai spus că nu se poate
Un taur provocat de roșu
Planul nebunului de alb cedase
Plătind acum puțin câte puțin din costuri
O lume....
Trăim în lumea în care nunta e mai importanta ca iubirea...
În lumea în care înmormântarea e mai importanta ca cel înmormântat ... Unde mamele semidezbracate explică fetițelor despre decentă și modestie ...
Iar tații cu paharul în mână arată exemplu clar cum e să fii bărbat onorat....
O lume care caută să își perfecționeze imperfecțiunile trupești evitadusi lumea interioară și sufletul
Toți vor să devina mai buni în ochii altora .. Dar în ochii voștri suferă inecanduse în nelegiuiri ...
Pedeapsa
Călcând nisipul răscolit se-ascunde timpul
Mințit de valuri umblă pasul rătăcit
Zburând sonor între tăceri șoptește vântul
Promite viselor hotarul risipit
Plutind incert vâslesc spre urma de lumină
Seducător mi-aprinde focul ascuțit
Împinge-n inimă fixându-și rădăcină
Se-ntinde-n gânduri adevărul născocit
Foșnește apa lunecând de pe retină
Asurzitor curgând amarul infinit
Udând absențele ard pete de rugină
Seacând privirile calvarul e cumplit
Umbra luminii ferecate mă deprimă
Căzând spre nori trecutul piere istovit
Prezentul umblă-mpiedicat într-o rutină
Aruncă zilele rănite-n asfințit
Durerea pare o condiție stabilă
Desprins complet de relitate sunt gonit
Plătesc simțirile de om în crantină
Pedeapsa celor ce iubesc nefericit
As fi dorit
Te vad acum, parca-i venit de sus
Si vreau sa fii tu azi,dar si pe veci,
O urma a ramas de la acel apus
Ce-ar fi si miine , te-oi intilni aici?
A lumii umbra am lasat departe
Si singur, rar pasesc catre apus
As fi dorit ca anii si nici moartea
As fi dorit dar soarele-i doar sus.
O, tu, copila-mi esti atit de draga
Rasari ca soarele de dupa nori
Cu tine e lumina , tu esti raza,
Atit de draga, ca mii de flori.
In vis apari ,te stingi usor,
O, draga mea,cit as dori,
Privesc cu ochii plini de dor,
Sa fii alaturi zi de zi.
Dragostea ta
Poți să spui că mi-a fost dor în partea stângă
Că-mi apăreai ca un nebun pe stradă
Mă simțeam bipolară fară tine
Al meu psihopat , cu ochi plini de ceață
Psihiatrie suflet pentru mine
Unde scriam cu linii pe pereți
Și mă rugam sa te-ntâlnessc pe tine
Iar după ce am făcut am înțeles
Calvar din coșmarul ,sufletului meu
Cu răni , pustii , și venele tăiate
Nu știam că ochii tăi omor
Omoruri , la-nceput de noapte
Demon adânc,profund , și slujitor
Cu chip de om , și corpul tău de piatra
Cu capul gol , și inima-n ceață
Dragostea ta, otr
ava pentru mine
De-ai sti🥲
Ce multe-ar vrea inima mea sa-ti spună
Și câte n-am să-ți spun vreodată...
Ai crede că-s doar o nebună
Cu mintea zdruncinată!
Cum fac ades din noapte, zi
Croind cărare către geam
Ai înțelege ce mult mi-as dori
Intr-un pahar de vin sa te mai am...
Cate-as avea sa-ti povestesc
De când m-ai lăsat in uitare
Cum seara inca mai tanjesc
După o ultima imbratisare...
Caci mi-e prezența ta atat de vie
Când doru-n suflet se aprinde
Gândind la ce n-a fost sa fie
Te mai găsesc doar în cuvinte...
