Sufletul ochilor
Ascunzi tristeţi care ştiu să râdă,
Te închizi în cuşti cu zăbrelele rupte,
Încerci să porţi o mască prea hâdă,
Dar ochii te trădează şi-mi spun multe.
Arhitectura disperării o cunoşti,
Zeii tăi pe un cer subteran transpir,
Sânge decolorat de nopţi albe împroşti,
Prin strălucirea amară a unor ochi de safir.
Sub călcătura ta piatra se sfarmă,
Te plimbi poetic într-o mantie de ceaţă,
Oricine te-ntâlneşte nu mai vrea să doarmă,
Căci e vrăjit de privirea ce sufletul îngheaţă.
Sărbătoreşti monştrii căci sfinţii te-au părăsit,
Îndoieli aromate arunci şi-n Dumnezeu,
Ai frânt zâmbetele îngerilor ce te-au iubit,
Asta îmi strigă ochii tăi umezi … mereu.
Ascultă tăcerea şi înăbuşă-i glasul,
Culege speranţe şi împleteşte-ţi cununa,
Cu zeul iubirii ţine mereu pasul,
Acum, aici, acolo, niciodată şi întotdeauna.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Gabriel Trofin
Data postării: 24 septembrie 2023
Vizualizări: 711
Poezii din aceiaşi categorie
colaj//6
niciun dangăn de clopot
nu zguduie
temelia nepăsării.
umbre șovăitoare,
in bataia lunii,
însuflețesc grădina.
cina-i gata, bucatele alese
așteaptă oaspeții.
numai că,
unu-i plecat la țarină,
altu-și-ncearcă boii,
iar celălalt nesimțitor,
stă la taclale
cu nevasta.
Ce-a fost, dacă nu iubirea?
Mă poți certa de mii de ori
Si poți gândi rău despre mine
Dar din lacrimi mi-au crescut flori
Durerea a trecut și azi... sunt bine!
Poți să te crezi inteligent
Pe locu-ntâi sau cel mai tare
În story-ul nostru esti doar un corigent
Cu nota scăzută la purtare.
Poți cu tăcerea să mă umilești,
Din gânduri să-mi ștergi amintirea.
Eu am puterea frumos să te păstrez în ochii mei
Acum spune-mi te rog, ce-a fost???... dacă nu, iubirea!
Vis
Eu nu regret ca te-am cunoscut
Și nici focul ce-n mine tu l-ai stârnit
Regret doar ca povestea s-a sfârșit
Traumatic...cu-n dor ce va arde la infinit.
Ai fost bucuria ce n-am mai simțit
Un vis ce părea a nu se sfarsi
Si deși încerc să merg mai departe
O parte din mine te ține aproape.
Încă mai cred undeva în adânc
Ca vom mai bea un vin in doi
Ca visul acesta deși pare stins
Încă mai poate renaște din gol.
Cealaltă parte din mine, rece,
Știe ca totul e doar o părere
Un vis pierdut in al iernii vânt
Ce lasa-n urmă dor și cuvânt.
Între vis și real, pendulez și mă frâng
Cu inima prinsa-n ce-i drept și nedrept
Și deși știu că noi nu vom mai fi
Intr-o parte din mine...esti visul ce va dăinui
Adio🖤💔🖤
Adio🖤🩶🖤
Adio... Nu , la revedere!...
Te șterg din inima ,din gând....
Adio. O spun cu durere....
Bucăți din suflețel rupând.
Adio...Nu , nu pot uita.
Miros de dor pe haina mea...
Adio! Tu... m-ai omis.
Pentru mine, rămâi vis ....
Autor A. Țurcanu N.D..,
Să mă sting ?
mi simt a mea respirație întretăiată,
Aud ale tale cuvinte tari,
Respiră, inspiră, strigă ceva înăuntru meu ,
Cred că leșin de atât rău.
Furtună de cuvinte , care mai de care ,
Mă dor mușchii, mai bine oasele,
Căci nu știu de-mi mai rămâne carne pe mine,
De frica ce o duc de tine,
Mă pot opri doar dacă pun capăt
Acestui proces întârziat.
