Frunza cazuta
Chiar și tu ți-ai întors privirea,
Chiar și tu..
Ca și frunza purtata de vânt sunt, și mă copleșește uimirea
Căci credeam că o floare as fi...
Cat de rece e inimă lumii,
Cat de cruda e a ei judecată,
Mă topesc că o floare de gheata,
Mă transform într-o lacrima vie..
Cat de trista-mi durerea ce-apasa
Când te-njunghie nepăsarea cea rece,
Dar așa mi-o fi fost scris sa fie..
Vine clipa când lin mă voi stinge,
Voi fi frunza ce cade,ruginie,
Frumusețea ei pala se pierde
Printre freamăt de frunze aprinse,,
Nu-i nimic, căci în van este totul..
Și iubirea, și faima vor rămâne
Pe mormântul cel greu
Iluzorii, zadarnice vise..
Categoria: Poezii filozofice
Toate poeziile autorului: Monica P
Data postării: 23 septembrie 2024
Vizualizări: 269
Poezii din aceiaşi categorie
Iluzii în norvegiană
Ai câți ani ți-ai dori să ai,
Ai părul creț pe care l-ai admirat mereu, care nu se pleoștește niciodată,
Ai un perete plin de tablouri la tine în cameră,
Ai cel mai în vogă model de telefon,
Ai cel mai bun prieten, nu te va dezamăgi în veci, nu cu bună știință cel puțin,
Ai parte de cel mai delicios mic dejun (clătite cu Nutella),
Ai cel mai performant pedometru din câte se puteau descărca,
Ai cea mai rapidă bicicletă, cu ea ajungi în Fălticeni în doar 15 minute,
Ai cel mai drept nas, nu îți mai trebuie rinoplastie,
Ai cei mai drepți dinți, niciunul mai în spate sau mai in față,
Ai parte mereu de cea mai corectă apreciere din partea celor din jur (minciună mai sfruntată nu există, nu te vor cunoaște, fie pentru că nu le pasă, nu le trebuie, fie pentru că ții totul în tine și vrei să pari femeia puternică, nu te mai masculiniza de dragul unor persoane cărora nu le pasă, oricine are fi ele),
Ai cele mai pure intenții, nu doar atât, știi și să le arăți,
Ai cele mai strălucitoare unghii cu gel,
Ai cele mai multe nuanțe de mov în garderobă,
Ai cel mai cuprinzător Playlist cu poeziile lui George Bacovia recitate, una după alta,
Ai câți prieteni ți-ai dori să ai, adică doi, aceia sinceri, cu care vei ține legătura pe viață, restul sunt doar persoane care vor ceva de la tine, te folosesc, nu ratează nicio ocazie când te văd,
Ai cel mai bun mod de a prepara cartofii prăjiți, ca la McDonald's aproape,
Ai cel mai bun styling de fiecare dată când te îmbraci,
Ai parte de armonie tot timpul, nimic nu se abate de la ce ai vrut tu inițial, nici cea mai mică deviere,
Ai parte de cei mai înțelegători oameni (mai că trebuie să explici orice, de ce cerul e albastru?, de ce respiri?), dar asta nu se întâmplă în poemul nostru,
Ai cele mai bune explicații, doar tu știi cum le-ai înfrumusețat atât de mult, nimeni nu rămâne nelămurit, toți te iubesc special pentru acest lucru,
Ai cele mai bune prăjituri de ziua Norvegiei,
Ai cele mai bune stilouri, nu se strică în veci,
Ai cele mai bune perechi de pantofi, inclusiv pentru dansuri latino-americane,
