Trăbdarea
Apare-n gând, și-apoi în faptă,
Și uite cum s-a terminat;
Prietenia e-ncheiată,
Întocmai, iar ai fost trădat.
Speranțe, visuri, împreună,
Clădite-n frică de amar,
Dezlănțuite în furtună,
Bolborosesc până dispar.
Au fost aici și vor mai fi,
Și iar se lasă pradă vieții,
Și-așteaptă până va veni
Triumful nedreptății.
Însă în spate, să nu uiți,
Mereu, tu să-ți privești podoaba,
Și-n dar, măritei tale nunți,
Săpatu-ți singur groapa.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Dan Sam
Дата публикации: 2 апреля
Добавлено в избранное: 2
Комментарий: 2
Просмотры: 440
Комментарий
Стихи из этой категории
Lipsești Și totuși ești
Chiar de lipsești, te simt aproape
Ca pe un înger coborât din nori
Și chiar de mi te ții departe,
Cumva în mine, încă stârnești fiori.
Ești al meu înger dintre astre
C-o primăvară caldă în privire
Ce stârnești amintiri frumoase
Și noaptea vise în neștire.
Te voi păstra o viață-ntreagă
O să te port mereu cu mine
Și chiar de realitatea e beteagă
Aici în poezie..."totul va fi bine!"
Curaj
arunca ma intr-o iubire tacuta, nebuna
ascunde ma prin rafturi, leaga ma de steaguri
caci doar vreau sa traiesc
legat de un apus de soare
si o pisica, un caine, o mare
valurile tulburi, veșnicele vorbe
vreau apa, aer, zapada, soare
vreau sa fiu un fulg, o frunza, un descantec
sa te scap de amaraciune
in parul tau eu sa traiesc
un fir de par purtat de vant
mai ales cand incetinesti
curaj! doar vorbe
curaj!
O îmbrățișare #ingerul meu
O ÎMBRĂȚIȘARE FACE CAT O MIE DE CUVINTE,
O ÎMBRĂȚIȘARE,POATE E DE AJUNS ATUNCI CÂND TE DOARE,
O ÎMBRĂȚIȘARE O DAI DIN IUBIRE,
O ÎMBRĂȚIȘARE POATE FII O VINDECARE,
O ÎMBRĂȚIȘARE O PRIMEȘTI DIN PRIETENIE,
O ÎMBRĂȚIȘARE DIN IERTARE,
UNEORI O ÎMBRĂȚIȘARE,
E TOT CE CONTEAZA CAND CREEAZA BUCURIE .
Pierdut in intuneric
Ma simt a fi in intuneric
Si inchid ochii
Sa ma trezesc in lumina
Dar negru se combina.
Negru:
Negru ce il port
Ma caracterizeaza
Imi descrie sentimentele
Ce-n mine vibreaza.
Amarul:
Din-nauntrul meu
Se scurge-acuma rinduri
Si urma umbrei , chipul ei
Ramine-a fi doar visuri.
Noaptea deosebită
E noapte.
Eu ascult liniștea totală,
Din odaia mea, spre fereastră,
Simt că îmi este cald,
Și deschid puțin fereastra,
Aud fiecare răsuflare,
Și aerul cum îl înghit,
Diferite gânduri sentimente,
Mă atrag la noaptea asta,
Ceasurile se topesc,
În liniștea totală din casa mea,
Aud șoaptele mele spuse în gând,
La care nu am curaj, să le spun mai tare.
Pleoapele mi se închid,
Sunt în stare de parcă vreau să adorm,
Dar nu pot să fac asta,
încontinuu vreau să privesc noaptea,
Noaptea asta nu-i ca altele,
E deosebit liniștită și mare,
Lungă și frumoasă,
Stelele deosebit să luminează.
Peste o vreme vine și primul răsărit,
Și adorm tristă, uitând de noaptea asta.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 30.10.2024
Altul
Dar trecînd ades şi azi, ca şi odinioară,
Văzu eu sau poate nu, fiind mai amară.
Privesc lung şi fară lacrimi, răsăritul, zarea,
Nu amîn, dar toata ziua, ocolesc schimbarea.
