Mesaj pentru Moarte
Când ploaia şi vântul
Vor şterge ca gândul
Pământul şi timpul
Şi când anotimpul
Nu va mai exista,
Să ştii că atuncea
Voi fi doar a ta.
Când munţii şi marea
Şi norii, şi zarea
Se vor contopi,
Să ştii că atuncea
Te voi iubi.
Până atunci
Mai lasă-mi timp
Să pot să-l iubesc
Să îl îndrăgesc
Să simtă că vreau
Să cred, să jertfesc.
Mai lasă-mă-n pace
O sută de veacuri
Şi-o mie de ani.
Şi după aceea
Să vii, blestemato,
Să-mi furi un sărut
Şi cu el, al meu suflet.
Să mă duci între duhuri
Şi între tăcere,
Să mă duci la el,
Să mă duci la ele.
Şi-acolo să uit,
Cine-am fost şi ce sunt
Să uit c-am iubit,
Şi c-am fost pe pământ.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: inimadeargint
Data postării: 14 septembrie 2017
Vizualizări: 1557
Poezii din aceiaşi categorie
Inima e praf oricum
Mă arunc în gânduri în vise căzute
Îngeraș ce are aripile rupte
În mii de bucăți, brațele simt că mă dor
Cu pulbere de stele și durere mă înfășor
Inima e praf oricum , de ce s-o mai strâng
Doar petalele de trandafir ce mai plâng
În tăcere mă pierd, mă consum
Și poate totu-i doar o mreajă oricum
Și tot ce simt e un gol în gri
De suspine se făcură ochii negrii
Strâng disperarea sub piele-n tăcere
Otrava sufletului a mea plăcere
Căci cel ce-ți pune sărut pe frunte
Te va rănii cu adevăruri crunte
Lăsând să zacă-n tine doar furtuna
Ce-ți frânge dragostea totdeauna
Să nu-ți amintești nici un sărut
Nici iubirea și nici pe cel ce te-a durut
Azi de-ar fi doar un gol în piept
Căci de mâine n-am să te mai aștept
Morte
Un infinit de gînduri moarte,
Trei zile fără zi, văd numai noapte.
O melodie răsuna de departe,
O inima în doua părţi, în două părţi aparte.
Un infinit de glasuri, şoapte,
Trei zile sunt numai eu, departe.
Un sentiment mai mare, forte,
O inima ce nu mai bate, morte.
Străinătatea
Străinătate blestemată
M-ai amăgit că o să pot!
Am ajuns chiar prea departe
Știind că pot să mai înot.
Prin adâncimi m-am scufundat,
Sperai să mă înec...
Dar oceanul liniștit,
Pot încă să-l mai trec.
Am lăsat părinți acasă,
Ce-mi duc dorul neîncetat!
Mai amăgit străinătate
De lângă ei eu am plecat.
Acum suspină sufletul prin lacrimi
Ce se adâncesc în oase.
Să rămâi tu blestemată
Ca-i luat pe toți din case.
Rădăcini îndurerate
Din familii sunt plecate.
Muncesc pentru bani,
rămân doar cu păcate.
Am alergat atâția ani la rând
Doar după bani, am înțeles...
Pe când părinții mei iubiți,
Se roagă pentru al meu succes.
Am ales să merg doar înainte
Fără căi ce nu au sens.
Străinătate blestemată
N-ai avut pe altul de ales?
Mult timp chiar a trecut
probabil că sunt ani.
N-am adunat nimic mai mult,
Decât sudoare și doi bani.
🎤 Cu tine
[Intro] (Hoooh, eeh-eeh yeah,
Hooh, eeh-eeh yeah woooOooo-oh!)
[Verse] Începe ca un vis adânc demult uitat,
Și se-arată un trup palid și dezbrăcat,
Eu stau întins și dormind în pat,
Te-aștept să vii cu părul lung despieptănaaat (aaah)
[Verse] Eu știu că tu m-aștepți neîncetat,
Și tare mult vreau să te găsesc culcată în pat,
Dar totul se destramă și brusc ne-am îmbătat,
În visul meu, sigur ești așa cum mi-am imaginat (waah)
[Pre-chorus] Mă induce, teama mă-mpunge și știu că vreau mai muuult (woo-ooh)
Te trag după mine, aproape-s de tine, amândoi atunci ne-am spuuus...
