Oare
tu oare te gândești la mine?când noaptea cade peste sat,
si luna plină printre stele
se pierde-n cerul înstelat?
tu oare te gândești la mine?
când soarele apune-n mare,
când gandul plânge in tăcere
iar visul meu spre tine zboară?
tu oare te gândești la mine?
când zorii zilei se ivesc,
si dimineața-ți bate-n ușă
iar razele te încălzesc?
și dacă timpul va decide
să ne despartă într-o zi,
o întrebare am, la tine:
la mine te vei mai gândi?
Стихи из этой категории
Retrospectivă
Privind în spate, la timpul ce mi-a trecut,
Mă surprind trecând prin sevrajul despărțirii
Loială fiind unui bărbat cu sufletul mut
Ce m-a privit cum mă sparg...fără pic de emoții...
Și după tot...îți port amintirea, in piept neatinsă,
Și neîntinată de trecerea nemiloasă a timpului,
Te păstrez ca o simțire primordială, nestinsă,
Ca pe orgasmul sublim, printre-al gândurilor neputință...
Simt cum in mine se preling frânturi din chipul tău
Precum picăturile de vin în paharele de cristal,
Si-n minte-mi răsună cuvintele-ti intr-un tragic ecou,
Ca acest poem, dulce, acrisor, amărui, fermecător de paradoxal...
🎤 Et si tu n'existais pas în spaniolă
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pourquoi j'existerais.
Pour traîner dans un monde sans toi,
sans espoir et sans regret.
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pour qui j'existerais.
Des passantes endormies dans mes bras
que je n'aimerais jamais.
Et si tu n'existais pas,
je ne serais qu'un point de plus
dans ce monde qui vient et qui va,
je me sentirais perdu.
J'aurais besoin de toi.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi comment j'existerais.
Je pourrais faire semblant d'être moi,
mais je ne serais pas vrai.
Et si tu n'existais pas,
je crois que je l'aurais trouvé,
le secret de la vie, le pourquoi
simplement pour te créer,
et pour te regarder.
Et si tu n'existais pas
Dis-moi pourquoi j'existerais
Pour traîner dans un monde sans toi
Sans espoir et sans regret
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Y si tú no existieras
Y si tú no existieras
Dime, ¿por qué existiría yo?
Para deambular el un mundo sin ti
Sin esperanza y sin pena
Y si tú no existieras
Intentaría inventar el amor
Como un pintor que ve bajo sus dedos
Nacer los colores del día
Y que no sale de su sombro
Y si tú no existieras
Dime, ¿para quién existiría yo?
Transeúntes dormidas en mis brazos
Que no amaría nunca
Y si tú no existieras
No sería más que otro punto
En este mundo que viene y que va
Me sentiría perdido
Te necesitaría
Y si tú no existieras
Dime, ¿cómo existiría yo?
Podría parecer yo
Pero no sería cierto
Y si tú no existieras
Creo que habría encontrado
El secreto de la vida, el porqué
Simplemente para crearte
Y para verte
Y si tú no existieras
Dime, ¿por qué existiría yo?
Para deambular el un mundo sin ti
Sin esperanza y sin pena
Y si tú no existieras
Intentaría inventar el amor
Como un pintor que ve bajo sus dedos
Nacer los colores del día
Y que no sale de su sombro.
NOI AZI
Noi azi am uitat fiecare atingere
Fiecare glas, fiecare îmbrățișare din trecut
Noi azi am uitat fiecare chip
Fiecare mângâiere, fiecare miros de parfum
Noi azi am adunat o colecție infinită de amintiri
De momente, de sărutări pe umerii goi
De acum și pentru veșnicie
Vom alătura fiecărui cuvânt prenumele NOI
Cu tine
Dacă mâine mor,
Mor cu tine-n gând,
Preafrumoasa mea,
Cu chip îngeresc...
Știu că n-o să mor
Viata este dor,
Vasilica mea,
Cu ochi sclipitori,
Precum mii de sori
Si cu dulce grai
Coborât din Rai,
Te iubesc arzând,
Eu ți-o spun mereu
Cum să nu mai fiu,
Fără draga mea,
Veșnicia-i ea,
Vasilica mea !
(11 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Povara singurătății!