Nefiind acel străin în tăcerea iernii,
Mă ascund printre frunziş, alb ca prin troiene.
Fiind conştient că tu, singura suflare,
Preferi ades a zilei, lacrimi mai amare.
Lipsești Și totuși ești
Chiar de lipsești, te simt aproape
Ca pe un înger coborât din nori
Și chiar de mi te ții departe,
Cumva în mine, încă stârnești fiori.
Ești al meu înger dintre astre
C-o primăvară caldă în privire
Ce stârnești amintiri frumoase
Și noaptea vise în neștire.
Te voi păstra o viață-ntreagă
O să te port mereu cu mine
Și chiar de realitatea e beteagă
Aici în poezie..."totul va fi bine!"
Curaj
arunca ma intr-o iubire tacuta, nebuna
ascunde ma prin rafturi, leaga ma de steaguri
caci doar vreau sa traiesc
legat de un apus de soare
si o pisica, un caine, o mare
valurile tulburi, veșnicele vorbe
vreau apa, aer, zapada, soare
vreau sa fiu un fulg, o frunza, un descantec
sa te scap de amaraciune
in parul tau eu sa traiesc
un fir de par purtat de vant
mai ales cand incetinesti
curaj! doar vorbe
curaj!
O îmbrățișare #ingerul meu
O ÎMBRĂȚIȘARE FACE CAT O MIE DE CUVINTE,
O ÎMBRĂȚIȘARE,POATE E DE AJUNS ATUNCI CÂND TE DOARE,
O ÎMBRĂȚIȘARE O DAI DIN IUBIRE,
O ÎMBRĂȚIȘARE POATE FII O VINDECARE,
O ÎMBRĂȚIȘARE O PRIMEȘTI DIN PRIETENIE,
O ÎMBRĂȚIȘARE DIN IERTARE,
UNEORI O ÎMBRĂȚIȘARE,
E TOT CE CONTEAZA CAND CREEAZA BUCURIE .
Pierdut in intuneric
Ma simt a fi in intuneric
Si inchid ochii
Sa ma trezesc in lumina
Dar negru se combina.
Negru:
Negru ce il port
Ma caracterizeaza
Imi descrie sentimentele
Ce-n mine vibreaza.
Amarul:
Din-nauntrul meu
Se scurge-acuma rinduri
Si urma umbrei , chipul ei
Ramine-a fi doar visuri.
Noaptea deosebită
E noapte.
Eu ascult liniștea totală,
Din odaia mea, spre fereastră,
Simt că îmi este cald,
Și deschid puțin fereastra,
Aud fiecare răsuflare,
Și aerul cum îl înghit,
Diferite gânduri sentimente,
Mă atrag la noaptea asta,
Ceasurile se topesc,
În liniștea totală din casa mea,
Aud șoaptele mele spuse în gând,
La care nu am curaj, să le spun mai tare.
Pleoapele mi se închid,
Sunt în stare de parcă vreau să adorm,
Dar nu pot să fac asta,
încontinuu vreau să privesc noaptea,
Noaptea asta nu-i ca altele,
E deosebit liniștită și mare,
Lungă și frumoasă,
Stelele deosebit să luminează.
Peste o vreme vine și primul răsărit,
Și adorm tristă, uitând de noaptea asta.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 30.10.2024
Altul
Dar trecînd ades şi azi, ca şi odinioară,
Văzu eu sau poate nu, fiind mai amară.
Privesc lung şi fară lacrimi, răsăritul, zarea,
Nu amîn, dar toata ziua, ocolesc schimbarea.
Nefiind acel străin în tăcerea iernii,
Mă ascund printre frunziş, alb ca prin troiene.
Fiind conştient că tu, singura suflare,
Preferi ades a zilei, lacrimi mai amare.
Другие стихотворения автора
DAR
Vremuri tulburi,
Mii și mii,
Fost-au ieri
Până să vii.
Dar odată ce-ai venit,
Toate mi s-au desluṣit;
Am aflat a mea cătare;
Mi-ai fost far intre hotare.
Nu-nteleg și nu-ntelegi,
C-au fost mii de ani întregi,
Când n-aveam nicio speranță,
Toate fară importanta?!