[Drop] că...
[Chorus] Cu tine, am să rămân, am știut dinainte să te fi cunoscut,
Cu tine, eu de azi rămân, nu vreau să mă trezesc din visu' ăsta nebun!
[Hook] (Wooo-oooh OOH,
Wooo-oooh OOH)
[Rap] Na, na, na dă mai tare muzica,
Eu nu mă mai tresezc din visu-ăsta care m-a cuprins pe veci,
E tare, dorința e mare, crește și te dorește pe tine, stai lângă mine,
Uh, da, nu plec nicăieri (nu),
Aici rămân și ține-mă minte, nu vreau să mă trezesc,
Veau să rămân cu tine-aici în patu-ăsta,
Să ne iubim până murim și poate-n altă viață o să ne regăsim!
[Pre-chorus] Mă atrage, lumina se stinge și știu că vreau mai muuult (woo-ooh)
Te trag după mine, aproape-s de tine, amândoi atunci ne-am spuuus...
[Drop] că...
[Chorus] Cu tine, am să rămân, am știut dinainte să te fi cunoscut,
Cu tine, eu de azi rămân, nu vreau să mă trezesc din visu' ăsta nebun!
[Bridge] E un vis, o fantezie, eu nu vreau să mă trezesc,
Ambiția mea tot crește și vreau să te găseeesc (WOO-OOAH!),
E bine, aproape-s de tine, mă apropii încet,
Dar noaptea crește și stele' toate acum sclipeeesc (EEEE-OOOOH!)
[Chorus] Cu tine, am să rămân, am știut dinainte să te fi cunoscut,
Cu tine, eu de azi rămân, nu vreau să mă trezesc din visu' ăsta nebun!
[Outro] (Ooooooh-ooooh eeeeeh aaaah,
Ooooooh-ooooh eeeeeh aaaah)
Steaua ta
Vrei, nu vrei, în zări se-arată,
O lumină-n noaptea toată.
Printre visuri și destin,
Steaua ta e pe deplin.
Poți s-o cauți, poți s-aștepți,
Ori s-o pierzi printre pereți,
Dar ea arde, fără teamă,
Fără glas, dar tot te cheamă.
Când e greu și drumul frânt,
Când ți-e dor și plângi în gând,
Ea te vede, ea îți știe
Toată a ta poezie.
Și-ntr-o zi, pe cerul stins,
Vei privi spre infinit,
Și vei ști că-n lumea ta,
Ai avut mereu o stea.
RÂURILE TĂCERII ȘI LUNA DE HÂRTIE
Trecând râurile tăcerii pe sub luna de hârtie
La cumpăna visului nebănuit de nimeni
am lăsat mărturie urmele petalelor de flori de iasomie
Erau singurele rămase în palmele mele după atâtea ploi
Dar parfumul lor, penetra pâna și prin pietrele de granit
Adunate geometric în podul arcuit care uneori îmi cânta…
Era ca un fluierat hoinar, pornit de pe buzele râului
Peste arcadele smulse din orbitele vechilor ziduri
peste care nimeni nu poate trece de două ori
Rămân în urmă tăceri, iar luna de hârtie se face scrum
Purtat în cercuri de alte râuri, peste alte tăceri și alt drum
(Pe Pont D’ Avignon)
Inima e praf oricum
Mă arunc în gânduri în vise căzute
Îngeraș ce are aripile rupte
În mii de bucăți, brațele simt că mă dor
Cu pulbere de stele și durere mă înfășor
Inima e praf oricum , de ce s-o mai strâng
Doar petalele de trandafir ce mai plâng
În tăcere mă pierd, mă consum
Și poate totu-i doar o mreajă oricum
Și tot ce simt e un gol în gri
De suspine se făcură ochii negrii
Strâng disperarea sub piele-n tăcere
Otrava sufletului a mea plăcere
Căci cel ce-ți pune sărut pe frunte
Te va rănii cu adevăruri crunte
Lăsând să zacă-n tine doar furtuna
Ce-ți frânge dragostea totdeauna
Să nu-ți amintești nici un sărut
Nici iubirea și nici pe cel ce te-a durut
Azi de-ar fi doar un gol în piept
Căci de mâine n-am să te mai aștept
Morte
Un infinit de gînduri moarte,
Trei zile fără zi, văd numai noapte.
