Стихи из этой категории
Lecția de pian
Ne bucurăm extrem de tare,
Că se întoarce mătușa din Spania, de la mare,
Mătușa spune multe, de felul ei, este vorbăreață, glumeață,
Dar asta nu înseamnă că minte de îngheață
Apele, atunci când îți spune că vei avea propriul tău pian la care să te învețe
Să cânți opere ascultate la concerte și recitaluri mărețe,
Te sună, cobori să o ajuți să îți aducă acel pian, de răsună hardughia,
Se zgâlțâie și temelia,
Ea te va învăța să cânți la pian, că ea știe, a avut tutorii ei,
Atât bărbați, cât și femei,
Începem cu lucruri simple, tonalități de octave, gama Re minor,
Deci teoretic, ar trebui să fie ceva ușor,
Cânți tu ce cânți, încerci tu ce încerci,
Mai are puțin și te face terci.
,, Fată, tu n-ai ureche muzicală,
Asta nu-i o navetă spațială,
Să apeși pe ce vrei,
Când vrei,
Mai încercăm și de această dată,
Vreau că urechea mea să poată,
Percepe armonia sunetelor pe care le cânți,
Deocamdată nu mă încântă ceea ce cânți"
Mai exersează,
Ia și te stresează,
Că de ce oare nu e bine? Ai făcut totul ca la carte,
Dai totul la o parte,
Să observi că o clapă este defectă,
Iar asta se reflectă,
În cum poți folosi pianul, scandalos lucru,
Că un asemenea maestru,
Nu și-a dat seama de ce treburile nu merg,
Spre vreun centru de instrumente muzicale alerg,
Să îmi repere frumusețea,
Ce m-a ajutat să le văd sunetelor naturalețea.
Paradoxul lui există
Există început!
Exista sfârșit!
Există și nesfarșit!
Există și neînceput!
Exista doar Există!
Există și Neexistă!
Și eu,tu,noi!
Și nimeni!
Există și nimic!
(6 martie 2023.Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Decădere
O liniște vuiește sub mine,
De senzații sunt sterp,
Mi-e gândul Doamne la tine,
Deși sunt la un Altul adept.
În plină stradă îmi vine să plâng,
Iar am ratat de puțin paradisul,
De pe aripi molozul mi-l strâng,
Și cobor să înfrunt cu teamă abisul.
În mine trăiește Abel și Cain,
Nu mai știu să-mi cer nici iertare,
Cu ochi noroioși spre cerul senin,
Caut lumina și raza de soare.
Iubesc decăderea ce-mi zace în trup,
Mă abat de la viață și lume,
Cu urlete lungi tăcerea-mi astup,
Și-mi șterg prin botez vechiul nume.
Clopote plâng în biserici uitate,
Prescura-i dosită la moară sub valț,
Târându-mă-n genunchi și pe coate,
Aștept un miracol să pot să mă-nalț.
Regrete târzii
Nu ştim sã preţuim valori
Ce ne sunt date nouã-n dar;
Când le-am pierdut, adeseori,
Ne-ncearcã un regret amar...
Nu ştim sã-i preţuim pe fraţi,
Nici pe pãrinţi, nici pe bunici;
Şi-n seamã... nu prea sunt bãgaţi
Cât vieţuiesc cu noi, aici.
Nu suntem îngãduitori
Cu cei ce viaţa şi-o jertfesc.
Nu-i timp sã le-nmânãm nici flori,
Nici sã le spunem: "Mulţumesc!"
Dar, într-un ceas nenorocit,
Şezând plângând, lângã sicriu,
Ne vom trezi şi, în sfârşit,
Vom vrea şi noi. Dar... prea târziu!
Schimbare…
Sunt iar surprins de ce ai face,
Și plâng uitându-mă la noi,
Te-ascunzi temută-n carapace,
Ori faci iar pasul înapoi.
Pământul freamătă unde pășești,
Iar râma dinăuntru țipă,
În mersu-ți grabnic obosești,
Și vrei să zbori c-o singură aripă.
Azi singură alergi spre bătrânețe,
Și vrei să-ntâmple lucruri dinadins,
Destinul ca pe-un prunc să te răsfețe,
Iar brațul tău să fie necuprins.
Nepăsătoare însă adulmeci tragedii,
Iar spaima nopții te doboară,
Și nicidecum nu vrei ca să mai fii,
Femeia dulce de odinioară.
Lecția de pian
Ne bucurăm extrem de tare,
Că se întoarce mătușa din Spania, de la mare,
Mătușa spune multe, de felul ei, este vorbăreață, glumeață,
Dar asta nu înseamnă că minte de îngheață
Apele, atunci când îți spune că vei avea propriul tău pian la care să te învețe
Să cânți opere ascultate la concerte și recitaluri mărețe,
Te sună, cobori să o ajuți să îți aducă acel pian, de răsună hardughia,
Se zgâlțâie și temelia,
Ea te va învăța să cânți la pian, că ea știe, a avut tutorii ei,
Atât bărbați, cât și femei,
Începem cu lucruri simple, tonalități de octave, gama Re minor,
Deci teoretic, ar trebui să fie ceva ușor,
Cânți tu ce cânți, încerci tu ce încerci,
Mai are puțin și te face terci.