Însă tu ai fost lumină,
Licărirea cea divină;
Sufletului înghețat,
Dor de viață tu i-ai dat.
Ah ce tremur,
Ce cutremur;
Spaime crude,
Năruite...
Nu ai scop - Nu ai nimic
Nu ai scop, nu ai nimic,
Trece azi, mâine un pic.
Te trezești și-ncepi să-nveți
Să gândești, să meditezi:
La ce-a fost și va mai fi,
La durerea inimii.
N-ai putere ca să uiți,
Gol și singur printre munți,
De durere și de chin,
Bei amarul tău cu vin.
N-asculta ce-ți cânta moartea,
Prefăcută cu dreptatea,
Cea haina și ursuză
Imperfectă și confuză.
Poate-aduce alinare,
Poate este doar schimbare;
Cine știe ce-ți rezervă
Și-n Loc Sfânt ți se relevă..
Și când toate au să treacă,
Parc-ai mai trăii oleacă..
N-ai murit, dar mort ai fost;
Timpul tău fără de rost
A-nceput să aibă sens,
Să respiri cât mai intens
Și din cea mai mică clipă
Vezi cum Raiul se ridică.
Nu ai timp de plâns de jale,
Fierbe sângele in cale;
Ți-ai pus gaj intreaga viață,
Pentr-o clipă de speranță,
Pentru clipa cea din urmă,
Când fiorii-ți fac cunună.
Sanse
Câte rime, câte stele,
Câte doruri printre ele,
Stau să iasă la lumina
Stau ca mugurii-n grădina.
Sunt ascunse în țărână
Și tot cânta în surdină,
Cum să iasă, cum să facă
Și să-și lepede-a lor teacă.
Azi, speranța cea mai mare,
Mâine, foc de-amăgitoare,
Dar curaj uită să-și facă
Și sfârșesc toate în teacă.
Nu-i morală, nu-i nici sfat
Este trist, este păcat:
Câte-ascunse se petrec
Tot ascunse se și trec.
Si așa cu-a noastre visuri,
Nasc și mor printre abisuri
Și în urma lor apar
Alte visuri ce dispar.
Eminescu
Ai trecut cu brio timpul,
Nemuririi mângâiere,
Și-ai lăsat în urmă-ți gândul
Scris în zeci de giuvaiere.
Nici modest, nici îngâmfat,
Ai fost OM în toate cele;
Ai fost ghimpe la Palat
Și Luceafărul din stele.
Ai adus în lume dorul,
Ai făcut-o să viseze,
Însă ți-a lipsit decorul,
Și-au uitat s-aprecieze.
Judecat pentru nimicuri,
Din invidii, inventate,
Le surâzi, senin, de veacuri,
Geniu, din eternitate!
Când vrăjmași și trădători,
Țara vând, fără de frică,
Versul tău le dă fiori,
Iar pe noi ne tot ridică.
Gând scăldat în praf de Cer,
Azi și mâine și-n tot timpul,
Lumii dăruit mister,
Sa fii plans de-ntreg Pământul!
Astăzi este despre tine,
Despre viața ta de chin;
Neuitat, rămâi cu bine...
- Eminescu, Te Iubim!
In Vis
Cum stateam, dormind, in vis,
Portile mi s-au deschis,
Si-am ajuns ca prin minune
Unde era alta lume.
Nu erau deloc probleme,
Lipsa ganduri, teoreme;
Eram treaz chiar de dormeam
Si simteam, din nou traiam.
Nici necaz, nici vorba goala,
Nici oftat, nici gust de smoala;
Era totul clar ca apa,
Semana un pic cu soarta.
Dar n-apuc sa-mi bucur gandul,
Cand mi-apare-n zari mormantul;
Doua palme scurt mi-am dat
Sa-mi revin, si-am re-nviat.
Insa gustul ce-a ramas,
Ma tot scoate din impas,
Si s-ajung din nou la EL,
Inchid ochii, adorm.. uite-L.
DAR
Vremuri tulburi,
Mii și mii,
Fost-au ieri
Până să vii.
Dar odată ce-ai venit,
Toate mi s-au desluṣit;
Am aflat a mea cătare;
Mi-ai fost far intre hotare.
