Pe tine vreau să te-ntâlnesc,
Și chipul drag să ți-l ating,
Dar nu știu drumul să-l găsesc,
Și focul inimii să-l sting
Iar dacă dimineața plouă,
Aș vrea să te văd pe-nserat,
Eu zic să fie opt sau nouă,
Cănd cerul e senin și înstelat
Am un buchet strâns pentru tine,
De flori deosebite, albi trandafiri,
Care ție îți răscolesc, știu bine,
Frumoase și alese amintiri
Până să te-ntàlnesc pe tine,
Voi pune florile în apă rece,
Să fie proaspete, s-arate bine,
Nicio petală, să nu plece
Sper să rămână toate fresh,
Până pe seară când ne-ntâlnim,
Și să nu dau, vreun mare greș,
Că nu știu bine, cum se-ntrețin
În mintea mea, eu am un speach,
Cum să îți spun a mea dorință,
Și nu cumva să mă respingi,
Că asta ar cădea ca o sentință
De mult am vrut eu, tu să stii,
Cât de greu îmi este fără tine,
Și cât mi-am dorit tu să devii,
Soția mea, la anul care vine
Acum singur fiind, curaj eu am,
Dar nu pot ști cum îți voi spune,
Că ești fiinta ce mi-o doream,
Să fim noi fericiți, în astă lume
Și ziua cea mult visată, a sosit,
Și la-ntâlnire eu am plecat,
Eram un pic, cam ,,morcovit",
Că toate florile mi s-au uscat
Am mers să mă-ntâlnesc cu ea,
Fără vreo floare-n mâna mea,
Am explicat ce s-antâmplat,
Ea a zâmbit frumos și m-a iertat
Atunci am înteles eu pe deplin,
Că nu doar florile contează,
Și mai de preț, e ceea ce iubim,
Și dragostea s-o ținem trează
În jur erau copaci cu flori,
Din care am cules eu câteva,
Erau frumoase, în mii de culori,
I le-am întins, făr' a rosti ceva
Eram ferice, tare zâmbitor,
Că flori am putut oferi,
Și cred că puțin visător,
Că nimic, nu am putut rosti
Țin minte, ne-am plimbat pe-alei,
Ținându-ne noi strânși aproape,
Și-n fața noastră, erau doar tei,
Iar luna ne lumina, aleea-n noapte
Și-acum cu drag îmi amintesc,
De tot ce vouă, eu vă povestesc,
Și astăzi fericit sunt cum trăiesc,
Alături de femeia, pe care o iubesc!