Ai cele mai interesante idei de decorare a camerei,
Ai cea mai bună precizie atunci când tunzi o prietenă (abia dacă te poți tunde singură),
Ai cele mai amuzante preferințe când vine vorba de muzică,
Ai ureche muzicală, dar deloc nu știi să o folosești,
Ai cele mai extravagante gusturi când vine vorba de ojă, doar culorile neon te atrag,
Ai cele mai frumoase standarde, nu te apropii de ele niciodată pentru că sunt frumoase,
Ai cele mai bune oglinzi, prin ele se vede tot, orice muscă care a pătruns,
Ai cele mai multe merite oricând, oriunde,
Ai cea mai bună capacitate de a înțelege întâmplările, de orice natură ar fi ele,
Ai cea mai plăcută voce,
Ai cea mai suavă atingere,
Ai cele mai înmiresmate parfumuri, ești o feerie a primăverii,
Ai cel mai strălucitor zâmbet, atrage toate privirile, deși nu iubești atenția,
Ai cea mai bună mașină de tuns iarba, tunde orice fir la aceeași lungime,
Ai cea mai bună apreciere a lucrurilor, a cantității mai ales, când vine o prietenă și vrei să beți limonadă, ai grijă ca amândouă să aveți la fel de mult suc în pahar,
Ai cel mai bun mod de a înțelege problemele oamenilor, primează logica și ce este realizabil din punct de vedere logic, nu ce vrea fiecare să se întâmple, fii sinceră, și tu ai vrut mulți fluturi frumoși în această viață, dar nu au zburat în direcția ta, doar chestii după care ai sărit să le prinzi și nu ai făcut decât să te rănești,
Ai cea mai bună capacitate de a privi în inimile oamenilor, de a vindeca răni, ești chiar psiholog din punctul ăsta de vedere,
Ai cea mai frumoasă decență în comportament și în conduită,
Ai cele mai corecte și mai bune argumente,
Ai cele mai ciudate preferințe când vine vorba de posturile de televiziune pe care le urmărești,
Ai cele mai triste amintiri, dar ai reușit să înmulțești ceea ce la prima vedere părea a fi prea puțin, să transformi acele sfaturi în ceva constructiv,
Ai avut cele mai simpatice colege de bancă,
mereu ți-ar fi dat exercițiile pe care nu știai să le faci,
Ai cele mai înduioșătoare cuvinte în vocabular,
Ai cele mai bune pensete, unghiere,
Ai cele mai frumoase aspirații în sinea ta, nu doar tu ai fi beneficiară,
Ai cele mai generoase gândurile,
Ai cea mai moralizatoare și melodioasă voce a conștiinței,
Ai puterea/ înțelepciunea de a ceda când vezi că nu mai ai de ce să mai continui,
Ai posibilitatea de a face oamenii să se simtă bine doar prin simpla ta prezență, când ești tu alături de ei nu le mai iese păr alb, sunt mai veseli, nici riduri parcă nu prea ar mai avea,
Ai încercat în toate feluri să devii o versiune mai bună a propriei persoane, obiectiv îndeplinit, te poți relaxa, vocea conștiinței a fost aspră cu tine, fiindcă ți-a vrut doar binele, este parcă vocea unui părinte care nu te obligă, doar îți spune că așa ar fi mai bine, pentru că se gândește la tine și încă îi mai pasă.
