Gânduri
Alunec, alunec pe luciu de gânduri,
Din brațe vâslesc iar trupul mi-e pluta
Ce curge alene peste valuri și vânturi,
Iar sufletu-mi plânge, cum cântă lăuta.
Îmi umflu plămânii și suflu în pânze,
Oceanul de gânduri e azi pe sfârșite,
Din idei, în opaițe, se încarcă osânze,
Aprinzând peste mine lumini rătăcite.
Zboară în stoluri puzderii de gânduri,
Iar fața-mi mimează uimită expresii,
Migrează înapoi ordonate în rânduri,
Iar cele străine se transformă-n obsesii.
Alunec, alunec misterios prin amurg,
E beznă în minte și acolo-i sorgintea,
Negre himere prin trup mi se scurg,
Iar gânduri, gânduri îmi tulbură mintea.
Category: Thoughts
All author's poems: Gabriel Trofin
Date of posting: 2 июля
Added in favorites: 2
Views: 182
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Precum fulgerul în noapte
Poem: CÂNDVA
Cea mai veche lucrare de literatură
Poem: Epigrame VIII
Poem: Prietenei mele Alina
Premiile Nobel pentru Literatură pentru 2018 şi 2019 vor fi acordate împreună în acest an
Poem: Lacrimile ploii
Poem: Luptă am dus..!
Premiul Nobel pentru Literatură 2022