Am fost plecat o lungă vreme,
De lângă ea, pribeag prin lume,
Crezând c-așa-mi va fi mai bine,
Să evadez, să mă-nțeleg pe mine
Nu știu motivul cel adevărat,
Nici c-am alunecat în vreun păcat,
Tot ce-am simțit în doi am spus,
Și martor ne este Cel de Sus
Eram tot timpul, doar împreună,
Și pasul îl făceam ținuți de mână,
Privirea o aveam mereu senină,
De unde radia, o rază de lumină
Poate că viața a devenit rutină,
Iar dragostea tot mai puțină,
Iubirea noastră și-a luat zborul,
Și dusa-fost de vânt ca norul
Un timp am stat printre străini,
Prietenii adevărați fiind puțini,
Gândul mi-a fost la ce-am lăsat,
Și la o dragoste cum am visat
.............................
Când singurătatea a devenit povară,
N-am rezistat și m-am întors în țară,
Să lupt să-mi recâștig iarăși iubirea,
Convins că doar aici îmi este fericirea
Am căutat-o mult pe-a mea iubită,
Și spun că sa lăsat cu greu găsită,
Am discutat de-a noastră despărțire,
Ne-am împăcat, dar cu timp de...gândire
Să stau departe n-am rezistat,
Și-am înțeles că sunt iertat,
Dar ferm mi-a spus că ea nu uită,
C-a suferit când a fost părăsită
......................................
Ușor în timp rana s-a vindecat,
Și m-am trezit bărbatul însurat,
Iubire dăruiesc și simt că sunt iubit,
Și zilnic mulțumesc, că nu m-am rătăcit!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Retrospectivă
Privind în spate, la timpul ce mi-a trecut,
Mă surprind trecând prin sevrajul despărțirii
Loială fiind unui bărbat cu sufletul mut
Ce m-a privit cum mă sparg...fără pic de emoții...
Și după tot...îți port amintirea, in piept neatinsă,
Și neîntinată de trecerea nemiloasă a timpului,
Te păstrez ca o simțire primordială, nestinsă,
Ca pe orgasmul sublim, printre-al gândurilor neputință...
Simt cum in mine se preling frânturi din chipul tău
Precum picăturile de vin în paharele de cristal,
Si-n minte-mi răsună cuvintele-ti intr-un tragic ecou,
Ca acest poem, dulce, acrisor, amărui, fermecător de paradoxal...
🎤 Et si tu n'existais pas în spaniolă
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pourquoi j'existerais.
Pour traîner dans un monde sans toi,
sans espoir et sans regret.
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pour qui j'existerais.
Des passantes endormies dans mes bras
que je n'aimerais jamais.
Et si tu n'existais pas,
je ne serais qu'un point de plus
dans ce monde qui vient et qui va,
je me sentirais perdu.
J'aurais besoin de toi.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi comment j'existerais.
Je pourrais faire semblant d'être moi,
mais je ne serais pas vrai.
Et si tu n'existais pas,
je crois que je l'aurais trouvé,
le secret de la vie, le pourquoi
simplement pour te créer,
et pour te regarder.
Et si tu n'existais pas
Dis-moi pourquoi j'existerais
Pour traîner dans un monde sans toi
Sans espoir et sans regret
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Y si tú no existieras
Y si tú no existieras
Dime, ¿por qué existiría yo?
Para deambular el un mundo sin ti
Sin esperanza y sin pena
Y si tú no existieras
Intentaría inventar el amor
Como un pintor que ve bajo sus dedos
Nacer los colores del día
Y que no sale de su sombro
Y si tú no existieras
Dime, ¿para quién existiría yo?
Transeúntes dormidas en mis brazos
Que no amaría nunca
Y si tú no existieras
No sería más que otro punto
En este mundo que viene y que va
Me sentiría perdido
Te necesitaría
Y si tú no existieras
Dime, ¿cómo existiría yo?
Podría parecer yo
Pero no sería cierto
Y si tú no existieras
Creo que habría encontrado
El secreto de la vida, el porqué
Simplemente para crearte
Y para verte
Y si tú no existieras
Dime, ¿por qué existiría yo?
Para deambular el un mundo sin ti
Sin esperanza y sin pena
Y si tú no existieras
Intentaría inventar el amor
Como un pintor que ve bajo sus dedos
Nacer los colores del día
Y que no sale de su sombro.
NOI AZI
Noi azi am uitat fiecare atingere
Fiecare glas, fiecare îmbrățișare din trecut
Noi azi am uitat fiecare chip
Fiecare mângâiere, fiecare miros de parfum
Noi azi am adunat o colecție infinită de amintiri
De momente, de sărutări pe umerii goi
De acum și pentru veșnicie
Vom alătura fiecărui cuvânt prenumele NOI
Cu tine
Dacă mâine mor,
Mor cu tine-n gând,
Preafrumoasa mea,
Cu chip îngeresc...
