Speranță
Strig, dar tot ce aud e doar un ecou.
Speranța mă îndeamnă să încerc tot ce-i nou,
Dar plânsul e mai aspru și mai concret.
Nu, nu sunt de lemn.
Lumina îmi străpunge hazliul chip.
Credeai că fără tine, n-o să fiu nimic?
Am vise mărețe despre tot ce e nou,
Tăcerea-i puterea crescută în om.
Eu țip, dar noaptea îmi străpunge și ea paradisul.
Vreau din nou să prind răsăritul...
În inimă, dorul de tot e mai rău,
Dar cântecul mamei îmi cântă din nou.
Mai țip încă o dată, se sparge și timpul.
Prind răsăritul și dorul e triplu.
Mămico, de mă vezi, sunt aici,
Pierdută-ntre speranțe și timp.
Категория: Философские стихи
Все стихи автора: Anca Acatrinei
Дата публикации: 20 июня 2024
Просмотры: 379
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Liniștit fiind
Поэма: Privește prin ochii mei
Sezatoare la Cetatea Soroca. Poeti din 11 tari, cum ar fi Turcia, Serbia sau Georgia s-au adunat acolo si au recitat poezii in aer liber - VIDEO
Поэма: O nouă primăvară pe vechile dureri
Поэма: Poezie despre noi
O scriitoare moldoveană a câştigat Premiul European pentru Literatură
Поэма: TRECUT, PREZENT ŞI VIITOR
Поэма: Copilăria
Zeci de tineri au făcut schimb de cărţi într-un parc din Capitală