Ea.

Îmi aduce bucurie, mă face să zâmbesc,

Toate gândurile rele, să le opresc.

Ori cu râs sau plâns,

În adâncul inimii, ea mi-a pătruns.

 

M-a învățat ce e iubirea, 

Mi-a arătat ce e fericirea,

M-a salvat de la moarte, 

De durere m-a dus de parte.

 

Aşadar şi prin urmare,

Îți sunt mai mult decât recunoscătoare,

Un zâmbet pe față mereu mi-ai pus,

Toate rele le-ai distrus.

 

Te iubesc fără sfârşit,

Şi pun pariu că te-ai înroşit.

Lăsând gluma la o parte,

Tu chiar ai ceva aparte.


Categoria: Dedicaţii

Toate poeziile autorului: Neculăeşi Denisa poezii.online Ea.

Data postării: 24 februarie

Vizualizări: 203

Loghează-te si comentează!

Poezii din aceiaşi categorie

Mi-e dor de sat Veşnicia s-a născut la sat. (Lucian Blaga)

Mi-e dor de sat, unde veşnicia e la ea acasă,

Mi-e dor de sat unde vinul stă limpede în ulcior,

Unde pâinea e tăiată în două şi e pusă frumos pe masă,

Unde mă aşteaptă un suflet sfâşiat de dor!

Mi-e dor de sat, unde primăvara pomii sunt în floare,

Mi-e dor de sat, unde miroase a pită coaptă!

Unde se-aude susur de izvoare,

Acolo veşnicia cu adevărat mă aşteaptă.

Mai mult...

Cuiva care a plecat

Nu mai am naivitatea unui copil,
Dar mai sper că ne vom întîlni undeva
Si toate aceste gânduri otrăvesc,
Sunt rană deschisă pe inima mea...

Nu sunt vinovată că te-am pierdut,
În viața care are un sfârșit,
Vinovată sunt că n-am știut
Să te vizitez, mai des, când ai trăit...

Mai mult...

POETUL NEMURITOR NĂSCUT CU ALT NUME

Poetul care s-a născut pe o îndepărtată stea,

A fost numit EMINESCU, sortit de ursitoare să fie nemuritor

Când a coborât între noi cu numele dăruit de un  Arhanghel  

Aripile sale aveau strălucirea Luceferilor stinși în oglinda

 lacurilor albastre, iar când demonii i-au retezat

Aripile de înger căzut , a plecat pe cărările codrilor de argint

Urcând  la Dumnezeu pe nevăzuta scară clădită din cuvinte și versuri   

Toate turnate în tipare de bronz, care acum ajung la noi

Bieți epigoni, în scrisori nenumărate, scrise pe hârtie de mătase

Cu cerneala picurată din ramurile împletite precum venele trunchiului

De tei mereu înflorit, legănat ușor de vânturi, șoptind în plâns îngânat

,, Codrule, codruțule, ce mai faci drăguțule…’’

15 IANUARIE 2024

IOAN CRISTINEL ZAHARIA

Mai mult...

Cocorii

Mai ieri erau cocori 

Intre cer si nori

Azi mai sunt doar frati

Cerul si cu norii

Unde au plecat ei oare

Fratii lor, cocorii?!

 

Campuri aurii,

Ape stravezii,

Paduri colorate,

Triste sunt 

Caci toate au ramas stinghere

In zile tot mai efemere

Isi plang aievea, in zadar

Pe fratii lor, frumosi hoinari

Cocorii

Unde sunt ei oare

Pasari calatoare?!

 

Suntem noi

Nepasatori, chiar goi

Si plini de egoiste nevoi?

De nu ne-ntrebam 

Ce e cu noi!?

Suntem noi niste pigmei?

De nu ne-ntrebam

Ce e cu ei!?

Unde sunt oare si ce-am facut cu ei,

Cocorii?!

Unde sunt ei oare

Pasari calatoare?!