Illusjoner
Du er så gammel som du ønsker å være,
Du har det krøllete håret du alltid har beundret som aldri kruser,
Du har en vegg full av malerier på rommet ditt,
Du har den hotteste telefonmodellen,
Du har en bestevenn, han vil aldri svikte deg, ikke bevisst i det minste,
Du har den deiligste frokosten (pannekaker med Nutella),
Du har den beste skrittelleren som kan lastes ned,
Du har den raskeste sykkelen, med den når du Fălticeni på bare 15 minutter,
Du har den retteste nesen, du trenger ikke neseplastikk lenger,
Du har de retteste tennene, ingen for langt bak eller for langt,
Du har alltid den mest nøyaktige verdsettelse fra de rundt deg (det er ingen mer frekk løgn, de vil ikke kjenne deg, enten fordi de ikke bryr seg, de ikke trenger det, eller fordi du holder alt inni deg og ønsker å virke som den sterke kvinnen, slutt å maskulinisere deg selv for folk som ikke bryr seg, hvem de enn er),
Du har de reneste intensjoner, ikke bare det, du vet også hvordan du viser dem,
Du har de mest skinnende gelneglene,
Du har flest lilla nyanser i garderoben din,
Du har den mest omfattende spillelisten med George Bacovias dikt resitert, en etter en,
Du har så mange venner som du vil ha, det vil si to, de ærlige, som du vil holde kontakten med hele livet, resten er bare folk som vil ha noe fra deg, de bruker deg, de savner ikke en mulighet når de ser deg,
Du har den beste måten å lage pommes frites på, som McDonald's nær deg,
Du har den beste stylingen hver gang du kler deg ut,
Du har harmoni hele tiden, ingenting avviker fra det du opprinnelig ønsket, ikke engang det minste avvik,
Du har de mest forståelsesfulle menneskene (men du må forklare alt, hvorfor er himmelen blå?, hvorfor puster du?), men det skjer ikke i diktet vårt,
Du har de beste forklaringene, bare du vet hvordan du gjorde dem så vakre, ingen blir forvirret, alle elsker deg spesielt for dette,
Du har de beste bursdagskakene i Norge,
Du har de beste pennene, de går aldri i stykker,
Du har det beste paret med sko, inkludert for latinamerikanske danser,
Du har de mest interessante romdekorasjonsideene,
Du har den beste presisjonen når du klipper håret til en venn (du kan knapt klippe deg selv),
Du har de morsomste preferansene når det kommer til musikk,
Du har et musikalsk øre, men du vet ikke hvordan du bruker det i det hele tatt,
Du har den mest ekstravagante smaken når det kommer til neglelakk, bare neonfarger appellerer til deg,
Du har de vakreste standardene, du nærmer deg aldri dem fordi de er vakre,
Du har de beste speilene, gjennom dem kan du se alt, hver flue som kom inn,
Du har mest fortjeneste når som helst, hvor som helst,
Du har den beste evnen til å forstå hendelser, uansett art de måtte være,
Du har den hyggeligste stemmen,
Du har den mykeste berøringen,
Du har de mest velduftende parfymene, du er en vårfe,
Du har det klareste smilet, du tiltrekker deg alle øyne, selv om du ikke liker oppmerksomhet,
Du har den beste gressklipperen, klipp en hvilken som helst linje til samme lengde,
Du setter best pris på ting, spesielt mengden, når en venn kommer bort og du vil drikke limonade, sørg for at dere begge har samme mengde juice i glasset,
Du har den beste måten å forstå folks problemer på, ta logikk og hva som er logisk oppnåelig, ikke hva alle vil skal skje, vær ærlig, du ville også ha mange vakre sommerfugler i dette livet, men de fløy ikke i din retning, bare ting du hoppet for å fange og skadet deg selv,
Du har den beste evnen til å se inn i folks hjerter, til å helbrede sår, du er til og med en psykolog fra dette synspunktet,
Du har den vakreste anstendighet i oppførsel og oppførsel,
Du har de mest korrekte og beste argumentene,
Du har de rareste preferansene når det kommer til TV-stasjonene du ser på,
Du har de tristeste minnene, men du klarte å multiplisere det som ved første øyekast så ut til å være for lite, for å gjøre disse tipsene til noe konstruktivt,
Du hadde de søteste bankkollegene,
Du har de mest sjenerøse tankene,
Du har den mest moraliserende og melodiøse samvittighetsstemmen,
Du har styrken/visdommen til å gi opp når du ser at du ikke har noen grunn til å fortsette,
Du har muligheten til å få folk til å føle seg bra bare ved din tilstedeværelse, når du er sammen med dem, har de ikke hvitt hår lenger, de er lykkeligere, de ser ikke engang ut til å ha rynker,
Du prøvde på alle måter å bli en bedre versjon av deg selv, målet oppnådd, du kan slappe av, samvittighetens stemme var hard mot deg, fordi den bare ville ditt beste, den er som stemmen til en forelder som ikke tvinger deg, bare han sier at det ville vært bedre fordi han tenker på deg og fortsatt bryr seg.
