Nu îți dau voie ca să pleci
Nu îți dau voie ca să pleci,
Atâta timp cât brațul te mai știe,
Cât umbra ta pe drumuri reci,
Al greierului cânt învie.
Te strig aiurea printre ploi,
Dar nu m-asculți, și stai sfioasă,
Iar cerul frânt sub pașii-ți moi,
Își fulgeră lumina păcătoasă.
Arunci ocheade înspre stele,
Să fiu gelos, să plec acasă,
Sclipirea lor ți-o faci mărgele,
Și-mi pari aievea de frumoasă.
Dar n-am nici cal ca să te fur,
Și nici palat cu împărăție,
Am doar un vis măreț și pur,
Ca tu să-mi fii pe veci soție.
Averi nu am îndeajuns,
De fapt sunt lefter în chimire,
Eu, însă țin în piept ascuns,
Un munte de iubire…
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Eli, Eli, lama sabachthani ?
Poem: Accente
Omagiu lui Grigore Vieru. Regretatul poet ar fi împlinit astăzi 83 de ani
Poem: Sonată
Poem: Te-aș fi vrut mai mult
DOLIU în ţară. A murit scriitorul Ion Moraru, unul dintre protagoniștii piesei Dosarele Siberiei (FOTO)
Poem: Ce-i dragostea
Poem: Liniștea mea interioară
Se împlinesc 130 de la moartea Luceafărului poeziei româneşti, Mihai Eminescu