 

"Astăzi România se numără printre ţările cu efectiv „0” de perechi clocitoare. Populaţia mondială este estimată la 220.000- 250.000 de perechi, iar cea europeană la 74.000 – 110.000 perechi. Cocorul a dispărut ca pasăre clocitoare de pe importante întinderi ale vechiului său areal, din sudul, vestul şi estul Europei. Astfel, ultima relatare a cuibăririi sale în Anglia a fost în jurul anului 1600, în Italia – 1880, Austria – 1885, Ungaria – 1952, Grecia – 1965. Ţările care deţin cele mai însemnate efective de păsări cuibăritoare sunt: Rusia, Suedia, Finlanda, Germania, Polonia, Norvegia, Letonia şi Lituania. În ţările în care aceştia mai cuibăresc, numărul lor s-a redus drastic în ultimii 50 de ani, datorită asanării mlaştinilor şi extinderii agriculturii intensive, din această cauză şi păsările care treceau peste ţara noastră aproape au dispărut. Astăzi, doar grupuri mici de cocori (2-5 indivizi) mai sunt observate rar, fantomatic, pe cerul de deasupra noastră."

Sursa: revistasinteza.ro

Mai mult...

Baiatul meu

Băiatul meu cel mare,

Fie viața cât de grea 

Tot aici e mama ta! 

Fie lumea cât de bună

Mama ,tot o să te-ndrume.

-U.A-

Mai mult...

rusine

pacat ca vei ramane dezamagita cand vei afla,

ca in toata durerea mea,

numai pe tine te voi cauta.

 

cand ranile-mi curg mai tare,

si parca nu mai am suflare,

ma voi tara rusinata,

ca sa fiu imbratisata.

 

cand noaptea nu pot adormi,

la tine ma voi gandi.

 

cand gandirea ma ineaca,

mereu voi fi salvata

 

ma scufund fara sa vad,

vederea mi-e blocata de tot.

 

lupti cu mine parte-n parte,

de viata ta sper ca nu te desparte

Mai mult...

Mi-e dor de sat Veşnicia s-a născut la sat. (Lucian Blaga)

Mi-e dor de sat, unde veşnicia e la ea acasă,

Mi-e dor de sat unde vinul stă limpede în ulcior,

Unde pâinea e tăiată în două şi e pusă frumos pe masă,

Unde mă aşteaptă un suflet sfâşiat de dor!

Mi-e dor de sat, unde primăvara pomii sunt în floare,

Mi-e dor de sat, unde miroase a pită coaptă!

Unde se-aude susur de izvoare,

Acolo veşnicia cu adevărat mă aşteaptă.

Mai mult...

Cuiva care a plecat

Nu mai am naivitatea unui copil,
Dar mai sper că ne vom întîlni undeva
Si toate aceste gânduri otrăvesc,
Sunt rană deschisă pe inima mea...

Nu sunt vinovată că te-am pierdut,
În viața care are un sfârșit,
Vinovată sunt că n-am știut
Să te vizitez, mai des, când ai trăit...

Mai mult...

POETUL NEMURITOR NĂSCUT CU ALT NUME

Poetul care s-a născut pe o îndepărtată stea,

A fost numit EMINESCU, sortit de ursitoare să fie nemuritor

Când a coborât între noi cu numele dăruit de un  Arhanghel  

Aripile sale aveau strălucirea Luceferilor stinși în oglinda

 lacurilor albastre, iar când demonii i-au retezat

Aripile de înger căzut , a plecat pe cărările codrilor de argint

Urcând  la Dumnezeu pe nevăzuta scară clădită din cuvinte și versuri   

Toate turnate în tipare de bronz, care acum ajung la noi

Bieți epigoni, în scrisori nenumărate, scrise pe hârtie de mătase

Cu cerneala picurată din ramurile împletite precum venele trunchiului

De tei mereu înflorit, legănat ușor de vânturi, șoptind în plâns îngânat

,, Codrule, codruțule, ce mai faci drăguțule…’’

15 IANUARIE 2024

IOAN CRISTINEL ZAHARIA

Mai mult...

Cocorii

Mai ieri erau cocori 

Intre cer si nori

Azi mai sunt doar frati

Cerul si cu norii

Unde au plecat ei oare

Fratii lor, cocorii?!

 

Campuri aurii,

Ape stravezii,

Paduri colorate,

Triste sunt 

Caci toate au ramas stinghere

In zile tot mai efemere

Isi plang aievea, in zadar

Pe fratii lor, frumosi hoinari

Cocorii

Unde sunt ei oare

Pasari calatoare?!

 

Suntem noi

Nepasatori, chiar goi

Si plini de egoiste nevoi?

De nu ne-ntrebam 

Ce e cu noi!?