O melodie răsuna de departe,
O inima în doua părţi, în două părţi aparte.
Un infinit de glasuri, şoapte,
Trei zile sunt numai eu, departe.
Un sentiment mai mare, forte,
O inima ce nu mai bate, morte.
Străinătatea
Străinătate blestemată
M-ai amăgit că o să pot!
Am ajuns chiar prea departe
Știind că pot să mai înot.
Prin adâncimi m-am scufundat,
Sperai să mă înec...
Dar oceanul liniștit,
Pot încă să-l mai trec.
Am lăsat părinți acasă,
Ce-mi duc dorul neîncetat!
Mai amăgit străinătate
De lângă ei eu am plecat.
Acum suspină sufletul prin lacrimi
Ce se adâncesc în oase.
Să rămâi tu blestemată
Ca-i luat pe toți din case.
Rădăcini îndurerate
Din familii sunt plecate.
Muncesc pentru bani,
rămân doar cu păcate.
Am alergat atâția ani la rând
Doar după bani, am înțeles...
Pe când părinții mei iubiți,
Se roagă pentru al meu succes.
Am ales să merg doar înainte
Fără căi ce nu au sens.
Străinătate blestemată
N-ai avut pe altul de ales?
Mult timp chiar a trecut
probabil că sunt ani.
N-am adunat nimic mai mult,
Decât sudoare și doi bani.
🎤 Cu tine
[Intro] (Hoooh, eeh-eeh yeah,
Hooh, eeh-eeh yeah woooOooo-oh!)
[Verse] Începe ca un vis adânc demult uitat,
Și se-arată un trup palid și dezbrăcat,
Eu stau întins și dormind în pat,
Te-aștept să vii cu părul lung despieptănaaat (aaah)
[Verse] Eu știu că tu m-aștepți neîncetat,
Și tare mult vreau să te găsesc culcată în pat,
Dar totul se destramă și brusc ne-am îmbătat,
În visul meu, sigur ești așa cum mi-am imaginat (waah)
[Pre-chorus] Mă induce, teama mă-mpunge și știu că vreau mai muuult (woo-ooh)
Te trag după mine, aproape-s de tine, amândoi atunci ne-am spuuus...
[Drop] că...
[Chorus] Cu tine, am să rămân, am știut dinainte să te fi cunoscut,
Cu tine, eu de azi rămân, nu vreau să mă trezesc din visu' ăsta nebun!
[Hook] (Wooo-oooh OOH,
Wooo-oooh OOH)
[Rap] Na, na, na dă mai tare muzica,
Eu nu mă mai tresezc din visu-ăsta care m-a cuprins pe veci,
E tare, dorința e mare, crește și te dorește pe tine, stai lângă mine,
Uh, da, nu plec nicăieri (nu),
Aici rămân și ține-mă minte, nu vreau să mă trezesc,
Veau să rămân cu tine-aici în patu-ăsta,
Să ne iubim până murim și poate-n altă viață o să ne regăsim!
[Pre-chorus] Mă atrage, lumina se stinge și știu că vreau mai muuult (woo-ooh)
Te trag după mine, aproape-s de tine, amândoi atunci ne-am spuuus...
[Drop] că...
[Chorus] Cu tine, am să rămân, am știut dinainte să te fi cunoscut,
Cu tine, eu de azi rămân, nu vreau să mă trezesc din visu' ăsta nebun!
[Bridge] E un vis, o fantezie, eu nu vreau să mă trezesc,
Ambiția mea tot crește și vreau să te găseeesc (WOO-OOAH!),
E bine, aproape-s de tine, mă apropii încet,
Dar noaptea crește și stele' toate acum sclipeeesc (EEEE-OOOOH!)
[Chorus] Cu tine, am să rămân, am știut dinainte să te fi cunoscut,
Cu tine, eu de azi rămân, nu vreau să mă trezesc din visu' ăsta nebun!
[Outro] (Ooooooh-ooooh eeeeeh aaaah,
Ooooooh-ooooh eeeeeh aaaah)
Steaua ta
Vrei, nu vrei, în zări se-arată,
O lumină-n noaptea toată.
