Scrisoarea!
Ți-am scris din nou ca altădată
Și văd că nu vrei să-mi răspunzi,
Tot ce-mi doresc este o întâlnire
Să pot să îți vorbesc, iar tu s-auzi
Nu vreau să-ți cer ceva anume
Și nici vreo scuză să-mi accepți,
Și doar să-ți zic ce s-a-ntâmplat
Că știu că un răspuns aștepți
Te-ai supărat și ai plecat în grabă
După ce vorbe grele ai aruncat,
Și ai rostit aprig mai multe-acuze
Cuvinte fără rost ce m-au marcat
Am încercat atunci să discutăm
Ca doi prieteni buni, poate iubiți,
N-ai acceptat deloc să am o vorbă
Ne-am despărțit foarte-nvrăjbiți
.........................................................
Acum tot sper să te întorci la mine
Fără s-avem nevoie de scrisoare,
Să ne iertăm pentru-n-mpăcare
Și să rostim...a fost o încercare!
Стихи из этой категории
Sinonime
Irascibil, tulburat și rătăcit,
Micul fecior ia loc pe lemnul acoperișului tocit.
Lângă el e încă altul, domolit, surâzător și moleșit.
Oare el ce are? Nu pare să aiba ceva de scotocit.
Și se apucă să vorbească cei doi flăcăi,
Să afle că unui-intoxicat și altui-îndrăgostit.
Și cel lucid se dă să plece, că n-au ei aceleași căi,
"Mă face fericit. Nu pot s-o las" despre drog a rostit.
Și asta l-a oprit pe cel cu inima de foc,
Că e de-acord, dar nu-n același joc.
"Mă gandesc la ea de parcă-s dependent"
"Sunt dependent, o am în minte abundent"
Și-l ascultă cel cu ochii roșii-nsângerați,
Cum vorbește de ea, plin de fluturași.
Și se simte la fel, parcă erau torturați,
Unul de la fată, altul de la drog, amândoi in nebunie atrași.
Și se uită ca doi proști unul la altul-n adâncime,
Că parcă le-o fost făcut să-și fie-n drum trecuți,
Și atunci își dau seama, cei doi necunoscuți,
Că drogat și-amorezat sunt a dracu sinonime.
Am confundat iubirea
Noi doi am confundat iubirea
Cu o senzaţie sau cu ce vrei
Am gustat cu totul din alte fructe
Numai nu din ale dragostei
Am confundat iubirea cu pasiunea
Aia n-a fost iubire, a fost ceva uşor,
Tot aşteptam să-mi crească aripi
Şi din iubire să zbor.
Dar n-a fost iubire, a fost altceva,
Ceva trecător, nu înţeleg anume ce
A fost cum spunea Minulescu "o scurtă nebunie"
Numai nu dragoste...
Am confundat iubirea cu o rătăcire
Ne-am rătăcit şi eu şi tu...
Nici nu ne-am dat seama ce a fost anume
Dar nu a fost iubire...Nu!
Iubirea e altceva, e dumnezeire,
E aerul ce tot pluteşte şi nu-l vezi,
Iubirea e calea cea mai sfântă
Pe care doar o dată o urmezi.
Am confundat iubirea c-o simplă legătură
Ce ne-a unit pe-o clipă, sau mai mult,
Am confundat iubirea c-un simplu joc
Care mi-a plăcut, dar care a trecut.
Am confundat iubirea cu un vis frumos,
Noi doar visam, dar nu iubeam cu-adevărat
Nimeni nu-i de vină că ne-am rătăcit
Vom găsi şi noi cândva iubirea, neapărat!