Adevărul
Pasul stă pe neclintita mișcare
Ce cutremură tot ce e în zare
Ce susține tot ce la final moare
Și renaște din aceeași amploare
Ea însăși trăiește mergând prin alții
Inima-i grăiește precipitații
Formele-i urcă altitudinile
Și ea încarcă paradisurile
Și când plânge cerul de bucurie
Tace și-apoi strigă cu măiestrie
Și inundă cu viață setea lumii
Și plouă gheață peste sensul vieții
Apoi învie sângele planetei
Și îi trezește pulsul existenței
Și spală păcatele neștiute
Purifică văile necurate
Aprinde nesiguranța gândirii
Apoi stinge suferința trăirii
Și se extinde în toate părțile
Și arde în final toate viețile
Și marele bine produs prin mult rău
Se transmite rapid prin aerul său
Căci cenușa este foarte ușoară
Iar flacăra nu va putea să moară
Și vântul va fi destul de puternic
Iar curentul va fi extrem și vrednic
Din nou sufletul va expira moartea
Iar corpul obosit va sufla pacea
Spiritul va zbura rapid prin clipe
Iar nevăzutul va putea să țipe
Căci golul lui în atmosfera asta
Va fi pierdut complet în ea, artista
Va fi nemărginit total în sfârșit
Va fi împlinit etern și amintit
Dar acum este prins într-o secundă
Într-un dans al minții neconcepută
Și este într-o formă și în alta
Încarnează infinitul aievea
Dar nu-și mai amintește adevărul
Adevăr din ce e posibil totul
Adevărul din care el provine
Trezitul care se află în tine
Și care știe că nimic nu-i real
Că totul e doar mimic din ideal
Balada cuvântului pierdut
Am credinţa că omul trăieşte un chin,
a dispărut un cuvânt, puţin câte puţin,
îl port în iubire, dar ştiu c-a dispărut,
din lume, balada cuvântului pierdut.
Frunzăreşte nemurirea prin albumul amintirilor,
se-ntretaie penumbrele în gândul tăcut al zorilor,
aşteaptă acolo grăirea un sâmbure al pământului,
să se nască din vorbă în vorbă balada cuvântului.
Renăscuţi de mii şi mii de ori în aceeaşi matrice,
căutăm firul lipsă din părul frumoasei Berenice,
fluturăm îndoielile într-un puzzle viu al vântului
şi ne trecem fără a fredona balada cuvântului.
Încâlcim vieţile sub impulsul chemărilor trădate,
seminţia orgoliului se strecoară din minţi casate,
dar nu vom rosti vreodată ultima vorbă a gândului,
bieţi truditori, mereu neştiuţi de balada cuvântului.
Din spuma haosului mai renasc ursitoare străbune
cu priviri rătăcite şi cânturi răscolind surde strune,
fuioare de vorbe presărate din umbra veşmântului
curg rătăcite spre versul scris în balada cuvântului.
Tot mai cred că lumea trăieşte un vis,
în vorba pierdută-i destinul prescris,
când ziua se stinge şi nopţile dor,
cuvântul ce-i lipsă e viaţă şi dor.
Propriul ucigaș
Se-ascunde libertatea-n mine,
Izvor barbar de nebunie,
Expus în viață ca să mor
Sunt prea lucid sau visător?
Când stelele se scutură de noapte,
Și luna plânge pe un colț de munte,
Îmi car cu-o resemnare mută
Sicriul putrezit printre morminte.
Un suflet prins într-o eternă formă
Ce naște ucigându-se aceeași formă,
Sunt solidar cu propria fantomă
Din ziua-n care am renunțat la om.