Nebun de negru
Cu bagajele făcute-n grabă
Din ochii strânși curg lacrimile calde
Cerneala de pe foaie să o albească
Să îmi amintesc de ziua când te vedeam mireasă
Prizonier al haosului pur
Dansez atent pe ritmurile sale
Din muritor am devenit imun
La atacurile reginei nemiloase
Inexplicabil ai spus că nu se poate
Un taur provocat de roșu
Planul nebunului de alb cedase
Plătind acum puțin câte puțin din costuri
O lume....
Trăim în lumea în care nunta e mai importanta ca iubirea...
În lumea în care înmormântarea e mai importanta ca cel înmormântat ... Unde mamele semidezbracate explică fetițelor despre decentă și modestie ...
Iar tații cu paharul în mână arată exemplu clar cum e să fii bărbat onorat....
O lume care caută să își perfecționeze imperfecțiunile trupești evitadusi lumea interioară și sufletul
Toți vor să devina mai buni în ochii altora .. Dar în ochii voștri suferă inecanduse în nelegiuiri ...
Другие стихотворения автора
De multe ori...?
De multe ori mă-ntreb pe mine
Oare astăzi am făcut vreun bine?
Și repede și cu retorică răspund
Din păcate, alții îl fac pentru tine!
De multe ori aș vrea să înțeleg
De ce eu oare nu le știu pe toate?
Și-n fiecare clipă învăț câte ceva
Chiar de am studii și multă carte!
De multe ori nu pot să înțeleg
De ce-ntre oameni e atâta ură?
Când Domnul ne-a făcut și spus
Iubiți-vă unii pe alții fără măsură!
De multe ori cad în minciună
Dorind un adevăr s-ascund,
Și mult mai țin să nu se afle
Cobor cu el până-n mormânt!
De multe ori mă simt un visător
Și cred că lumea pot să o îndrept,
Dar când din somn eu mă trezesc
Accept, că doar în vis sunt înțelept!
Și de puține ori simt bunătate
Prietenie, dragoste la oameni,
Mult mi-aș dori să dăruim iubire
Iar fericirea..nicicând pe..galbeni!
La mare, la soare!
Stau întins pe malul apei
Și mă bate briza mării,
Vai cât este de frumos
Chiar și la sfârșitul verii.
Am plecat de la răcoare
De sub vârful Pietricica,
Poate fur un pic de bronz
Că la aur...șansa-i mică.
Valu-mi vine pân' la glezne
Și aduce alge, scoici, nisip,
Simt cum ceva mă izbește
Când mă uit, văd că-i..un șip.
Dinspre mare către plajă
Vine-un sunet de vapor,
Iar un om cu gura mare
Strigă..îmbarcarea domnilor.
Vasul pleacă în croazieră
Însoțit de-un stol de pescăruși,
Care-ți fură chiar din palmă
Și pe harță parcă-s..puși.
Soarele mă frige tare
Și pe burtă și pe cap,
Încerc gura cu o bere
De arsură poate scap.
Se aude-un megafon
Ce ne cheamă la spectacol,
Vine-o tanti cu porumbul
Cică-i din terenul ei agricol.
Nu mai stau deloc pe gânduri
I-au porumbul și biletul,
Număr restul din buznare
Și constat că-i mic bugetul.
Îmi pun ochelari pe nas
Și citesc atent de pe bilet,
Populară, pop și cu manele
Și Romică cu Palade..în duet.
Vine seara, plec la cazare
Să mănânc ceva în grabă,
M-aș întinde pentr-o oră
Dar nu pot se cântă-arabă.
Ora a venit pentru spectacol
Îmi pun pantaloni și un tricou,
Pentru noapte când e rece
I-au cu mine și-un sacou.
Nu vă spun ce show a fost
Și doar c-a făcut toți banii,
Pe la două vin spre casă
Puțin trist că se duc...anii!
Ziua ta!