Suntem noi niste pigmei?

De nu ne-ntrebam

Ce e cu ei!?

Unde sunt oare si ce-am facut cu ei,

Cocorii?!

Unde sunt ei oare

Pasari calatoare?!

 

"Astăzi România se numără printre ţările cu efectiv „0” de perechi clocitoare. Populaţia mondială este estimată la 220.000- 250.000 de perechi, iar cea europeană la 74.000 – 110.000 perechi. Cocorul a dispărut ca pasăre clocitoare de pe importante întinderi ale vechiului său areal, din sudul, vestul şi estul Europei. Astfel, ultima relatare a cuibăririi sale în Anglia a fost în jurul anului 1600, în Italia – 1880, Austria – 1885, Ungaria – 1952, Grecia – 1965. Ţările care deţin cele mai însemnate efective de păsări cuibăritoare sunt: Rusia, Suedia, Finlanda, Germania, Polonia, Norvegia, Letonia şi Lituania. În ţările în care aceştia mai cuibăresc, numărul lor s-a redus drastic în ultimii 50 de ani, datorită asanării mlaştinilor şi extinderii agriculturii intensive, din această cauză şi păsările care treceau peste ţara noastră aproape au dispărut. Astăzi, doar grupuri mici de cocori (2-5 indivizi) mai sunt observate rar, fantomatic, pe cerul de deasupra noastră."

Sursa: revistasinteza.ro

Mai mult...

Baiatul meu

Băiatul meu cel mare,

Fie viața cât de grea 

Tot aici e mama ta! 

Fie lumea cât de bună

Mama ,tot o să te-ndrume.

-U.A-

Mai mult...

rusine

pacat ca vei ramane dezamagita cand vei afla,

ca in toata durerea mea,

numai pe tine te voi cauta.

 

cand ranile-mi curg mai tare,

si parca nu mai am suflare,

ma voi tara rusinata,

ca sa fiu imbratisata.

 

cand noaptea nu pot adormi,

la tine ma voi gandi.

 

cand gandirea ma ineaca,

mereu voi fi salvata

 

ma scufund fara sa vad,

vederea mi-e blocata de tot.

 

lupti cu mine parte-n parte,

de viata ta sper ca nu te desparte

Mai mult...
prev
next

Alte poezii ale autorului

Speranță

O durere constantă, ce nu mai dispare,

Mi-a luat sufletul doar cu o răsuflare.

Stau şi mă gândesc, 

Oare de ce nu mă mai obosesc?

 

De ce nu mă mai obosesc?

Să pun un zâmbet pe față,

Să mă bucur de viață,

Să ma uit la apus plină de speranță.

 

Plină de speranță, că va fi bine,

Că la un moment dat, 

Lacrimile mi se vor îneca,

Amintirile vor muri,

Iar totul se va sfârşi.

 

Mai mult...

Plânsete neauzite

După fiecare drum,

În urmă e lăsat un scrum.

Un scrum plin de durere,

Ce aduce o adâncă tăcere.

 

Pierderea cuiva este dureroasă,

Dar de altfel şi firească,

Ea te lasă fără zâmbete

În suflet îți aduce tunete.

 

Un ultim rămas bun e tot ce-ți poți dori,

Deoarece moartea nu o poți preveni.

Nu îți stă în putere,

Să opreşti această durere...

 

Viața e un lucru valoros 

Ce trebuie luat în serios

Fără suferință şi plâns

Viața nu-i ceva de ascuns.

 

 

 

 

Mai mult...

Un ciob

Un ciob, zile întregi te poate răni,

Încet te poate distruge.

Pielea îți străpunge, 

Uşor nu poți privi.

 

În spatele acelui ciob,

A fost o fereastră

Clară, vie şi măiastră.

Nimeni nu o străpungea,

Toată lumea o admira.

 

Un zid închis şi dur,

Nu poate fi dărâmat.

Nimic nu este pur, 

Nimic de admirat.

 

În spatele acelui zid,

Rămase sunt cioburile,

Mari sunt durerile,

Totu-i morbid.

 

Lumina sufletul să vi-l străpungă,

Prin fereastră să ajungă.

Frica de cioburi, inexistentă,

Nicio rană precedentă.

1

Fereastra, portal între lumi diferite

Întâmplari aurite, toate descoperite.