Știu că n-o să mor
Viata este dor,
Vasilica mea,
Cu ochi sclipitori,
Precum mii de sori
Si cu dulce grai
Coborât din Rai,
Te iubesc arzând,
Eu ți-o spun mereu
Cum să nu mai fiu,
Fără draga mea,
Veșnicia-i ea,
Vasilica mea !
(11 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Povara singurătății!
Am fost plecat o lungă vreme,
De lângă ea, pribeag prin lume,
Crezând c-așa-mi va fi mai bine,
Să evadez, să mă-nțeleg pe mine
Nu știu motivul cel adevărat,
Nici c-am alunecat în vreun păcat,
Tot ce-am simțit în doi am spus,
Și martor ne este Cel de Sus
Eram tot timpul, doar împreună,
Și pasul îl făceam ținuți de mână,
Privirea o aveam mereu senină,
De unde radia, o rază de lumină
Poate că viața a devenit rutină,
Iar dragostea tot mai puțină,
Iubirea noastră și-a luat zborul,
Și dusa-fost de vânt ca norul
Un timp am stat printre străini,
Prietenii adevărați fiind puțini,
Gândul mi-a fost la ce-am lăsat,
Și la o dragoste cum am visat
.............................
Când singurătatea a devenit povară,
N-am rezistat și m-am întors în țară,
Să lupt să-mi recâștig iarăși iubirea,
Convins că doar aici îmi este fericirea
Am căutat-o mult pe-a mea iubită,
Și spun că sa lăsat cu greu găsită,
Am discutat de-a noastră despărțire,
Ne-am împăcat, dar cu timp de...gândire
Să stau departe n-am rezistat,
Și-am înțeles că sunt iertat,
Dar ferm mi-a spus că ea nu uită,
C-a suferit când a fost părăsită
......................................
Ușor în timp rana s-a vindecat,
Și m-am trezit bărbatul însurat,
Iubire dăruiesc și simt că sunt iubit,
Și zilnic mulțumesc, că nu m-am rătăcit!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Другие стихотворения автора
Dar..
Sub cerul Moldovei se-așterne o tăcere,
Cei ce pleacă îşi lasă visele-n zadar,
Ura-i ca o umbră ce crește-n durere,
Nu aș vrea să învinovățesc pe nimeni, dar…
Copiii își uită rădăcinile-n depărtare,
Iar dorul ce-i mistuie rămâne tot amar,
Pe pământul ce cândva le-a fost alinare,
Nu aș vrea să învinovățesc pe nimeni, dar…
Moldova se-apleacă sub povara uitării,
Cu inimi goale, ce nu mai găsesc hotar,
În urma lor rămâne ecoul depărtării,
Nu aș vrea să învinovățesc pe nimeni, dar…
Nu te-am rugat
nu te-am rugat să-mi cumperi flori,
nici să-mi aduci cadouri scumpe,
ca orice fată, uneori,
am vrut atentie si gesturi multe.
nu te-am rugat să-mi juri pe stele,
nici să promiți ce n-ai simțit,
dar uneori, în nopți rebele,
mă întrebam dac-ai iubit.
eram naivă, visătoare,
stiam că taci, dar totuși simți,
că dragostea nu-i doar o floare,
ci o privire printre sfinți.
eram prea proastă, prinsă-n vise,
credeam că dorul te-a durut,
dar azi privesc ușor surprinsă
si vad cum tu te-ai prefăcut.
nu te-am rugat să fii aproape,
dar uneori, în nopți cu vânt,
aș fi vrut doar o vorbă-n șoapte,
semn că eu mai-ți sunt în gând.
Bilete
am avut atâtea bilete de dus,
atâtea șanse să plec, să dispar,
atâtea drumuri ce m-au chemat,
dar am rămas, de ce, n am habar.
am strâns în palme nopți fără somn,
lacrimi ce nimeni nu mi le-a văzut,
cuvinte pe care le-am înghițit
și doruri ce-n piept m-au durut.
si azi privesc bilete rupte,
distrusă, dar încă-s aici.
Poate ca nam plecat din frică,
dar am rămas să-nvăț sămi vindec..
toate-acele cicatrici..
Niciodată
niciodata n-ați știut
cum mam rupt în mii de fire,
cum taceam fără să spun,
cum plangeam fără oprire.
ati văzut doar ce-am lăsat,
ce am lasat ca sa se vadă.
n-ați știut cât am luptat
sa nu cad, să nu mă scadă.
cate nopți m-au prins în gol,
câte zile m-au trădat,
câte ori am vrut să spun
totusi nu m ati ascultat.
Ninge cu regrete
Ninge peste străzi uitate,
Peste gânduri fără rost,
Peste vise destrămate
Și ce-a fost, si ce n-a fost..