,, Fată, tu n-ai ureche muzicală,
Asta nu-i o navetă spațială,
Să apeși pe ce vrei,
Când vrei,
Mai încercăm și de această dată,
Vreau că urechea mea să poată,
Percepe armonia sunetelor pe care le cânți,
Deocamdată nu mă încântă ceea ce cânți"
Mai exersează,
Ia și te stresează,
Că de ce oare nu e bine? Ai făcut totul ca la carte,
Dai totul la o parte,
Să observi că o clapă este defectă,
Iar asta se reflectă,
În cum poți folosi pianul, scandalos lucru,
Că un asemenea maestru,
Nu și-a dat seama de ce treburile nu merg,
Spre vreun centru de instrumente muzicale alerg,
Să îmi repere frumusețea,
Ce m-a ajutat să le văd sunetelor naturalețea.
Paradoxul lui există
Există început!
Exista sfârșit!
Există și nesfarșit!
Există și neînceput!
Exista doar Există!
Există și Neexistă!
Și eu,tu,noi!
Și nimeni!
Există și nimic!
(6 martie 2023.Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Decădere
O liniște vuiește sub mine,
De senzații sunt sterp,
Mi-e gândul Doamne la tine,
Deși sunt la un Altul adept.
În plină stradă îmi vine să plâng,
Iar am ratat de puțin paradisul,
De pe aripi molozul mi-l strâng,
Și cobor să înfrunt cu teamă abisul.
În mine trăiește Abel și Cain,
Nu mai știu să-mi cer nici iertare,
Cu ochi noroioși spre cerul senin,
Caut lumina și raza de soare.
Iubesc decăderea ce-mi zace în trup,
Mă abat de la viață și lume,
Cu urlete lungi tăcerea-mi astup,
Și-mi șterg prin botez vechiul nume.
Clopote plâng în biserici uitate,
Prescura-i dosită la moară sub valț,
Târându-mă-n genunchi și pe coate,
Aștept un miracol să pot să mă-nalț.
Regrete târzii
Nu ştim sã preţuim valori
Ce ne sunt date nouã-n dar;
Când le-am pierdut, adeseori,
Ne-ncearcã un regret amar...
Nu ştim sã-i preţuim pe fraţi,
Nici pe pãrinţi, nici pe bunici;
Şi-n seamã... nu prea sunt bãgaţi
Cât vieţuiesc cu noi, aici.
Nu suntem îngãduitori
Cu cei ce viaţa şi-o jertfesc.
Nu-i timp sã le-nmânãm nici flori,
Nici sã le spunem: "Mulţumesc!"
Dar, într-un ceas nenorocit,
Şezând plângând, lângã sicriu,
Ne vom trezi şi, în sfârşit,
Vom vrea şi noi. Dar... prea târziu!
Schimbare…
Sunt iar surprins de ce ai face,
Și plâng uitându-mă la noi,
Te-ascunzi temută-n carapace,
Ori faci iar pasul înapoi.
Pământul freamătă unde pășești,
Iar râma dinăuntru țipă,
În mersu-ți grabnic obosești,
Și vrei să zbori c-o singură aripă.
Azi singură alergi spre bătrânețe,
Și vrei să-ntâmple lucruri dinadins,
Destinul ca pe-un prunc să te răsfețe,
Iar brațul tău să fie necuprins.
Nepăsătoare însă adulmeci tragedii,
Iar spaima nopții te doboară,
Și nicidecum nu vrei ca să mai fii,
Femeia dulce de odinioară.
Другие стихотворения автора
Noi
Viața e senină,
Când îți dă lumea lumină
La bine și la greu,
Noi, vom fii mereu
Chiar de-i ploaie, sau de-i vânt,
Acasă este locul nostru sfânt,
În care ne vom revedea chiar și-n noaptea aia grea.
Împreună vom învinge,
Orice taur ce ne-n pinge,
Prin noroi și prin șuvoi,
Împreună, vom fi doi.
Eu cu tine,
Siguranța, împlinire.
Mi-e rău
Tristețea mă cuprinde,
Și mă pune pe vine,
Mi-e rău,
Nu mă simt bine,
Stau și mă gândesc în sine,
Când va avea de gând durerea să se termine?
Încă o noapte nedormită,
Încă o iubire nedorită,
Care duce doar spre rău,
Și se comportă ca un călău,
Când nu știi să iubești,
O viață fericită n-ai să trăiești,
Vei fi singur pe vecie,
Într-o singurătate făr de căsnicie.
Muza mea
O, muza mea,
Vreau să-ți ating pielea ca de catifea,
O, muza mea,
Vreau ca tu să fii a mea,
Să mă îndrumi în nopțile triste
Să mă săruți în nopțile ce-or să existe.
Să nu mă lași să plec
Pentru că timpul trece ca un farmec.