Zidul, loc întunecat, de nepătruns,

Un ciob ascuțit  în spate ascuns.

 

Mai mult...

Îți mulțumesc.

La bine şi la greu, 

Acolo este ea mereu.

Cu un suflet bun şi glume stupide,

Poarta de emoții, doar în fața ei se deschide.

 

Zilnic pun un zâmbet datorită ei,

Lacrimile mi le omoară,

Sufletul mi-l înseninează

Zilele mi le luminează.

Mă face să cred, că tristețea nu mi-o închei.

Mai mult...

Speranță

O durere constantă, ce nu mai dispare,

Mi-a luat sufletul doar cu o răsuflare.

Stau şi mă gândesc, 

Oare de ce nu mă mai obosesc?

 

De ce nu mă mai obosesc?

Să pun un zâmbet pe față,

Să mă bucur de viață,

Să ma uit la apus plină de speranță.

 

Plină de speranță, că va fi bine,

Că la un moment dat, 

Lacrimile mi se vor îneca,

Amintirile vor muri,

Iar totul se va sfârşi.

 

Mai mult...

Plânsete neauzite

După fiecare drum,

În urmă e lăsat un scrum.

Un scrum plin de durere,

Ce aduce o adâncă tăcere.

 

Pierderea cuiva este dureroasă,

Dar de altfel şi firească,

Ea te lasă fără zâmbete

În suflet îți aduce tunete.

 

Un ultim rămas bun e tot ce-ți poți dori,

Deoarece moartea nu o poți preveni.

Nu îți stă în putere,

Să opreşti această durere...

 

Viața e un lucru valoros 

Ce trebuie luat în serios

Fără suferință şi plâns

Viața nu-i ceva de ascuns.

 

 

 

 

Mai mult...

Un ciob

Un ciob, zile întregi te poate răni,

Încet te poate distruge.

Pielea îți străpunge, 

Uşor nu poți privi.

 

În spatele acelui ciob,

A fost o fereastră

Clară, vie şi măiastră.

Nimeni nu o străpungea,

Toată lumea o admira.

 

Un zid închis şi dur,

Nu poate fi dărâmat.

Nimic nu este pur, 

Nimic de admirat.

 

În spatele acelui zid,

Rămase sunt cioburile,

Mari sunt durerile,

Totu-i morbid.

 

Lumina sufletul să vi-l străpungă,

Prin fereastră să ajungă.

Frica de cioburi, inexistentă,

Nicio rană precedentă.

1

Fereastra, portal între lumi diferite

Întâmplari aurite, toate descoperite.

Zidul, loc întunecat, de nepătruns,

Un ciob ascuțit  în spate ascuns.

 

Mai mult...

Îți mulțumesc.

La bine şi la greu, 

Acolo este ea mereu.

Cu un suflet bun şi glume stupide,

Poarta de emoții, doar în fața ei se deschide.

 

Zilnic pun un zâmbet datorită ei,

Lacrimile mi le omoară,

Sufletul mi-l înseninează

Zilele mi le luminează.

Mă face să cred, că tristețea nu mi-o închei.

Mai mult...

Speranță

O durere constantă, ce nu mai dispare,

Mi-a luat sufletul doar cu o răsuflare.

Stau şi mă gândesc, 

Oare de ce nu mă mai obosesc?

 

De ce nu mă mai obosesc?

Să pun un zâmbet pe față,

Să mă bucur de viață,

Să ma uit la apus plină de speranță.

 

Plină de speranță, că va fi bine,

Că la un moment dat, 

Lacrimile mi se vor îneca,

Amintirile vor muri,

Iar totul se va sfârşi.

 

Mai mult...

Plânsete neauzite

După fiecare drum,

În urmă e lăsat un scrum.

Un scrum plin de durere,

Ce aduce o adâncă tăcere.

 

Pierderea cuiva este dureroasă,

Dar de altfel şi firească,

Ea te lasă fără zâmbete

În suflet îți aduce tunete.

 

Un ultim rămas bun e tot ce-ți poți dori,

Deoarece moartea nu o poți preveni.

Nu îți stă în putere,

Să opreşti această durere...

 

Viața e un lucru valoros 

Ce trebuie luat în serios

Fără suferință şi plâns

Viața nu-i ceva de ascuns.

 

 

 

 

Mai mult...
prev
next