Timpul
De ce treci aşa de iute,
Şi mă faci să par bătrân,
Peste clipe zeci şi sute,
Să nu pot să fiu stăpân?
Zile, ani, veacuri şi ere,
Sunt ai tăi copii despotici,
Ce-mi transformă în himere,
Vise, dragoste, putere.
Cu voci de orologii mă-nspăimânţi,
Clepsidra mi-o impui ca judecată,
Şi ale mele rugăminţi fierbinţi,
Le aud în vremuri de-altădată.
În găuri negre vreau să mă arunc,
Şi în vârtejuri să mă înfirip,
În univers ori haos să ajung,
Acolo unde timpul e nimic.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Gabriel Trofin
Data postării: 24 septembrie 2023
Vizualizări: 196
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Atâta timp cât mă iubești de Andra în germană
Poem: Coșmarul
(foto) La Chișinău s-a deschis o cafenea dedicată poeziei. Unde o puteți găsi
Poem: Baiatul, sarpe veninos
Poem: Filozofie
Top poezii a poetului Dumitru Matcovschi despre veșnicie, viață, şi noapte
Poem: Strainul
Poem: Doruri
Ion Druţă, la 89 de ani. 10 cărți ale scriitorului pe care trebuie să le citești