Privirile focului
O privire de foc, ca un vers neterminat,
Iar pașii mei sunt ecouri pe drumuri rătăcite,
În noaptea care tace, doar umbra mă ține,
Mă pierd în dansul unei iubiri interzise.
Cum îmi alunec gândurile printre fiorii serii,
Îmi dau seama că nu sunt doar un spectator,
Ci o mare furtună ce poartă cu ea dorințe
Ce nu pot să fie spuse, doar simțite, în tăcere.
Timpul ne joacă farse, în adâncuri de dor,
Suntem doar niște umbre care se țin de mână,
Dar chiar și în umbrele cele mai adânci,
Găsim o rază de lumină ce ne arde fără vină.
Alterabilitați
Păsările triste tot cântă,
În timp ce soarele-mi prezintă
O prezență înmormântată
Într-o transparență înfrântă.
Și-mi luminează colinele des-florite,
Dar după tot, durerea se ascunde.
Răsar speranțele muribunde
Din pământul secat de suferințe.
Da, îl ud eu, cu lacrimile mele,
În timp ce rubiconii stau la pânde,
Căutând să se sature din ele…
Dar cine să-i oprească, jude?
Măsor milimetru cu ecosonde
Să văd adâncimea oceanelor mele,
Dar rămân ca un lude
Înconjurat de acvilide.
Iluzii în norvegiană
Ai câți ani ți-ai dori să ai,
Ai părul creț pe care l-ai admirat mereu, care nu se pleoștește niciodată,
Ai un perete plin de tablouri la tine în cameră,
Ai cel mai în vogă model de telefon,
Ai cel mai bun prieten, nu te va dezamăgi în veci, nu cu bună știință cel puțin,
Ai parte de cel mai delicios mic dejun (clătite cu Nutella),
Ai cel mai performant pedometru din câte se puteau descărca,
Ai cea mai rapidă bicicletă, cu ea ajungi în Fălticeni în doar 15 minute,
Ai cel mai drept nas, nu îți mai trebuie rinoplastie,
Ai cei mai drepți dinți, niciunul mai în spate sau mai in față,
Ai parte mereu de cea mai corectă apreciere din partea celor din jur (minciună mai sfruntată nu există, nu te vor cunoaște, fie pentru că nu le pasă, nu le trebuie, fie pentru că ții totul în tine și vrei să pari femeia puternică, nu te mai masculiniza de dragul unor persoane cărora nu le pasă, oricine are fi ele),
Ai cele mai pure intenții, nu doar atât, știi și să le arăți,
Ai cele mai strălucitoare unghii cu gel,
Ai cele mai multe nuanțe de mov în garderobă,
Ai cel mai cuprinzător Playlist cu poeziile lui George Bacovia recitate, una după alta,
Ai câți prieteni ți-ai dori să ai, adică doi, aceia sinceri, cu care vei ține legătura pe viață, restul sunt doar persoane care vor ceva de la tine, te folosesc, nu ratează nicio ocazie când te văd,
Ai cel mai bun mod de a prepara cartofii prăjiți, ca la McDonald's aproape,
Ai cel mai bun styling de fiecare dată când te îmbraci,
Ai parte de armonie tot timpul, nimic nu se abate de la ce ai vrut tu inițial, nici cea mai mică deviere,
Ai parte de cei mai înțelegători oameni (mai că trebuie să explici orice, de ce cerul e albastru?, de ce respiri?), dar asta nu se întâmplă în poemul nostru,
Ai cele mai bune explicații, doar tu știi cum le-ai înfrumusețat atât de mult, nimeni nu rămâne nelămurit, toți te iubesc special pentru acest lucru,
Ai cele mai bune prăjituri de ziua Norvegiei,
Ai cele mai bune stilouri, nu se strică în veci,
Ai cele mai bune perechi de pantofi, inclusiv pentru dansuri latino-americane,
Ai cele mai interesante idei de decorare a camerei,
Ai cea mai bună precizie atunci când tunzi o prietenă (abia dacă te poți tunde singură),