Tu lume , chiar mă doare,
Încețoșând a mea ființă moale.
Prind ură și nervii îmi cedează,
Mereu cu ochii încinși de furie.
Două făclii aprinse ,
Nestinse pe veci de-acum.
Oprește-te , îmi spui tu lume ,
Dar nu vreau sa ascult un cuvânt,
Căci cu el mă rănești adânc,
Fac afaceri cu inima ,
Să mă consum , să mă sting ?
Scrisoarea!
Ți-am scris din nou ca altădată
Și văd că nu vrei să-mi răspunzi,
Tot ce-mi doresc este o întâlnire
Să pot să îți vorbesc, iar tu s-auzi
Nu vreau să-ți cer ceva anume
Și nici vreo scuză să-mi accepți,
Și doar să-ți zic ce s-a-ntâmplat
Că știu că un răspuns aștepți
Te-ai supărat și ai plecat în grabă
După ce vorbe grele ai aruncat,
Și ai rostit aprig mai multe-acuze
Cuvinte fără rost ce m-au marcat
Am încercat atunci să discutăm
Ca doi prieteni buni, poate iubiți,
N-ai acceptat deloc să am o vorbă
Ne-am despărțit foarte-nvrăjbiți
.........................................................
Acum tot sper să te întorci la mine
Fără s-avem nevoie de scrisoare,
Să ne iertăm pentru-n-mpăcare
Și să rostim...a fost o încercare!
colaj//6
niciun dangăn de clopot
nu zguduie
temelia nepăsării.
umbre șovăitoare,
in bataia lunii,
însuflețesc grădina.
cina-i gata, bucatele alese
așteaptă oaspeții.
numai că,
unu-i plecat la țarină,
altu-și-ncearcă boii,
iar celălalt nesimțitor,
stă la taclale
cu nevasta.
Ce-a fost, dacă nu iubirea?
Mă poți certa de mii de ori
Si poți gândi rău despre mine
Dar din lacrimi mi-au crescut flori
Durerea a trecut și azi... sunt bine!
Poți să te crezi inteligent
Pe locu-ntâi sau cel mai tare
În story-ul nostru esti doar un corigent
Cu nota scăzută la purtare.
Poți cu tăcerea să mă umilești,
Din gânduri să-mi ștergi amintirea.
Eu am puterea frumos să te păstrez în ochii mei
Acum spune-mi te rog, ce-a fost???... dacă nu, iubirea!
Vis
Eu nu regret ca te-am cunoscut
Și nici focul ce-n mine tu l-ai stârnit
Regret doar ca povestea s-a sfârșit
Traumatic...cu-n dor ce va arde la infinit.
Ai fost bucuria ce n-am mai simțit
Un vis ce părea a nu se sfarsi
Si deși încerc să merg mai departe
O parte din mine te ține aproape.
Încă mai cred undeva în adânc
Ca vom mai bea un vin in doi
Ca visul acesta deși pare stins
Încă mai poate renaște din gol.
Cealaltă parte din mine, rece,
Știe ca totul e doar o părere
Un vis pierdut in al iernii vânt
Ce lasa-n urmă dor și cuvânt.
Între vis și real, pendulez și mă frâng
Cu inima prinsa-n ce-i drept și nedrept
Și deși știu că noi nu vom mai fi
Intr-o parte din mine...esti visul ce va dăinui
Adio🖤💔🖤
Adio🖤🩶🖤
Adio... Nu , la revedere!...
Te șterg din inima ,din gând....
Adio. O spun cu durere....
Bucăți din suflețel rupând.
Adio...Nu , nu pot uita.
Miros de dor pe haina mea...
Adio! Tu... m-ai omis.
Pentru mine, rămâi vis ....
Autor A. Țurcanu N.D..,
Să mă sting ?
mi simt a mea respirație întretăiată,
Aud ale tale cuvinte tari,
Respiră, inspiră, strigă ceva înăuntru meu ,
Cred că leșin de atât rău.
