Speranță
Strig, dar tot ce aud e doar un ecou.
Speranța mă îndeamnă să încerc tot ce-i nou,
Dar plânsul e mai aspru și mai concret.
Nu, nu sunt de lemn.
Lumina îmi străpunge hazliul chip.
Credeai că fără tine, n-o să fiu nimic?
Am vise mărețe despre tot ce e nou,
Tăcerea-i puterea crescută în om.
Eu țip, dar noaptea îmi străpunge și ea paradisul.
Vreau din nou să prind răsăritul...
În inimă, dorul de tot e mai rău,
Dar cântecul mamei îmi cântă din nou.
Mai țip încă o dată, se sparge și timpul.
Prind răsăritul și dorul e triplu.
Mămico, de mă vezi, sunt aici,
Pierdută-ntre speranțe și timp.
Categoria: Poezii filozofice
Toate poeziile autorului: Anca Acatrinei
Data postării: 20 iunie
Vizualizări: 194
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Un vis frumos!
Poem: Vreau să pot să îți spun tot
Miliarde de cărţi pe rafturi. Acestea sunt cele mai mari 7 biblioteci din lume
Poem: Aş vrea...
Poem: Mai dă-mi o clipă (A doua poezie din seria ,,În căutarea dragostei "
(foto) Inspirată de poezia lui Stănescu. Moldoveanca Irina Madan și-a lansat colecția de paltoane pictate manual la Fashion Week San Diego
Poem: Lacrimi
Poem: Când alții dorm
Vino la „Distanțe Poetice” - evenimentul care combină perfect poezia și notele muzicale