Sortit să scriu…
Tristețea râmă-n pieptul meu,
Și înfulecă porcește bucurii,
Mă uit spre cer la Dumnezeu,
Și cred că râde de ai Săi copii.
Îmi plânge-un nechezat de cal pe umăr,
Soția-mi scrie zilnic acatiste,
M-așez la rând dar nu mă număr,
Și-mi arvunez la parastas soliste.
Îmi ară moartea carnea aburindă,
Să semene spre toamnă un pui de viață,
Și stau cu leșul atârnat de grindă,
Tocmindu-mi viitorul ca la piață.
Mi s-a umflat și scândura de pe sicriu,
De plânsul viermilor ce mă așteaptă,
Nu pot să mor, căci mi-e sortit să scriu,
Că moartea-i sinceră iar viața e nedreaptă.
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: Gabriel Trofin
Data postării: 8 februarie
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 216
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Galben
Poem: Hristos a înviat!
VIDEO. Poezii și cântece românești la Paris! Cum a fost celebrată Ziua Limbii Române în Franța
Poem: Amintiri
Poem: Pentru ca..
La mulţi ani, Eugen Doga! Renumitul compozitor împlineşte 81 de ani
Poem: La liber
Poem: ULTIMUL VAGON
Un robot a felicitat femeile cu 8 Martie. A recitat o poezie de Dumitru Matcovschi