E foarte-aproape ziua ta
Prietenă, iubită, soția mea,
În gând mi-a încolțit ceva
Să fur, să-ți dăruiesc o stea
Gândul m-a dus la Ursa Mare
Iar de la Car am pus cinci pași,
Și-am descoperit Steaua Polară
Semnul la Nord pentru înaintași
Am stat de vorbă și cu Ursa Mică
Cu cele șapte stele strălucitoare,
Care privind spre Steaua Nordului
Mi-au zis că făra Ea, lumea dispare
Atunci mi-am coborât privirea
Către pământul plin de floare,
De unde fericit am strâns buchet
Să-l duc soției mele iubitoare
Așa că am lăsat stelele-n Care
Și-n Nord pe Cer Steaua Polară,
Să lumineze-n noapte ca un far
Și niciodată viața..să nu dispară!
Dulce iubire!
Calc pe stratul gros de frunze
Ce acoperă cărarea noastră,
Este drumul scurt ce duce
Pân' la tine sub fereastră.
Nu vreau să auzi vreun foșnet
Și să vezi că vin spre tine,
Mi-am propus să te surprind
Cu-n buchet de flori alpine.
Să le-adun am fost pe munte
Și-am trecut o vale-adâncă,
Că doar știu ce mult îți plac
Florile ce cresc pe stâncă.
Greu mi-a fost la cățărat
Tot la fel să merg la vale,
Frica gândul mi-a cuprins
Să nu-mi iasă ursu-n cale.
Acum pasul mi-l iuțesc
Să ajung la geamul tău,
Să-ți arăt ce am cules
De pe muntele Ceahlău.
Bat ușor în sticla groasă
Și-o aștept s-apară-n cadru,
Pe aleasa mea frumoasă
Și flori să-i ofer ei...tandru.
Mult nu a durat pân' a deschis
Și să văd cât este de surprinsă,
Când buchetul i l-am înmânat
Și mi-a zis...da...asta surpriză.
N-am mai stat în așteptare
Și-am sărit direct pe geam,
Am simțit a ei dulce iubire
Când în brațe..o strângeam!
Fericiți am fost și-a doua zi
Plecând în doi la o plimbare,
Și-am înălțat rugă la mănăstire
Mulțumind..de..binecuvântare!
Ne plouă..iubito!
Ne plouă iubito cu picuri reci
Dar, cum să simt că aș fi ud,
Când trupu-ți strâng, hulpav
Și-mi plac cuvintele ce le aud.
Pășim îmbrățișați și ne-amintim
De anii noștri ce-i purtăm în cârcă,
De ce-a fost greu sau bine-n viață
Și despre tot ce astăzi...ne încearcă.
Cândva credeam că timpu-i lung
Și vreme-aveam pentru socoată,
Acum simțim că anii-s numărați
Și că vom fi chemați...la judecată.
De sus luna ne luminează calea
Și ne arată pe unde să plutim,
Și din înalt, duios, pare să spună
Că timpul nu-i trecut, să ne iubim.
Nu stau să văd cum noru-o fură
Și dragăstos, soția îmi sărut,
Și mulțumiri înalț la Domnul
Că golu-n viață...mi-a umplut!
Rugă!
Venim acum la Tine, Tata Ceresc
Și știm că Tu ușa o ai mereu deschisă,
Iar pentru toți care în trup trăiesc
Aceasta nu a fost vreodat' închisă
Mai știm că Tu ești printre oameni
Și vezi necazul nostru pe pământ,
Simțim că Tu în noi iubire sameni
De când ne naștem pân' la mormânt
Pe Tine cu toții te mărturisim
La Tine găsim și binecuvântare,
În Tine permanent descoperim
Iubire, dragoste, nădejde și iertare
Prin rugăciune noi toți te lăudăm
Pentru tot binele făcut la omenire,
Dar tot mai des pe Tine te rugăm
Să ne ferești de rău și-n-bolnăvire
La Tine știm că tot e cu putință
Și chiar iertarea celor cu păcate,
Când ei mărturisesc și au voință
Ca cele rele să nu mai fie repetate
Tu pe pământ cu dragoste-ai venit
Pe noi să ne salvezi de la pieire,
Iar oamenii cei răi te-au răstignit
Și de băut ți-au dat oțet și fiere
Știm că Tu ești viață, cale, adevăr
Și ne iubești pentru că ești iubire,
La Tine numărat e fiecare fir de păr,
Și doar la Tine noi găsim mântuire
Noi te rugăm să ne ajuți să biruim
Aicea pe pământ cele șapte păcate,
Să fim iertați atunci când noi murim
Și doar faptele bune să fie judecate
De multe ori...?