Întrebări
Arde aprins sufletul trist, ca o hârtie
Cade respins alunecând în nebunie
Dorul nestins aduce-n vise amăgire
Dragostea umblă risipindu-se-n pustie
Am întrebat un trecător despre iubire
Și mi-a răspuns: cea care-ți umple amintire
Deschide aripi, te cuprinde bucurie
Numai în doi se va aprinde fericire
Am întrebat și primăvara, poate știe
Cu flori de Mai a-ntins covorul pe câmpie
Către livezi m-ampins cu zumzet de albine
Singur și trist am admirat doar eu cu mine
Cuprins de ploaie-am întrebat și curcubeul
Și-antins culorile în arc pictându-mi cerul
Ajuns în noapte-a mai rămas doar efemerul
Ascuns prin toate s-a retras păstrând misterul
Nelămurit am întrebat în toamnă vântul
Suflând copacii aiurit umple tot câmpul
Acoperind cu frunze veștede pământul
Șuieră fără de răspuns să-ncurce gândul
Și-atunci întreb stelele toate despre una
Cea care sufletul mi-a frânt pornind furtuna
Tăcute-n noapte mă privesc pețindu-mi luna
Nu mi-au răspuns nici ele toate nici ea una
Mi-a mai rămas de întrebat cerul și lumea
Soarele, noaptea și pe voi: unde-i minunea?
De ce iubim când ne aruncă omisiunea
Unde sunt oamenii cei buni, ce-i compasiunea?
Ascuns de timp am să întreb la porți divine
Unde-i lumina când te stinge o iubire
De s-ar putea cândva din nou s-ajung la tine
Degeaba-ntreb, răspunsu-i mort, n-are să-nvie
Între coperţi
Pentru tine sunt greu de citit,
Sunt un roman cu multe volume,
Ce cred că va fi tipărit,
Pentru generații postume.
Sunt un sonet shakespearian,
Citit în al lumii spectacol,
De un prinț anglican
Hărăzit de profeți și oracol
Sunt o baladă asaltată de zei,
Cântată prin Olimp câteodată,
Pe câmp printre lupi, printre miei,
Și de pruncii rămași fără tată.
Sunt poezia ce durerea-ți alină,
Nimfa ce-ți cântă îngeresc la ureche,
O stea căzătoare dintr-o noapte senină,
O șoaptă rostită într-o limbă străveche.
Pentru tine sunt greu de citit,
De aceea mă iubești și mă ierți,
Iar eu te privesc mereu fericit,
Din lumea de aici, dintre coperți.
,,O clipă de sinceritate" în daneză
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas
să dăm un pic de frumuseţe
acestui ultim ceas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Et øjebliks oprigtighed
Et øjebliks oprigtighed
i stedet for farvel
lad os give lidt skønhed
denne sidste time.
vi har ikke ændret os
det er bare en mening
Tag ikke et ord for givet
eller en ubetydelig gestus.
Nej, vi har ikke ændret os
det er bare en tilfældighed
Det ville vi i hvert fald være
og hvad vi taler om
vi er ikke to fremmede
Min elskede.
Et øjebliks oprigtighed
det ville være en sublim gestus
vi har modet til at indrømme det
at vi elsker hinanden.
Et øjebliks oprigtighed
de ville huske os
af vores gode år
ville minde os om i denne sidste time
Et øjebliks oprigtighed
i stedet for farvel.
vi har ikke ændret os
det er bare en mening
Tag ikke et ord for givet
eller en ubetydelig gestus.
Nej, vi har ikke ændret os
det er bare en tilfældighed
Det ville vi i hvert fald være
og hvad vi taler om
vi er ikke to fremmede
Min elskede.
Et øjebliks oprigtighed
det ville være en sublim gestus
vi har modet til at indrømme det
at vi stadig elsker hinanden
Et øjebliks oprigtighed
de ville huske os
af vores gode år
ville minde os om i denne sidste time
Et øjebliks oprigtighed
i stedet for farvel.
Et øjebliks oprigtighed
det ville være en sublim gestus
vi har modet til at indrømme det
at vi stadig elsker hinanden
Et øjebliks oprigtighed
de ville huske os
af vores gode år
ville minde os om i denne sidste time
Et øjebliks oprigtighed
i stedet for farvel.
Vremea amintirilor!