Furtună de cuvinte , care mai de care ,
Mă dor mușchii, mai bine oasele,
Căci nu știu de-mi mai rămâne carne pe mine,
De frica ce o duc de tine,
Mă pot opri doar dacă pun capăt
Acestui proces întârziat.
Tu lume , chiar mă doare,
Încețoșând a mea ființă moale.
Prind ură și nervii îmi cedează,
Mereu cu ochii încinși de furie.
Două făclii aprinse ,
Nestinse pe veci de-acum.
Oprește-te , îmi spui tu lume ,
Dar nu vreau sa ascult un cuvânt,
Căci cu el mă rănești adânc,
Fac afaceri cu inima ,
Să mă consum , să mă sting ?
Scrisoarea!
Ți-am scris din nou ca altădată
Și văd că nu vrei să-mi răspunzi,
Tot ce-mi doresc este o întâlnire
Să pot să îți vorbesc, iar tu s-auzi
Nu vreau să-ți cer ceva anume
Și nici vreo scuză să-mi accepți,
Și doar să-ți zic ce s-a-ntâmplat
Că știu că un răspuns aștepți
Te-ai supărat și ai plecat în grabă
După ce vorbe grele ai aruncat,
Și ai rostit aprig mai multe-acuze
Cuvinte fără rost ce m-au marcat
Am încercat atunci să discutăm
Ca doi prieteni buni, poate iubiți,
N-ai acceptat deloc să am o vorbă
Ne-am despărțit foarte-nvrăjbiți
.........................................................
Acum tot sper să te întorci la mine
Fără s-avem nevoie de scrisoare,
Să ne iertăm pentru-n-mpăcare
Și să rostim...a fost o încercare!
Alte poezii ale autorului
Epigrame XXIII
Unui prieten
Tu ai muncit prin ţări străine,
Şi ai trei case făcute chiar cu stil,
Dar văd acum, bietul de tine
Că îţi duci traiu' într-un azil.
Corona virusul
Toţi se întreabă cum arată,
Virusul considerat fatal,
L-am văzut şi eu odată,
Ce mai…e mortal.
Lui S. Busuioc
În tinereţe nu stăteam deloc,
Şi alergam prin Busuioc,
Acum când am îmbătrânit,
Îl folosesc doar la gătit.
Unei telenuveliste
Tu zilnic vizionezi telenuvele,
Şi critici răutatea şi ura nemiloasă,
Constat că te inspiri mereu din ele,
Că văd aşa ceva la tine în casă.
Tratament
De eşti bolnav, te va trata vecina,
Chiar dacă ai un cancer sau tumori.
A studiat de prin reviste medicina,
O şansă de mai ai, cu siguranţă mori.
Căsătoria
Când era copil, se ştie…
Era rău, mare război.
După-un an de căsnicie,
A cam devenit pisoi.
Alegere
Ţi-ai luat un înger de nevastă,
Femeie chiar de prima clasă,
Şi-acuma îţi e ca o năpastă,
Căci parcă stai cu dracu-n casă.
Ospitalitate
Bucuroasă m-ai primit,
Mă serveşti cu sucuri reci,
Şi în loc de bun venit,
Mă-ntrebi calmă: - Da, când pleci?
Împăcare
M-aş împăca încă odată,
Cu toţi fraţii mei în cor,
Dar tot amân, ca acea dată,
Să fie după moartea lor.
Prietenilor
Se-ntâmplă des, i-adevărat,
Să mai cădem într-un păcat,
Dar unii dintre noi, o spun spăşit,
Direct spre iad au drumul hărăzit.
Romanță
Făptură, dulce făptură, ochi de lumină,
Ce cobori pe raza gălbuie, ca o felină,
Pe-un freamăt de noapte îmi intri-n odaie,
Somnul îmi mângâi cu-n murmur de ploaie,
(Fricoasă, inima-mi bate în palmele tale),
Și plângi peste ceruri cu aurori boreale.
Hai vino, străino, și dulce îmi cântă pe buze,
În colțul gurii, frânge-mi al lunii surâs,
Pune-mi la creștet îngeri cu mame lăuze,
Și ochi de fecioare ce niciodată n-au plâns.