Printre visuri și destin,
Steaua ta e pe deplin.
Poți s-o cauți, poți s-aștepți,
Ori s-o pierzi printre pereți,
Dar ea arde, fără teamă,
Fără glas, dar tot te cheamă.
Când e greu și drumul frânt,
Când ți-e dor și plângi în gând,
Ea te vede, ea îți știe
Toată a ta poezie.
Și-ntr-o zi, pe cerul stins,
Vei privi spre infinit,
Și vei ști că-n lumea ta,
Ai avut mereu o stea.
RÂURILE TĂCERII ȘI LUNA DE HÂRTIE
Trecând râurile tăcerii pe sub luna de hârtie
La cumpăna visului nebănuit de nimeni
am lăsat mărturie urmele petalelor de flori de iasomie
Erau singurele rămase în palmele mele după atâtea ploi
Dar parfumul lor, penetra pâna și prin pietrele de granit
Adunate geometric în podul arcuit care uneori îmi cânta…
Era ca un fluierat hoinar, pornit de pe buzele râului
Peste arcadele smulse din orbitele vechilor ziduri
peste care nimeni nu poate trece de două ori
Rămân în urmă tăceri, iar luna de hârtie se face scrum
Purtat în cercuri de alte râuri, peste alte tăceri și alt drum
(Pe Pont D’ Avignon)
Alte poezii ale autorului
Despre mine și ploaie
O aud sunând în geamul meu,
O simt atâta de plăcut pe piele,
Mă cheamă să încerc să dans' în ritmul său,
Si să alunec printre picături și gândurile mele.
E-atât de bine să îi simt îmbrățișarea
Alcătuită din mii și mii de picături
Ce se jertfesc, zdrobindu-se de mine
Căzând, încet dar ritmic, spre pământ.
Si-atunci când mi-a pătruns prin haine pân' la piele
M-am îndreptat încet spre casă mea din munți
Mi-am luat în mână cana cu ceaiul meu de fructe
Si-am plâns încet, privind spre curcubeul gingaș dintre norii muți.
Inima de-argint
In nopti cu ploi tacute
Si reci zapezi, si vant
Ma chemi cu soapta-ti trista, dulce,
O, inima de-argint.
Ma chemi sa-ti povestesc fiorul
Ce tu sa-l simti demult nu poti
Fiorul dragostei ce ma topeste,
Dar care, vai, pe tine nu te va topi.
Prea aspra esti cu tine insati,
Prea multe-ncerci sa-ti interzici
Prea mult alergi sa-ti aperi cicatricea
Ce ti-a lasat-o el plecand, atunci.
Atunci cand ti-a spus soptit "iubito, plec, nu pot,
Nu pot sa mai raman cu tine,
Ma cheama la razboi, si vreau sa lupt chiar daca-r fi sa mor
Sa-mi apar tara de dusmani, sa fie pace."
Si l-ai lasat sa plece, si a plecat, si dus a fost,
Si-ai plans, pana cand a ta inima sensibila si calda,
S-a transformat intr-una rece, rece,
Intr-o frumoasa inima de-argint.
De ce ma rogi, atunci, sa-ti povestesc fiorul
Dragostei ce cald ma-nfasoara?
De ce ma chemi, vrei oare
Sa iti aduci aminte, sa te asiguri ca nu uiti?
De ce? Ziceai ca nu mai poate fi topita-aceasta inima de-argint,
Ziceai ca gata, focul n-are putere-asupra ei, nici apa.
De ce, atunci? Raspunde-mi!
Raspunde-mi ca sa stiu!
Si inima de-argint cu soapta-i trista, dulce, imi raspunse:
"Pentru ca desi nu simt, si nu mai pot iubi vreodata ca atuncea,
Vreau sa nu uit c-am fost ca tine-odata,
Ca am iubit, si-am fost iubita-atunci, demult."
Liberă ca pasarea!
Privesc ades amurgul
și mă minunez copilăros
de amalgamul de culori, pe care
îl reflectă soarele în nori...
Si-atunci tot ce-mi doresc
e să fiu o pasăre albastră!
Să zbor, strigând de fericire
și să mă scald în libertate
sub cerul cel virgin, sub soarele cel blând
și să privesc în jos spre tine,
să-mi amintesc de noi, cântând...