Ninge peste tot ce doare,
Peste tot ce-am amânat,
Peste nopți ce dor in taina,
Peste tot ce n-am uitat.
Și se-așază blând, pe suflet,
Un tăcut și alb oftat—
Parcă ninge cu regrete,
Parcă ninge cu păcat.
Zbatere
sub ploapele-ți de timp trudite,
se-ascunde visul obosit,
speranțe vechi și risipite,
in gandu-ți ce s-a risipit.
prin ani te-ai dus, prin ani te-ntorci,
ca un străin pe drumul tău,
înveți să ceri, înveți să porți
povara lumii fără rău.
oameni se nasc, oameni apun,
va niște frunze-n vânt purtate,
unii iubesc, alții se pun
statuie-n visele uitate.
si-n toată zbaterea aceasta,
in mersul vietii ne-ncetat,
rămâne-n noi doar ce ne-apasă—
un om, un dor, un gând uitat.
Dar..
Sub cerul Moldovei se-așterne o tăcere,
Cei ce pleacă îşi lasă visele-n zadar,
Ura-i ca o umbră ce crește-n durere,
Nu aș vrea să învinovățesc pe nimeni, dar…
Copiii își uită rădăcinile-n depărtare,
Iar dorul ce-i mistuie rămâne tot amar,
Pe pământul ce cândva le-a fost alinare,
Nu aș vrea să învinovățesc pe nimeni, dar…
Moldova se-apleacă sub povara uitării,
Cu inimi goale, ce nu mai găsesc hotar,
În urma lor rămâne ecoul depărtării,
Nu aș vrea să învinovățesc pe nimeni, dar…
Nu te-am rugat
nu te-am rugat să-mi cumperi flori,
nici să-mi aduci cadouri scumpe,
ca orice fată, uneori,
am vrut atentie si gesturi multe.
nu te-am rugat să-mi juri pe stele,
nici să promiți ce n-ai simțit,
dar uneori, în nopți rebele,
mă întrebam dac-ai iubit.
eram naivă, visătoare,
stiam că taci, dar totuși simți,
că dragostea nu-i doar o floare,
ci o privire printre sfinți.
eram prea proastă, prinsă-n vise,
credeam că dorul te-a durut,
dar azi privesc ușor surprinsă
si vad cum tu te-ai prefăcut.
nu te-am rugat să fii aproape,
dar uneori, în nopți cu vânt,
aș fi vrut doar o vorbă-n șoapte,
semn că eu mai-ți sunt în gând.
Bilete
am avut atâtea bilete de dus,
atâtea șanse să plec, să dispar,
atâtea drumuri ce m-au chemat,
dar am rămas, de ce, n am habar.
am strâns în palme nopți fără somn,
lacrimi ce nimeni nu mi le-a văzut,
cuvinte pe care le-am înghițit
și doruri ce-n piept m-au durut.
si azi privesc bilete rupte,
distrusă, dar încă-s aici.
Poate ca nam plecat din frică,
dar am rămas să-nvăț sămi vindec..
toate-acele cicatrici..
Niciodată
niciodata n-ați știut
cum mam rupt în mii de fire,
cum taceam fără să spun,
cum plangeam fără oprire.
ati văzut doar ce-am lăsat,
ce am lasat ca sa se vadă.
n-ați știut cât am luptat
sa nu cad, să nu mă scadă.
cate nopți m-au prins în gol,
câte zile m-au trădat,
câte ori am vrut să spun
totusi nu m ati ascultat.
Ninge cu regrete
Ninge peste străzi uitate,
Peste gânduri fără rost,
Peste vise destrămate
Și ce-a fost, si ce n-a fost..
Ninge peste tot ce doare,
Peste tot ce-am amânat,
Peste nopți ce dor in taina,
Peste tot ce n-am uitat.
Și se-așază blând, pe suflet,
Un tăcut și alb oftat—
Parcă ninge cu regrete,
Parcă ninge cu păcat.
Zbatere
sub ploapele-ți de timp trudite,
se-ascunde visul obosit,
speranțe vechi și risipite,
in gandu-ți ce s-a risipit.
prin ani te-ai dus, prin ani te-ntorci,
ca un străin pe drumul tău,
înveți să ceri, înveți să porți
povara lumii fără rău.
oameni se nasc, oameni apun,
va niște frunze-n vânt purtate,
unii iubesc, alții se pun
statuie-n visele uitate.
si-n toată zbaterea aceasta,
in mersul vietii ne-ncetat,
rămâne-n noi doar ce ne-apasă—
un om, un dor, un gând uitat.