Apoi du-mă departe, la ani-lumină de casă,
Pe cea din ultimă stea, să te cer de mireasă,
Să mă caute pământul, să-ntrebe odaia de mine,
Să las totu-n urmă și toate să-mi fie străine,
Să fim doar noi doi...goi, în eden, şi orbiţi,
S-alergăm după şarpe, ca să fim ispitiţi...
Hai vino, iubito, hoțește fură-mi săruturi,
Din ochii albaștri, să-mi plângă doar fluturi,
Stoarce-mi pe tâmple amurguri de îngeri,
Iar inima arsă, cu inima ta să mi-o sângeri.
Epigrame IV
Avarul
V-am convocat pe toți urgent,
Să vă citesc din testament:
-Defunctul a crezut în Înviere,
Și și-a lăsat tot lui întreaga avere.
Unui soţ beţiv
Să dispari, îi strigă soaţa,
Căci veniră beat acasă,
N-avu timp să-i vadă faţa,
Dispăru subit sub masă.
Beţivul gospodar
Cu prea mult alcool în el,
Făcea clătite împachetate,
Dar când să pună puţin gem,
A tuşit, şi au ieşit flambate.
Unui inspector - defect profesional
Mă duc la el cu o problemă,
Căci na, se întâmplă orişicui,
Şi-n loc de ajutor, el fără jenă,
Mă ia la inspectat întâi.
Uneia cu diabet
A vrut Maldive, Bora Bora,
O insulă cu plajă și piscină,
Și-a afirmat în fața tuturora,
Că a ajuns… pe insulină !
Unui agronom
A terminat Agronomia primul,
Şi-i specialist în plante, peste-o mie
Dar stând şomer şi dând cu vinul,
Mai ştie doar… viţa de vie.
Unui “multicalificat”
Se crede tehnocrat gagiu,
Cu facultăţi de anduranţă,
Făcute două pe la Spiru,
Iar pe a treia... la distanţă.
Unui inginer
Ca inginer s-ajungi ai învăţat,
Normal, ca mai toţi tinerii...
Şi-n loc să profesezi, noi am aflat,
Că tu, faci fiscului inginerii.
Unora
Văzut-am care-i baiul,
În acest stupid război,
La mine-n ochi e paiul,
Iar bârna e la voi.
Epigrama
E un catren cu versuri aranjate,
Şi de-un motiv sau caracter legate,
Dar să le-nţelegi şi să n-ai răutate,
Îţi trebuie şi un pic de carte.
În mine...
În mine se sting prea devreme,
Iubiri și scântei de amor,
Și umbra de mine se teme,
Că-n pământ zi de zi tot cobor.
Noaptea în brațe îmi doarme,
De zi, nici o veste nu știu,
Pe creștet parcă am coarne,
Iar trupul mi-l simt un sicriu.
La masă vin îngeri ciudați,
Beau sânge din venele mele,
Și pleacă apoi rușinați,
Cu lacrima mea către stele.
Aș vrea ca să țip, să vorbesc,
A lumii tăcere însă mă-neacă,
Mă biciuie acei pe care-i iubesc,
Iar șoapta mi-e stinsă și seacă.
În mine se frâng prea devreme,
Iubiri și scântei de amor,
Sub pleoapă o lacrimă-mi geme,
Și cere strident ajutor...
Nepăsare
Mi-e nepăsarea zilnica firimitură,
Eu însumi mă acuz în toate cele,
Memoria mă biciuie constant cu ură.
Iar carnea-mi freamătă sub piele.
De ieri stau tolănit pe buza lunii,
Cu hoitul toamnei prins în cârcă,
Să storc un must să-l bea străbunii,
Că-s arși de rai iar gura li se uscă.
Trec zei grăbiți în zori de dimineață,
Se duc la muncă să câștige-o pâine,
Au ochi de foc și cearcăne de gheață,
Și duc un trai sărac, de azi pe mâine.
Se vede-un fum venit din loc ostil,
Se construiește înc-un cal troian,
Amurgul miroase a sânge de copil,
Căci s-a primit ofrandă de la Vatican.
