Sortit să scriu…
Tristețea râmă-n pieptul meu,
Și înfulecă porcește bucurii,
Mă uit spre cer la Dumnezeu,
Și cred că râde de ai Săi copii.
Îmi plânge-un nechezat de cal pe umăr,
Soția-mi scrie zilnic acatiste,
M-așez la rând dar nu mă număr,
Și-mi arvunez la parastas soliste.
Îmi ară moartea carnea aburindă,
Să semene spre toamnă un pui de viață,
Și stau cu leșul atârnat de grindă,
Tocmindu-mi viitorul ca la piață.
Mi s-a umflat și scândura de pe sicriu,
De plânsul viermilor ce mă așteaptă,
Nu pot să mor, căci mi-e sortit să scriu,
Că moartea-i sinceră iar viața e nedreaptă.
Категория: Различные стихи
Все стихи автора: Gabriel Trofin
Дата публикации: 8 февраля
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 110
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Începutul contează în daneză
Поэма: Se apropie toamna
Scriitorul Petru Cărare a decedat
Поэма: LUTIERUL ȘI PĂDUREA
Поэма: Cotidian
(foto) Cum încearcă un blogger anonim să reconstruiască o librărie distrusă în flăcări de ISIS
Поэма: Corabie în germană
Поэма: Mâna (parodie)
Efectul Greta Thunberg a dus la dublarea numărului de cărţi vândute despre mediu pentru copii