Eu sunt al tău,
Tu ești a mea,
Împreună noi vom trăi
Până ce întunericul ne va despărți.
Valsul amar
Ne iubim cu amar,
Trăim într-un coșmar,
Ne îmbrățișăm sărat,
Mă uit în ochii tăi și văd... uscat.
Te-am dorit și ne-am iubit,
Iar acum am lăsat în urmă un... nimic.
Un vals al falsității noi dansăm,
Iar mâinile nu ni le mai împreunăm.
Un gol a rămas,
Iar acum, tot ce a fost frumos, s-a ars.
Ură și iertare
Doar ura mă știe,
O viață să iau îmi vine.
Mi-a distrus viața toată,
Nu mi-a fost niciodată tată.
Un joegos, un nesimțit,
Într-o zi o să moară, zic.
Nu îi doresc răul,
Ci, doar atât bine,
Cât mi-a făcut el mie.
Vreau să îl iert, să pot trăi
O zi fără o piatră pe inimă... știi?
E un păcat incurabil, ura,
Mai ales când îmi controlează gura...
Un suflet nevinovat am fost
Când speranța că își va reveni avea un rost.
Timpul trece, și l-am urât cât zece.
Pentru ce?
E bătrân, e ramolit,
La realitate, nu s-a trezit.
E singur și e trist,
Pentru că acum familia rămâne doar un vis
O umbră a fericirii și o amintire ce plutește acum în abis...
Încă puțin
Încă o lună amară,
Încă o viață sărmană,
Încă o zi în care nu mă simt bine,
Încă o zi în care nu sunt cu tine,
E trist și rece în inima mea,
Când tu lipsită ești din viața mea.
Încă un pic și voi muri,
Încă un pic și nu voi mai trăi,
Voi sta sub a vieții reci cruce,
Iar tristețea pe umeri nu o voi mai duce.
Noi
Viața e senină,
Când îți dă lumea lumină
La bine și la greu,
Noi, vom fii mereu
Chiar de-i ploaie, sau de-i vânt,
Acasă este locul nostru sfânt,
În care ne vom revedea chiar și-n noaptea aia grea.
Împreună vom învinge,
Orice taur ce ne-n pinge,
Prin noroi și prin șuvoi,
Împreună, vom fi doi.
Eu cu tine,
Siguranța, împlinire.
Mi-e rău
Tristețea mă cuprinde,
Și mă pune pe vine,
Mi-e rău,
Nu mă simt bine,
Stau și mă gândesc în sine,
Când va avea de gând durerea să se termine?
Încă o noapte nedormită,
Încă o iubire nedorită,
Care duce doar spre rău,
Și se comportă ca un călău,
Când nu știi să iubești,
O viață fericită n-ai să trăiești,
Vei fi singur pe vecie,
Într-o singurătate făr de căsnicie.
Muza mea
O, muza mea,
Vreau să-ți ating pielea ca de catifea,
O, muza mea,
Vreau ca tu să fii a mea,
Să mă îndrumi în nopțile triste
Să mă săruți în nopțile ce-or să existe.
Să nu mă lași să plec
Pentru că timpul trece ca un farmec.
Eu sunt al tău,
Tu ești a mea,
Împreună noi vom trăi
Până ce întunericul ne va despărți.
Valsul amar
Ne iubim cu amar,
Trăim într-un coșmar,
Ne îmbrățișăm sărat,
Mă uit în ochii tăi și văd... uscat.
Te-am dorit și ne-am iubit,
Iar acum am lăsat în urmă un... nimic.
Un vals al falsității noi dansăm,
Iar mâinile nu ni le mai împreunăm.
Un gol a rămas,
Iar acum, tot ce a fost frumos, s-a ars.
Ură și iertare
Doar ura mă știe,
O viață să iau îmi vine.
Mi-a distrus viața toată,
Nu mi-a fost niciodată tată.
Un joegos, un nesimțit,
Într-o zi o să moară, zic.
Nu îi doresc răul,
Ci, doar atât bine,
Cât mi-a făcut el mie.
Vreau să îl iert, să pot trăi
O zi fără o piatră pe inimă... știi?
E un păcat incurabil, ura,
Mai ales când îmi controlează gura...
Un suflet nevinovat am fost
Când speranța că își va reveni avea un rost.
Timpul trece, și l-am urât cât zece.
Pentru ce?
E bătrân, e ramolit,
La realitate, nu s-a trezit.
E singur și e trist,
Pentru că acum familia rămâne doar un vis
O umbră a fericirii și o amintire ce plutește acum în abis...
Încă puțin
Încă o lună amară,
Încă o viață sărmană,
Încă o zi în care nu mă simt bine,
Încă o zi în care nu sunt cu tine,
E trist și rece în inima mea,
Când tu lipsită ești din viața mea.
Încă un pic și voi muri,
Încă un pic și nu voi mai trăi,
Voi sta sub a vieții reci cruce,
Iar tristețea pe umeri nu o voi mai duce.