In Vis

(Avem să credem că timpul se oprește–

pentru niște clipe,

ființa nu crede că îmbătrânește–

apoi, un semn de agonie: ea nu mai trăiește...)

Printre adunătura de capete proaste–

colcăie misterul;

pățania trăită de comunitățile noastre–

refuză să-și poarte colierul...

Îl poartă însă alții și spart, doar să-l știe–

lumina din el tot nu licărește;

și-n neagra închisoare umplută cu pietre–

 mai caută altele, caută prostește...

Să fie mai mult decât întăia dată–

și tot așa și înainte;

într-o zi adaugă, într-alta se pierde–

nici lumina nu se mai vede...

Se adună apoi la statuia cea mare–

a unui posibil creator;

își întind mâinile fără rușine–

spre a se îndeplini dorința unui muritor...

Se desprinde uscată și rămurica dulce–

borcanul refuză să se umple,

culese au fost aromele mai bune–

și efectul lor plăcut va trece...

(Îi chinuie să treacă și de viața asta–

mai grea sau mai ușoară,

nu mai contează fapta lumii bune,

e demult uitată... îngropată...)

Sunt prizonierul umbrelor
născute din trecut
aștept să răsară soarele
deasupra amintirilor
iar când umbrele vor muri
voi evada
spre un vis așternut
pe oglinda
orbită de alb
dar s-a ivitt iar ziua
în urletul deșteptătorului
apa rece îmi dezmorţeşte simțurile
doar o urmă de moleșeală
mai dansează  odată cu trupul
atașat de gropile din asfalt
în indiferența șoferului
care pare să nu fi scăpat nici el
din închisoarea umbrelor.

Îmbrățișează-mă  viață
Încă o dată…
Și reazemă de - al tău zid
Cu  iedera-ți verde răcoros
Culorile vieții  să le privesc
Vitralii ce-n ochi se risipesc
Precum  cioburi frumos colorate.

Îmbrățișează-mă viață
Încă o dată…
Iar eu am să-ți las urma
Dorințelor mele pe-al tău zid,
Pe-a ta  iederă înlăcrimată
Unde, privirea-mi zace  strivită
Când pleoapele reci mi se închid.
Îmbrățișează-mă viață încă o dată.

Nu trebuie să ne deranjeze performanța,

Pentru că noi nu suntem perfecți.

Nu trebuie să ne simțim mereu uimiți,

Pentru că întodeauna ne acuză rațiunea.

Nu trebuie să ne impresioneze durerea,

Pentru că nu suntem destul de puternici.

Nu trebuie să ne influențeze negativul,

Pentru că nu acționăm întodeauna pozitiv.

Nu trebuie să jucăm teatru pe scena vieții,

Pentru că nu ne-am îndeplinit rolul sortit.

Nu trebuie să ne afecteze calea destinului,

Pentru că nu-i înțelegem pe deplin menirea.

Trebuie să iubim mereu tot ce este viu,

Oricât de neajutorați suntem pe lume.

Să împărțim cu aproapele nostru binele,

Să înfruntăm cu ardoare sentimentele răului.

Într-o noapte cu ferestrele deschise  

M-am așezat pe marginea timpului,  

Și-am început să număr stele,

Până când una mi-a căzut în palmă.

Mâinile mele s-au împiedicat de umbre,  

Și-au început să se împletească,  

Ca două păsări fără zbor,  

Prinse în colivia tăcerii.

Am simțit o bucată de cer  

Căzând pe umerii mei,  

Greu ca un gând uitat în ploaie,  

Încercând să se desprindă din carne.

În fiecare clipă, neștiind în gândire,

O parte din mine se desface de lume,  

Dar rămân acolo, legat de pământ,  

Ca niște rădăcini însetate de lumină.

                                        79

Crisalida mea nu știe de frică,  

Dar o simt ca un ecou  

Ce pulsează în venele nopții,  

Tremurând pe marginea infinitului.

Când m-am trezit,  

Dimineața avea gust de tăcere,  

Și doar liniștea rămăsese  

Între mine și cer, între cer și stele.

Am învățat atunci să îmbrățișez vântul,  

Să-l las să mă sfâșie cu tot ce n-am știut,  

Până când nu a mai rămas decât o urmă,  

Pe care doar timpul o poate șterge.

i read the one book,

And you her now look,

Who is the Pink and the green,

Is why say, day, today, and seen.

Autor: Nicoleta Postovan

Fericit e omul care

Nu se plânge că nu are,

Nu se plânge-n gura mare,

Nici măcar atunci când doare.

Fericit peste măsură

Este cel cusut la gură;

Cel ce tace și îndură,

Și-i umil, lipsit de ura.

Fericirea din durere,

Fără nicio mângâiere,

Când tu dai fără a cere,

Este cea dintâi avere!

Ai trecut cu brio timpul,

Nemuririi mângâiere,

Și-ai lăsat în urmă-ți gândul

Scris în zeci de giuvaiere.

 

Nici modest, nici îngâmfat,

Ai fost OM în toate cele;

Ai fost ghimpe la Palat

Și Luceafărul din stele.

 

Ai adus în lume dorul,

Ai făcut-o să viseze,

Însă ți-a lipsit decorul,

Și-au uitat s-aprecieze.

 

Judecat pentru nimicuri,

Din invidii, inventate,

Le surâzi, senin, de veacuri,

Geniu, din eternitate!

