Nu îți dau voie ca să pleci
Nu îți dau voie ca să pleci,
Atâta timp cât brațul te mai știe,
Cât umbra ta pe drumuri reci,
Al greierului cânt învie.
Te strig aiurea printre ploi,
Dar nu m-asculți, și stai sfioasă,
Iar cerul frânt sub pașii-ți moi,
Își fulgeră lumina păcătoasă.
Arunci ocheade înspre stele,
Să fiu gelos, să plec acasă,
Sclipirea lor ți-o faci mărgele,
Și-mi pari aievea de frumoasă.
Dar n-am nici cal ca să te fur,
Și nici palat cu împărăție,
Am doar un vis măreț și pur,
Ca tu să-mi fii pe veci soție.
Averi nu am îndeajuns,
De fapt sunt lefter în chimire,
Eu, însă țin în piept ascuns,
Un munte de iubire…
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Gabriel Trofin
Дата публикации: 17 марта
Просмотры: 98
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Veșnic rămas
Поэма: De-aș fi Dumnezeu pentru o zi
Lista cărților lansate de către tinerii autorii din Moldova în anul 2020
Поэма: Focul inimilor toate
Поэма: Sa îmi ții mâna..
Versuri şi vin. Ronin Terente a lansat cartea „Epistole către nimeni”, o colecție de 333 de poeme scrise în 3 ani
Поэма: Crisalida
Поэма: Jocul
Alexandra Tănase: Invitație la lectură. O carte pentru o vacanță „Vremuri Second- Hand” de Svetlana Aleksievici