Mreaja nopții gând
Auzind cum bufnița cheamă noaptea
Vorbind în spaima necredinciosului,
Se mai scurge de pe cer o stea,
În răsăriturile necurate ale întunericului.
Drumurile mele, se scaldă ușor,
Risipindu-se precum spuma mării…
Nu mai am nici-un singur dor,
Doar o amplă dorință, dată uitării…
Nemărginitul infinit îl țin într-o palmă,
Lovind numai adieri de lumină
Și veșnicia o țin într-o oră,
Precum raiul într-o floare sălbatică.
Категория: Философские стихи
Все стихи автора: Florin Dumitriu
Дата публикации: 1 октября 2022
Просмотры: 1048
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: 19 ani
Поэма: Privesc pe fereastră!
Trezește-mă cu o poezie – o inițiativă a unui tânăr din Moldova de a promova poeziile frumoase
Поэма: Corabie în engleză
Поэма: „Om fără de nume”
Top 5 motive pentru a alege FOTOCARTEA cadou de Crăciun
Поэма: Liniștea mea interioară
Поэма: Bătrânica hoață în norvegiană
(foto, video) Poezia răsare la apus. A fost lansat volumul de versuri al tinerei poete Romina Chetraru