 

Când vrăjmași și trădători,

Țara vând, fără de frică,

Versul tău le dă fiori,

Iar pe noi ne tot ridică.

 

Gând scăldat în praf de Cer,

Azi și mâine și-n tot timpul,

Lumii dăruit mister,

Sa fii plans de-ntreg Pământul!

 

Astăzi este despre tine,

Despre viața ta de chin;

Neuitat, rămâi cu bine...

- Eminescu, Te Iubim!

Buna ziua,

Va contactez in legatura cu Dosarul de Dauna numarul 04459R19, prin asigurare RCA.

Ce se intampla? De ce dureaza atat de mult??

Pai sa va spun in ce situatie am ajuns, pentru ca pur si simplu, o simpla roata, mi-a dat viata peste cap!!

Eu trebuie sa fac zilnic naveta la munca, cate 50 Km, si-mi este din ce in ce mai greu sa gasesc ocazie.

Saptamana aceasta am plecat in remorca unei masini de la Transport Pui Vii, si va pot spune pe cuvant, am ajuns atat de greu, incat mai aveam putin si scoteam 2 pui. Ieri am plecat cu o motocicleta cu atas, neavand casca, mi-am pus punga de la pachet in cap, i-am facut 2 gauri la ochi, si am mers, precum Ice Ventura, pana la servici.

Pe copil l-am trimis, 2 zile la rand, singur la scoala, dar cred ca are GPS-ul defect, pentru ca am primit telefon sa-l iau dintr-un bar, de la pacanele ( '''Tui mama lui ca-l mananc" zic) si in alta zi era in curtea unui liceu, vindea surprize Turbo ( eu i-am explicat ca e abia in cls. a VI-a si mai are de tocit adidasi pana acolo ). Am decis sa-l trimit cu masina de gunoi, il camuflez intr-un tomberon, si i-am spus sa coboare la a V-a oprire.. cred ca am rezolvat cu el pentru moment.

Dar situatia cea mai grava este cu sotia, MI-A PROMIS CA NU MAI MERGE LA EPILAT FARA MASINA??!!!

Va imaginati ce inseamna asta??? Cu cat asteptarea este mai lunga, cu atat situatia va deveni si mai incalcita!!!

Va rog sa urgentati problema, pentru ca eu am deja bagajele facute sa plec in Spania, fiind in pericol de concediere, dar trebuie sa mai astept sa se coaca capsunele!!!

Va multumesc anticipat!

O zi buna, ca a mea, va doresc!

PS: Voi contacta OPC, ONU, KGB si poate ma va ajuta cineva si pe mine intr-un final.

PPS: Romania - Te iubesc, dar tu pe mine???!!

Sunt in viata doua faze,

Ce se oglindesc mereu,

In miscari, gesturi si fraze

Si-ti formeaza propriu’ EU.

Prima faza de negare,

Te tine multi ani captiv

Si tot negi cu-nversunare

Ca esti prost, prost efectiv.

Si ramai asa blocat,

Pana ce in cap apare

Ceva nou, sofisticat,

Ce se cheama acceptare.

Si-acum c-ai aflat deja

Ca esti prost, chiar prost sadea

Treci la urmatoarea faza

Si-ncepi a semnaliza.

Te crezi important, chiar miezul,

Tu dai sfaturi, reciti Crezul.

Dintr-o data iti permiti

Pe ceilalti sa-i crezi tampiti.

Le explici cat esti de tare,

Cum si cat esti tu de mare;

Nu accepti nicio secunda

Sa fii iar prostul din umbra.

Pan’ la urma nu conteaza

Cat vrei sa pari de-ntelept,

Absolvind a doua faza,

Acum esti un prost destept.

Cand apare, cand dispare,

Si cand vine parca-i bine,

Si tu vrei cu disperare

Sa ramana mult la tine.

Ins-aproape din senin

Se topeste ca o boare,

Ramanand in loc venin,

Pana data viitoare.

Din anumite izvoare istorice, colmatate si secate de timp, ne raman cateva aspecte, interesante, din viata crunta a dacilor, imediat dupa ce au intrat sub talpa cotropitorului Imperiu Roman.

Aflam cu stupefactie la ce tratament inuman au fost supusi inaintasii nostri de catre Imperiul cotropitor.

In primul rand, ceea ce frapeaza, este saracia dacilor din acele vremuri, si am sa enumar doar cateva dintre noile reguli instituite de catre Imperiul Roman:

- orice dac liber sau mai putin liber, primea o ratie lunara de doar 10 kile de aur pur pe luna ( inuman as putea spune );

- orice dac avea la dispozitie cate un singur hectar de vie, din care sa faca vin si sa poata bea tot anul ca dacii;

- dacilor le-a fost interzis dreptul de a mai vorbi prin semne, si au fost obligati, din pacate, sa invete sa scrie si sa citeasca;

- fiecare dac primea doar un singur stol de albine si cei ce reuseau sa scoata miere si de la bondari, primeau, gratuit, cate o galeata de branza din laptisor de matca de viespe;

- fiecare dac avea dreptul sa aleaga intre o turma de viezuri sau una de iepuri, si sa nu manance mai putin de 4 animale pe zi;

De altfel, Peter Pan, scrie un frumos eseu legat de viata dacilor, pe la anul 101 toamna, dar care a fost ars in aceeasi seara de autor pentru ca nu i-a placut.

va urma,

ceva, ceva..