Timpul
De ce treci aşa de iute,
Şi mă faci să par bătrân,
Peste clipe zeci şi sute,
Să nu pot să fiu stăpân?
Zile, ani, veacuri şi ere,
Sunt ai tăi copii despotici,
Ce-mi transformă în himere,
Vise, dragoste, putere.
Cu voci de orologii mă-nspăimânţi,
Clepsidra mi-o impui ca judecată,
Şi ale mele rugăminţi fierbinţi,
Le aud în vremuri de-altădată.
În găuri negre vreau să mă arunc,
Şi în vârtejuri să mă înfirip,
În univers ori haos să ajung,
Acolo unde timpul e nimic.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Gabriel Trofin
Дата публикации: 24 сентября
Просмотры: 78
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Fluturii de Elena Farago în olandeză
Поэма: fara tine
Cinci cărți scrise de autori contemporani din spațiul românesc
Поэма: Contradicții
Поэма: Singuratatea
Au scris eseuri despre istoria si literatura romana si au castigat o excursie peste Prut.
Поэма: Oglinda ochilor
Поэма: Între turnurile lacrimilor diafane
Tatiana Tabuleac, stabilita de mai multi ani la Paris a revenit la Chisinau: cititorii au facut coada, intr-o librarie din capitala, pentru a primi un autograf de la scriitoare - VIDEO