Pe loc aș face toți norii din pământ,
Să plouă cu pietroaiele cât casa,
Prelații să intre cu toții în mormânt,
Să fie slobodă din nou mireasa.
Ca Iov...
Zidește Doamne împrejuru-mi ziduri,
Cu cărămizi din catedrale goale,
Și fața umple-mi-o de riduri,
Iar pielea fă-mi-o galbenă și moale.
Mă scuipă Doamne ca pe-o frunză toamna,
Și ninge peste mine cu dispreț și milă,
Iar îngerul să sune-n ceruri goarna,
Că de pământ și viață-mi este silă.
Ori, du-mă Doamne în capela părăsită,
Să stau în taină cu ochii în ceaslov,
Și ca să n-am nicicând nici o ispită,
Mă umple Doamne, de bube, ca pe Iov.
Epigrame XXIII
Unui prieten
Tu ai muncit prin ţări străine,
Şi ai trei case făcute chiar cu stil,
Dar văd acum, bietul de tine
Că îţi duci traiu' într-un azil.
Corona virusul
Toţi se întreabă cum arată,
Virusul considerat fatal,
L-am văzut şi eu odată,
Ce mai…e mortal.
Lui S. Busuioc
În tinereţe nu stăteam deloc,
Şi alergam prin Busuioc,
Acum când am îmbătrânit,
Îl folosesc doar la gătit.
Unei telenuveliste
Tu zilnic vizionezi telenuvele,
Şi critici răutatea şi ura nemiloasă,
Constat că te inspiri mereu din ele,
Că văd aşa ceva la tine în casă.
Tratament
De eşti bolnav, te va trata vecina,
Chiar dacă ai un cancer sau tumori.
A studiat de prin reviste medicina,
O şansă de mai ai, cu siguranţă mori.
Căsătoria
Când era copil, se ştie…
Era rău, mare război.
După-un an de căsnicie,
A cam devenit pisoi.
Alegere
Ţi-ai luat un înger de nevastă,
Femeie chiar de prima clasă,
Şi-acuma îţi e ca o năpastă,
Căci parcă stai cu dracu-n casă.
Ospitalitate
Bucuroasă m-ai primit,
Mă serveşti cu sucuri reci,
Şi în loc de bun venit,
Mă-ntrebi calmă: - Da, când pleci?
Împăcare
M-aş împăca încă odată,
Cu toţi fraţii mei în cor,
Dar tot amân, ca acea dată,
Să fie după moartea lor.
Prietenilor
Se-ntâmplă des, i-adevărat,
Să mai cădem într-un păcat,
Dar unii dintre noi, o spun spăşit,
Direct spre iad au drumul hărăzit.
Romanță
Făptură, dulce făptură, ochi de lumină,
Ce cobori pe raza gălbuie, ca o felină,
Pe-un freamăt de noapte îmi intri-n odaie,
Somnul îmi mângâi cu-n murmur de ploaie,
(Fricoasă, inima-mi bate în palmele tale),
Și plângi peste ceruri cu aurori boreale.
Hai vino, străino, și dulce îmi cântă pe buze,
În colțul gurii, frânge-mi al lunii surâs,
Pune-mi la creștet îngeri cu mame lăuze,
Și ochi de fecioare ce niciodată n-au plâns.
Apoi du-mă departe, la ani-lumină de casă,
Pe cea din ultimă stea, să te cer de mireasă,
Să mă caute pământul, să-ntrebe odaia de mine,
Să las totu-n urmă și toate să-mi fie străine,
Să fim doar noi doi...goi, în eden, şi orbiţi,
S-alergăm după şarpe, ca să fim ispitiţi...
Hai vino, iubito, hoțește fură-mi săruturi,
Din ochii albaștri, să-mi plângă doar fluturi,
Stoarce-mi pe tâmple amurguri de îngeri,
Iar inima arsă, cu inima ta să mi-o sângeri.
Epigrame IV
Avarul
V-am convocat pe toți urgent,
Să vă citesc din testament:
-Defunctul a crezut în Înviere,
Și și-a lăsat tot lui întreaga avere.
