Nu îți dau voie ca să pleci
Nu îți dau voie ca să pleci,
Atâta timp cât brațul te mai știe,
Cât umbra ta pe drumuri reci,
Al greierului cânt învie.
Te strig aiurea printre ploi,
Dar nu m-asculți, și stai sfioasă,
Iar cerul frânt sub pașii-ți moi,
Își fulgeră lumina păcătoasă.
Arunci ocheade înspre stele,
Să fiu gelos, să plec acasă,
Sclipirea lor ți-o faci mărgele,
Și-mi pari aievea de frumoasă.
Dar n-am nici cal ca să te fur,
Și nici palat cu împărăție,
Am doar un vis măreț și pur,
Ca tu să-mi fii pe veci soție.
Averi nu am îndeajuns,
De fapt sunt lefter în chimire,
Eu, însă țin în piept ascuns,
Un munte de iubire…
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Gabriel Trofin
Дата публикации: 17 марта
Просмотры: 113
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Bolnav de tine
Поэма: NU REGRET
Aveti jucarii, carti sau haine de dat si vreti sa faceti o fapta buna?
Поэма: La fântână
Поэма: Ploaia sufletului
Prima lecţie de dirigenţie din noul an şcolar, dedicată scriitorului Ion Druţă
Поэма: Să zbor
Поэма: La poale de munte!
Spectacol de muzică și poezie ”Eminescu , În mine bate inima lumii”- Omagiu Poetului Național la 130 de ani de la trecerea în eternitate