Mă simt pe lume omul fericit
Când știu unde îmi este inima,
Ți-am dat-o ție cu împrumut
Și cont am căpătat..din prima
Ești lângă mine de când mă știu
Că-mi este dificil să număr anii,
Și niciodată nu am fost singur
Și-n doi am pus la punct dușmanii
Când viața ne-a trimis și încercări
Noi împreună am găsit răspunsuri,
Nu ne-am lăsat mințiți de oameni
Și înțelepți am trecut peste certuri
Cândva ne-am găsit unul pe altul
Și am făcut perechea potrivită,
Iar Domnul ne-a dăruit urmașul
Și viața a devenit una-mplinită
Acum e vremea amintirilor
Și-a faptelor făcute-n timp,
Și tot mai des ne întrebăm?
Ce-am dat? ca să primim..la schimb?
Другие стихотворения автора
Timpul!
Ieri am primit un mesager,
Venit din depărtări uitate,
Nu m-am gândit de loc la el,
Deși sunt om cu ani în spate
Am stat de vorbă mult în doi,
Și amintiri trecute-am depănat,
Eram surprinși cu totul amândoi,
De câți ani în cârcă s-au adunat
Știa și data când m-am născut,
Și foarte multe din viața mea,
Mi-a zis că m-ansoțit de la-nceput,
Stând lângă mine în clipa grea
Ai fost de multe ori părăsit,
Pe drumul încurcat al vieții,
De oameni apropiați păcălit,
Și înapoi n-ai dat găsind soluții
Așa mi-a spus necunoscutul,
Și-apoi încovoiat s-a prezentat,
Numele meu se cheamă,,timpul",
Și-n timp eu pavăză ți-am stat
De ce-ai venit acum spre mine?
Eu curios, surprins l-am întrebat?
Un troc sunt nevoit să fac cu tine,
Mi-a spus ferm, direct și răspicat
Ce îți propun, nu e deloc negociabil,
Că voi lua cu mine de la tine tinerețea,
Și-ți voi lăsa la schimb în mod inevitabil,
Anii ce vin și-ți vor aduce...bătrânețea
Pentru moment am rămas mut,
Și am simțit teribil gustul tristeții,
Nu îmi explic cum vremea a trecut,
Dar Timpul mi-a șoptit,
prietene...e roata și cursul vieții!
Atunci am înțeles pe loc venirea sa,
Și schimbul nevoit l-am acceptat,
Am vrut să-l mai întreb pe timp ceva,
Nu mi-a răspuns, s-antors și a plecat!
Scrisă pentru voi,
Nascut, Mai "62,
Cezar,
Pe curând!
Profa!
Mereu am vrut să scriu,
Un rând, poate o strofă,
Prin vers eu s-o descriu,
Pe-a noastra, iubită profă
Te-am întâlnit în liceu,
Unde româna ne predai,
Erai pentru noi un zeu,
Când de români vorbeai
Ora era atât de scurtă,
Când poezii ne recitai,
Aveam cu toții gura mută,
Pentru că tu ne captivai
Ne-ai spus să iubim limba,
În care-au scris poeții noștri,
Și bine să ne alegem vorba,
Să ne-nțeleagă chiar și proștii
Și ne-ai mai spus să nu uităm,
Când mari în viață vom ajunge,
De adevăr să nu ne-ndepărtăm,
Chiar atunci când ochiul plânge
Privirea blândă ne-a însoțit,
Pe drumul greu spre afirmare,
Și de povața ta ne-am amintit,
Cuvântul dat să fie de onoare
..........................
Când astăzi scriu, demult tu ai plecat,
Româna s-o predai în Cer cu grai curat,
Eu voi rămâne pe veci elevu-ndurerat,
Ce versul tău cu drag...cândva l-a ascultat!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Cu un surâs...!
Cu un surâs m-ai cucerit
Sau poate au fost două,
Când lângă mine ai venit
C-afară începea să plouă.
Umbrela era atât de mică
Că doi nu încăpeam sub ea,
Așa că te-am ținut în brațe
Simțind atunci că ești a mea.
Norul nu se oprea să curgă
Parcă dorind să fim împreună,
Iar eu să îndrăznesc mai mult
Chiar un sărut, să fur în glumă.
Dar cum să se întâmple asta
Când amândoi purtam rușine,
Așa că am rămas îmbrățișați
Rostind cuvinte foarte puține.