De multe ori mă-ntreb pe mine
Oare astăzi am făcut vreun bine?
Și repede și cu retorică răspund
Din păcate, alții îl fac pentru tine!
De multe ori aș vrea să înțeleg
De ce eu oare nu le știu pe toate?
Și-n fiecare clipă învăț câte ceva
Chiar de am studii și multă carte!
De multe ori nu pot să înțeleg
De ce-ntre oameni e atâta ură?
Când Domnul ne-a făcut și spus
Iubiți-vă unii pe alții fără măsură!
De multe ori cad în minciună
Dorind un adevăr s-ascund,
Și mult mai țin să nu se afle
Cobor cu el până-n mormânt!
De multe ori mă simt un visător
Și cred că lumea pot să o îndrept,
Dar când din somn eu mă trezesc
Accept, că doar în vis sunt înțelept!
Și de puține ori simt bunătate
Prietenie, dragoste la oameni,
Mult mi-aș dori să dăruim iubire
Iar fericirea..nicicând pe..galbeni!
La mare, la soare!
Stau întins pe malul apei
Și mă bate briza mării,
Vai cât este de frumos
Chiar și la sfârșitul verii.
Am plecat de la răcoare
De sub vârful Pietricica,
Poate fur un pic de bronz
Că la aur...șansa-i mică.
Valu-mi vine pân' la glezne
Și aduce alge, scoici, nisip,
Simt cum ceva mă izbește
Când mă uit, văd că-i..un șip.
Dinspre mare către plajă
Vine-un sunet de vapor,
Iar un om cu gura mare
Strigă..îmbarcarea domnilor.
Vasul pleacă în croazieră
Însoțit de-un stol de pescăruși,
Care-ți fură chiar din palmă
Și pe harță parcă-s..puși.
Soarele mă frige tare
Și pe burtă și pe cap,
Încerc gura cu o bere
De arsură poate scap.
Se aude-un megafon
Ce ne cheamă la spectacol,
Vine-o tanti cu porumbul
Cică-i din terenul ei agricol.
Nu mai stau deloc pe gânduri
I-au porumbul și biletul,
Număr restul din buznare
Și constat că-i mic bugetul.
Îmi pun ochelari pe nas
Și citesc atent de pe bilet,
Populară, pop și cu manele
Și Romică cu Palade..în duet.
Vine seara, plec la cazare
Să mănânc ceva în grabă,
M-aș întinde pentr-o oră
Dar nu pot se cântă-arabă.
Ora a venit pentru spectacol
Îmi pun pantaloni și un tricou,
Pentru noapte când e rece
I-au cu mine și-un sacou.
Nu vă spun ce show a fost
Și doar c-a făcut toți banii,
Pe la două vin spre casă
Puțin trist că se duc...anii!
Ziua ta!
E foarte-aproape ziua ta
Prietenă, iubită, soția mea,
În gând mi-a încolțit ceva
Să fur, să-ți dăruiesc o stea
Gândul m-a dus la Ursa Mare
Iar de la Car am pus cinci pași,
Și-am descoperit Steaua Polară
Semnul la Nord pentru înaintași
Am stat de vorbă și cu Ursa Mică
Cu cele șapte stele strălucitoare,
Care privind spre Steaua Nordului
Mi-au zis că făra Ea, lumea dispare
Atunci mi-am coborât privirea
Către pământul plin de floare,
De unde fericit am strâns buchet
Să-l duc soției mele iubitoare
Așa că am lăsat stelele-n Care
Și-n Nord pe Cer Steaua Polară,
Să lumineze-n noapte ca un far
Și niciodată viața..să nu dispară!