Să-mi amintesc de ochii tăi
în care-mi oglindeam de-atâtea ori privirea,
ce mă-ncalzeau, mă protejau,
și-mi demonstrau iubirea..
De pieptul tău să-mi amintesc
ce cald pe-obraz simțeam,
de inima-ți ce ritmic și sonor bătea,
adăugând acelor clipe-secunde, ceasuri, ani...
Acum că nu mai ești
și nu te voi vedea vreodată-așa,
aș vrea să pot zbura,
că să împărtășesc cu cerul
Dragostea ta.
Cioburi de vise
Visez cu ochii deschiși ades
Că trăiesc într-o altă lume...
Una în care iubirea nu mai are hotare,
Si... unde pentru ură nu mai există nume.
Visez că fericită dansez
În câmpul de păpădii, cu tălpile goale
Si cânt cu păsările-mpreună-armonii
Pentru soare.
Si... mai visez că trăiesc
Cea mai frumoasă poveste de dragoste:
Unde trădare nu e, și nici supărare.
Unde tu îmi promiți și te ții de cuvânt.
Si-apoi, deschid alene ochii
Trezită de-ale soarelui raze,
Si tristă observ cum cad la pământ cioburi de vise...
Sunt visele mele prăfuite de timp
Si sparte în zeci de bucăți ascuțite.
Ironie
Să știi să prețuiești pe om,
Să știi să îi vorbești frumos,
Până când poți să-l folosești,
Oh, dragilor... E ironie!
Să poți juca un rol
Să poți să-l joci frumos
S-aduci apoi durere,
La fel-e ironie!
Nu mai vorbi dacă nu știi ce zici
Si dacă tulbure ți-e mintea!
Nu te schimba în chip fățarnic
Si nu gândi aiurea!
Nu armele distrug, ci vorbele
Ce le folosim când nu gândim
Spre cei ce nu îi știm, sau poate știm...
La fel distruge- ironia!
Vreau să pot să îți spun tot
Aș vrea să fiu mai iubitoare
cu tine, în special.
Stiu c-ar schimba o tonă de impedimente
într-o cărare verde, liberă spre inima ta.
Aș vrea să te privesc cu drag
și să te strâng în brațe strâns,
și să-nțelegi că inima mea
arde, vai, arde intens după inima ta.
Dar... Nu pot... Pentru că las trecutul
și tot ce e legat de el,
să-mi amărască existența
și să mă-mpiedice să-ți spun tot ce sunt
sub pielea asta mândră.
Să-ți spun cât sunt de firavă, de fapt,
cât am nevoie de iubirea ta,
cât am nevoie să știu că pot să cred,
să am încredere în tine, că orice-ar fi,
tu ești acolo pentru mine...
Si orice-ar fi, acolo pentru tine-aș fi, promit.
Despre mine și ploaie
O aud sunând în geamul meu,
O simt atâta de plăcut pe piele,
Mă cheamă să încerc să dans' în ritmul său,
Si să alunec printre picături și gândurile mele.
E-atât de bine să îi simt îmbrățișarea
Alcătuită din mii și mii de picături
Ce se jertfesc, zdrobindu-se de mine
Căzând, încet dar ritmic, spre pământ.
Si-atunci când mi-a pătruns prin haine pân' la piele
M-am îndreptat încet spre casă mea din munți
Mi-am luat în mână cana cu ceaiul meu de fructe
Si-am plâns încet, privind spre curcubeul gingaș dintre norii muți.
Inima de-argint
In nopti cu ploi tacute
Si reci zapezi, si vant
Ma chemi cu soapta-ti trista, dulce,
O, inima de-argint.
Ma chemi sa-ti povestesc fiorul
Ce tu sa-l simti demult nu poti
Fiorul dragostei ce ma topeste,
Dar care, vai, pe tine nu te va topi.
Prea aspra esti cu tine insati,
Prea multe-ncerci sa-ti interzici
Prea mult alergi sa-ti aperi cicatricea
Ce ti-a lasat-o el plecand, atunci.
Atunci cand ti-a spus soptit "iubito, plec, nu pot,
Nu pot sa mai raman cu tine,
Ma cheama la razboi, si vreau sa lupt chiar daca-r fi sa mor
Sa-mi apar tara de dusmani, sa fie pace."