Ploaia nu a durat o veșnicie
Cum eu mi-as fi dorit să fie,
Fata a mulțumit râzând și zis
Întreabă la cămin de o Mărie.
Am vrut s-o mai întreb ceva
Dar s-a pierdut în depărtare,
Fără să-mi dea o mică șansă
Să o găsesc și să-i ofer o floare.
Mult timp am răscolit cămine
Să-mi caut fata ce m-a vrăjit,
Dar în zadar am irosit timpul
Că am rămas cu sufletul rănit.
După un timp am obosit să caut
Și încercat s-o uit cumva pe fată,
Ca mai apoi cu greu să recunosc
Că fiecare își are propria soartă.
Dar cum în viață sunt minuni
Una mi s-a întâmplat și mie,
Să ne-ntâlnim și să vorbim
La o petrecere de cununie.
Însă dezamăgirea a fost enormă
Când am aflat că fata avea iubit,
Așa că m-am scuzat și am plecat
Purtând în suflet...visul neîmplinit!
Umbra ei!
Din nou gândul îmi fuge către tine
Să-ți zică că te-am visat azi noapte,
Cum te plimbai pe o cărare în livadă
Și de pe crengi gustai cireșe coapte
Eram și eu ascuns în vis după copaci
Și-ți urmăream mișcare cu mișcare,
Iar soarele mărinimos la mine a trimis
Umbra-ți s-ating în semn de împăcare
Și vântul prin păru-ți despletit umbla
Cu adieri ușoare de care tu te bucurai,
Iar eu vrăjit de muza mea mă întrebam
Sunt pământeam sau dincolo, deja în rai?
De sus veneau spre mine duioase triluri
Ce-mi încântau auzul cu-a lor cântare,
Privirea mi-era trimisă spre ea și pomi
Și tot ce se-ntâmpla era o încântare
Și în visarea mea mâna mi-am dus
Să-i mângâi umbra, iubire să-i trimit,
Dar nu știu cum ceva s-a petrecut
Că ea a dispărut și singur m-am trezit!
Visez la tine!
Visez mereu la tine
Cu ochii larg deschiși,
Îți vorbesc de iubire
Dar tu, nimic nu ziși
Să merg tot înaite
Nu știu de-i bine,
Nici care este calea
Ce duce către tine
Mesaje ți-am trimis
Nu cred că le-ai citit,
Te faci că nu mă știi
Cu toate c-am vorbit
Ceva îmi spune mie
Că ieri tu m-ai mințit,
Că mâine vii la întâlnire
Și astăzi văd că n-ai venit
Pe bancă stau și te aștept
Poate te-arăți de undeva,
La ceas mă uit, este târziu
Și simt că floarea nu o vrea
Mă mint și-mi spun în gând
Că poate s-a-ntâmplat ceva,
Refuz să cred că n-am noroc
Iar fata ar avea pe-altcineva
Abia când am văzut-o pe stradă
Mergând la braț c-un alt bărbat,
Am înțeles că inima-i este furată
Și-am renunțat la tot ce am visat
.................
Dar cine n-a visat odată-n viață
O zână, făt frumos să întâlnească,
Și cât regret s-a adunat în suflet
Când ce-am iubit, n-a vrut să ne iubească!
Oare știu?
Voi scrie mereu despre iubire,
Și desprea dragostea adevărată,
Și nu voi renunța să caut fericire,
În viața asta scurtă și nedreaptă
Dar oare știu cum este a iubi?
Și a primi iubirea de la cineva!
Am dat ceva pentru-a primi?
Sau doar cerșesc la mila altcuiva!
Ne întrebăm...suntem iubiți?
Sau doar trăim, dezamăgire,
Sărac, bogat putem fi fericiți,
Dacă în suflet avem mulțumire
Iubirea, fericirea vin către noi,
Doar la acei ce-n viață dăruim,
Și dăm ceva și celor cu nevoi,
Cu dragoste..urmând răsplată..să primim!
Scrisă de Cezar!
Pe curànd!