Dulce iubire!
Calc pe stratul gros de frunze
Ce acoperă cărarea noastră,
Este drumul scurt ce duce
Pân' la tine sub fereastră.
Nu vreau să auzi vreun foșnet
Și să vezi că vin spre tine,
Mi-am propus să te surprind
Cu-n buchet de flori alpine.
Să le-adun am fost pe munte
Și-am trecut o vale-adâncă,
Că doar știu ce mult îți plac
Florile ce cresc pe stâncă.
Greu mi-a fost la cățărat
Tot la fel să merg la vale,
Frica gândul mi-a cuprins
Să nu-mi iasă ursu-n cale.
Acum pasul mi-l iuțesc
Să ajung la geamul tău,
Să-ți arăt ce am cules
De pe muntele Ceahlău.
Bat ușor în sticla groasă
Și-o aștept s-apară-n cadru,
Pe aleasa mea frumoasă
Și flori să-i ofer ei...tandru.
Mult nu a durat pân' a deschis
Și să văd cât este de surprinsă,
Când buchetul i l-am înmânat
Și mi-a zis...da...asta surpriză.
N-am mai stat în așteptare
Și-am sărit direct pe geam,
Am simțit a ei dulce iubire
Când în brațe..o strângeam!
Fericiți am fost și-a doua zi
Plecând în doi la o plimbare,
Și-am înălțat rugă la mănăstire
Mulțumind..de..binecuvântare!
Ne plouă..iubito!
Ne plouă iubito cu picuri reci
Dar, cum să simt că aș fi ud,
Când trupu-ți strâng, hulpav
Și-mi plac cuvintele ce le aud.
Pășim îmbrățișați și ne-amintim
De anii noștri ce-i purtăm în cârcă,
De ce-a fost greu sau bine-n viață
Și despre tot ce astăzi...ne încearcă.
Cândva credeam că timpu-i lung
Și vreme-aveam pentru socoată,
Acum simțim că anii-s numărați
Și că vom fi chemați...la judecată.
De sus luna ne luminează calea
Și ne arată pe unde să plutim,
Și din înalt, duios, pare să spună
Că timpul nu-i trecut, să ne iubim.
Nu stau să văd cum noru-o fură
Și dragăstos, soția îmi sărut,
Și mulțumiri înalț la Domnul
Că golu-n viață...mi-a umplut!
Rugă!
Venim acum la Tine, Tata Ceresc
Și știm că Tu ușa o ai mereu deschisă,
Iar pentru toți care în trup trăiesc
Aceasta nu a fost vreodat' închisă
Mai știm că Tu ești printre oameni
Și vezi necazul nostru pe pământ,
Simțim că Tu în noi iubire sameni
De când ne naștem pân' la mormânt
Pe Tine cu toții te mărturisim
La Tine găsim și binecuvântare,
În Tine permanent descoperim
Iubire, dragoste, nădejde și iertare
Prin rugăciune noi toți te lăudăm
Pentru tot binele făcut la omenire,
Dar tot mai des pe Tine te rugăm
Să ne ferești de rău și-n-bolnăvire
La Tine știm că tot e cu putință
Și chiar iertarea celor cu păcate,
Când ei mărturisesc și au voință
Ca cele rele să nu mai fie repetate
Tu pe pământ cu dragoste-ai venit
Pe noi să ne salvezi de la pieire,
Iar oamenii cei răi te-au răstignit
Și de băut ți-au dat oțet și fiere
Știm că Tu ești viață, cale, adevăr
Și ne iubești pentru că ești iubire,
La Tine numărat e fiecare fir de păr,
Și doar la Tine noi găsim mântuire
Noi te rugăm să ne ajuți să biruim
Aicea pe pământ cele șapte păcate,
Să fim iertați atunci când noi murim
Și doar faptele bune să fie judecate