Unui soţ beţiv
Să dispari, îi strigă soaţa,
Căci veniră beat acasă,
N-avu timp să-i vadă faţa,
Dispăru subit sub masă.
Beţivul gospodar
Cu prea mult alcool în el,
Făcea clătite împachetate,
Dar când să pună puţin gem,
A tuşit, şi au ieşit flambate.
Unui inspector - defect profesional
Mă duc la el cu o problemă,
Căci na, se întâmplă orişicui,
Şi-n loc de ajutor, el fără jenă,
Mă ia la inspectat întâi.
Uneia cu diabet
A vrut Maldive, Bora Bora,
O insulă cu plajă și piscină,
Și-a afirmat în fața tuturora,
Că a ajuns… pe insulină !
Unui agronom
A terminat Agronomia primul,
Şi-i specialist în plante, peste-o mie
Dar stând şomer şi dând cu vinul,
Mai ştie doar… viţa de vie.
Unui “multicalificat”
Se crede tehnocrat gagiu,
Cu facultăţi de anduranţă,
Făcute două pe la Spiru,
Iar pe a treia... la distanţă.
Unui inginer
Ca inginer s-ajungi ai învăţat,
Normal, ca mai toţi tinerii...
Şi-n loc să profesezi, noi am aflat,
Că tu, faci fiscului inginerii.
Unora
Văzut-am care-i baiul,
În acest stupid război,
La mine-n ochi e paiul,
Iar bârna e la voi.
Epigrama
E un catren cu versuri aranjate,
Şi de-un motiv sau caracter legate,
Dar să le-nţelegi şi să n-ai răutate,
Îţi trebuie şi un pic de carte.
În mine...
În mine se sting prea devreme,
Iubiri și scântei de amor,
Și umbra de mine se teme,
Că-n pământ zi de zi tot cobor.
Noaptea în brațe îmi doarme,
De zi, nici o veste nu știu,
Pe creștet parcă am coarne,
Iar trupul mi-l simt un sicriu.
La masă vin îngeri ciudați,
Beau sânge din venele mele,
Și pleacă apoi rușinați,
Cu lacrima mea către stele.
Aș vrea ca să țip, să vorbesc,
A lumii tăcere însă mă-neacă,
Mă biciuie acei pe care-i iubesc,
Iar șoapta mi-e stinsă și seacă.
În mine se frâng prea devreme,
Iubiri și scântei de amor,
Sub pleoapă o lacrimă-mi geme,
Și cere strident ajutor...
Nepăsare
Mi-e nepăsarea zilnica firimitură,
Eu însumi mă acuz în toate cele,
Memoria mă biciuie constant cu ură.
Iar carnea-mi freamătă sub piele.
De ieri stau tolănit pe buza lunii,
Cu hoitul toamnei prins în cârcă,
Să storc un must să-l bea străbunii,
Că-s arși de rai iar gura li se uscă.
Trec zei grăbiți în zori de dimineață,
Se duc la muncă să câștige-o pâine,
Au ochi de foc și cearcăne de gheață,
Și duc un trai sărac, de azi pe mâine.
Se vede-un fum venit din loc ostil,
Se construiește înc-un cal troian,
Amurgul miroase a sânge de copil,
Căci s-a primit ofrandă de la Vatican.
Pe loc aș face toți norii din pământ,
Să plouă cu pietroaiele cât casa,
Prelații să intre cu toții în mormânt,
Să fie slobodă din nou mireasa.
Ca Iov...
Zidește Doamne împrejuru-mi ziduri,
Cu cărămizi din catedrale goale,
Și fața umple-mi-o de riduri,
Iar pielea fă-mi-o galbenă și moale.
Mă scuipă Doamne ca pe-o frunză toamna,
Și ninge peste mine cu dispreț și milă,
Iar îngerul să sune-n ceruri goarna,
Că de pământ și viață-mi este silă.
Ori, du-mă Doamne în capela părăsită,
Să stau în taină cu ochii în ceaslov,
Și ca să n-am nicicând nici o ispită,
Mă umple Doamne, de bube, ca pe Iov.