Sortit să scriu…
Tristețea râmă-n pieptul meu,
Și înfulecă porcește bucurii,
Mă uit spre cer la Dumnezeu,
Și cred că râde de ai Săi copii.
Îmi plânge-un nechezat de cal pe umăr,
Soția-mi scrie zilnic acatiste,
M-așez la rând dar nu mă număr,
Și-mi arvunez la parastas soliste.
Îmi ară moartea carnea aburindă,
Să semene spre toamnă un pui de viață,
Și stau cu leșul atârnat de grindă,
Tocmindu-mi viitorul ca la piață.
Mi s-a umflat și scândura de pe sicriu,
De plânsul viermilor ce mă așteaptă,
Nu pot să mor, căci mi-e sortit să scriu,
Că moartea-i sinceră iar viața e nedreaptă.
Category: Diverse poems
All author's poems: Gabriel Trofin
Date of posting: 8 февраля
Added in favorites: 1
Views: 114
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Inexistență
Poem: Ca mii de petale
De ce ai alege cărțile de dezvoltare personală?
Poem: Începutul contează în suedeză
Poem: Nemultumire
(doc) Povestea planetei Pământ pe timp de noapte. NASA a lansat o carte electronică cu imagini spectaculoase
Poem: Reasons I love you
Poem: Vesel
(foto) Cum încearcă un blogger anonim să reconstruiască o librărie distrusă în flăcări de ISIS