Nu-nteleg și nu-ntelegi,
C-au fost mii de ani întregi,
Când n-aveam nicio speranță,
Toate fară importanta?!
Însă tu ai fost lumină,
Licărirea cea divină;
Sufletului înghețat,
Dor de viață tu i-ai dat.
Ah ce tremur,
Ce cutremur;
Spaime crude,
Năruite...
Nu ai scop - Nu ai nimic
Nu ai scop, nu ai nimic,
Trece azi, mâine un pic.
Te trezești și-ncepi să-nveți
Să gândești, să meditezi:
La ce-a fost și va mai fi,
La durerea inimii.
N-ai putere ca să uiți,
Gol și singur printre munți,
De durere și de chin,
Bei amarul tău cu vin.
N-asculta ce-ți cânta moartea,
Prefăcută cu dreptatea,
Cea haina și ursuză
Imperfectă și confuză.
Poate-aduce alinare,
Poate este doar schimbare;
Cine știe ce-ți rezervă
Și-n Loc Sfânt ți se relevă..
Și când toate au să treacă,
Parc-ai mai trăii oleacă..
N-ai murit, dar mort ai fost;
Timpul tău fără de rost
A-nceput să aibă sens,
Să respiri cât mai intens
Și din cea mai mică clipă
Vezi cum Raiul se ridică.
Nu ai timp de plâns de jale,
Fierbe sângele in cale;
Ți-ai pus gaj intreaga viață,
Pentr-o clipă de speranță,
Pentru clipa cea din urmă,
Când fiorii-ți fac cunună.
Sanse
Câte rime, câte stele,
Câte doruri printre ele,
Stau să iasă la lumina
Stau ca mugurii-n grădina.
Sunt ascunse în țărână
Și tot cânta în surdină,
Cum să iasă, cum să facă
Și să-și lepede-a lor teacă.
Azi, speranța cea mai mare,
Mâine, foc de-amăgitoare,
Dar curaj uită să-și facă
Și sfârșesc toate în teacă.
Nu-i morală, nu-i nici sfat
Este trist, este păcat:
Câte-ascunse se petrec
Tot ascunse se și trec.
Si așa cu-a noastre visuri,
Nasc și mor printre abisuri
Și în urma lor apar
Alte visuri ce dispar.
Eminescu
Ai trecut cu brio timpul,
Nemuririi mângâiere,
Și-ai lăsat în urmă-ți gândul
Scris în zeci de giuvaiere.
Nici modest, nici îngâmfat,
Ai fost OM în toate cele;
Ai fost ghimpe la Palat
Și Luceafărul din stele.
Ai adus în lume dorul,
Ai făcut-o să viseze,
Însă ți-a lipsit decorul,
Și-au uitat s-aprecieze.
Judecat pentru nimicuri,
Din invidii, inventate,
Le surâzi, senin, de veacuri,
Geniu, din eternitate!
Când vrăjmași și trădători,
Țara vând, fără de frică,
Versul tău le dă fiori,
Iar pe noi ne tot ridică.
Gând scăldat în praf de Cer,
Azi și mâine și-n tot timpul,
Lumii dăruit mister,
Sa fii plans de-ntreg Pământul!
Astăzi este despre tine,
Despre viața ta de chin;
Neuitat, rămâi cu bine...
- Eminescu, Te Iubim!
In Vis
Cum stateam, dormind, in vis,
Portile mi s-au deschis,
Si-am ajuns ca prin minune
Unde era alta lume.
Nu erau deloc probleme,
Lipsa ganduri, teoreme;
Eram treaz chiar de dormeam
Si simteam, din nou traiam.
Nici necaz, nici vorba goala,
Nici oftat, nici gust de smoala;
Era totul clar ca apa,
Semana un pic cu soarta.
Dar n-apuc sa-mi bucur gandul,
Cand mi-apare-n zari mormantul;
Doua palme scurt mi-am dat
Sa-mi revin, si-am re-nviat.
Insa gustul ce-a ramas,
Ma tot scoate din impas,
Si s-ajung din nou la EL,
Inchid ochii, adorm.. uite-L.
Dan Sam