Si l-ai lasat sa plece, si a plecat, si dus a fost,
Si-ai plans, pana cand a ta inima sensibila si calda,
S-a transformat intr-una rece, rece,
Intr-o frumoasa inima de-argint.
De ce ma rogi, atunci, sa-ti povestesc fiorul
Dragostei ce cald ma-nfasoara?
De ce ma chemi, vrei oare
Sa iti aduci aminte, sa te asiguri ca nu uiti?
De ce? Ziceai ca nu mai poate fi topita-aceasta inima de-argint,
Ziceai ca gata, focul n-are putere-asupra ei, nici apa.
De ce, atunci? Raspunde-mi!
Raspunde-mi ca sa stiu!
Si inima de-argint cu soapta-i trista, dulce, imi raspunse:
"Pentru ca desi nu simt, si nu mai pot iubi vreodata ca atuncea,
Vreau sa nu uit c-am fost ca tine-odata,
Ca am iubit, si-am fost iubita-atunci, demult."
Liberă ca pasarea!
Privesc ades amurgul
și mă minunez copilăros
de amalgamul de culori, pe care
îl reflectă soarele în nori...
Si-atunci tot ce-mi doresc
e să fiu o pasăre albastră!
Să zbor, strigând de fericire
și să mă scald în libertate
sub cerul cel virgin, sub soarele cel blând
și să privesc în jos spre tine,
să-mi amintesc de noi, cântând...
Să-mi amintesc de ochii tăi
în care-mi oglindeam de-atâtea ori privirea,
ce mă-ncalzeau, mă protejau,
și-mi demonstrau iubirea..
De pieptul tău să-mi amintesc
ce cald pe-obraz simțeam,
de inima-ți ce ritmic și sonor bătea,
adăugând acelor clipe-secunde, ceasuri, ani...
Acum că nu mai ești
și nu te voi vedea vreodată-așa,
aș vrea să pot zbura,
că să împărtășesc cu cerul
Dragostea ta.
Cioburi de vise
Visez cu ochii deschiși ades
Că trăiesc într-o altă lume...
Una în care iubirea nu mai are hotare,
Si... unde pentru ură nu mai există nume.
Visez că fericită dansez
În câmpul de păpădii, cu tălpile goale
Si cânt cu păsările-mpreună-armonii
Pentru soare.
Si... mai visez că trăiesc
Cea mai frumoasă poveste de dragoste:
Unde trădare nu e, și nici supărare.
Unde tu îmi promiți și te ții de cuvânt.
Si-apoi, deschid alene ochii
Trezită de-ale soarelui raze,
Si tristă observ cum cad la pământ cioburi de vise...
Sunt visele mele prăfuite de timp
Si sparte în zeci de bucăți ascuțite.
Ironie
Să știi să prețuiești pe om,
Să știi să îi vorbești frumos,
Până când poți să-l folosești,
Oh, dragilor... E ironie!
Să poți juca un rol
Să poți să-l joci frumos
S-aduci apoi durere,
La fel-e ironie!
Nu mai vorbi dacă nu știi ce zici
Si dacă tulbure ți-e mintea!
Nu te schimba în chip fățarnic
Si nu gândi aiurea!
Nu armele distrug, ci vorbele
Ce le folosim când nu gândim
Spre cei ce nu îi știm, sau poate știm...
La fel distruge- ironia!
Vreau să pot să îți spun tot
Aș vrea să fiu mai iubitoare
cu tine, în special.
Stiu c-ar schimba o tonă de impedimente
într-o cărare verde, liberă spre inima ta.
Aș vrea să te privesc cu drag
și să te strâng în brațe strâns,
și să-nțelegi că inima mea
arde, vai, arde intens după inima ta.
Dar... Nu pot... Pentru că las trecutul
și tot ce e legat de el,
să-mi amărască existența
și să mă-mpiedice să-ți spun tot ce sunt
sub pielea asta mândră.
Să-ți spun cât sunt de firavă, de fapt,
cât am nevoie de iubirea ta,
cât am nevoie să știu că pot să cred,
să am încredere în tine, că orice-ar fi,
tu ești acolo pentru mine...
Si orice-ar fi, acolo pentru tine-aș fi, promit.