Ai cele mai amuzante preferințe când vine vorba de muzică,
Ai ureche muzicală, dar deloc nu știi să o folosești,
Ai cele mai extravagante gusturi când vine vorba de ojă, doar culorile neon te atrag,
Ai cele mai frumoase standarde, nu te apropii de ele niciodată pentru că sunt frumoase,
Ai cele mai bune oglinzi, prin ele se vede tot, orice muscă care a pătruns,
Ai cele mai multe merite oricând, oriunde,
Ai cea mai bună capacitate de a înțelege întâmplările, de orice natură ar fi ele,
Ai cea mai plăcută voce,
Ai cea mai suavă atingere,
Ai cele mai înmiresmate parfumuri, ești o feerie a primăverii,
Ai cel mai strălucitor zâmbet, atrage toate privirile, deși nu iubești atenția,
Ai cea mai bună mașină de tuns iarba, tunde orice fir la aceeași lungime,
Ai cea mai bună apreciere a lucrurilor, a cantității mai ales, când vine o prietenă și vrei să beți limonadă, ai grijă ca amândouă să aveți la fel de mult suc în pahar,
Ai cel mai bun mod de a înțelege problemele oamenilor, primează logica și ce este realizabil din punct de vedere logic, nu ce vrea fiecare să se întâmple, fii sinceră, și tu ai vrut mulți fluturi frumoși în această viață, dar nu au zburat în direcția ta, doar chestii după care ai sărit să le prinzi și nu ai făcut decât să te rănești,
Ai cea mai bună capacitate de a privi în inimile oamenilor, de a vindeca răni, ești chiar psiholog din punctul ăsta de vedere,
Ai cea mai frumoasă decență în comportament și în conduită,
Ai cele mai corecte și mai bune argumente,
Ai cele mai ciudate preferințe când vine vorba de posturile de televiziune pe care le urmărești,
Ai cele mai triste amintiri, dar ai reușit să înmulțești ceea ce la prima vedere părea a fi prea puțin, să transformi acele sfaturi în ceva constructiv,
Ai avut cele mai simpatice colege de bancă,
mereu ți-ar fi dat exercițiile pe care nu știai să le faci,
Ai cele mai înduioșătoare cuvinte în vocabular,
Ai cele mai bune pensete, unghiere,
Ai cele mai frumoase aspirații în sinea ta, nu doar tu ai fi beneficiară,
Ai cele mai generoase gândurile,
Ai cea mai moralizatoare și melodioasă voce a conștiinței,
Ai puterea/ înțelepciunea de a ceda când vezi că nu mai ai de ce să mai continui,
Ai posibilitatea de a face oamenii să se simtă bine doar prin simpla ta prezență, când ești tu alături de ei nu le mai iese păr alb, sunt mai veseli, nici riduri parcă nu prea ar mai avea,
Ai încercat în toate feluri să devii o versiune mai bună a propriei persoane, obiectiv îndeplinit, te poți relaxa, vocea conștiinței a fost aspră cu tine, fiindcă ți-a vrut doar binele, este parcă vocea unui părinte care nu te obligă, doar îți spune că așa ar fi mai bine, pentru că se gândește la tine și încă îi mai pasă.
Illusjoner
Du er så gammel som du ønsker å være,
Du har det krøllete håret du alltid har beundret som aldri kruser,
Du har en vegg full av malerier på rommet ditt,
Du har den hotteste telefonmodellen,
Du har en bestevenn, han vil aldri svikte deg, ikke bevisst i det minste,
Du har den deiligste frokosten (pannekaker med Nutella),
Du har den beste skrittelleren som kan lastes ned,
Du har den raskeste sykkelen, med den når du Fălticeni på bare 15 minutter,
Du har den retteste nesen, du trenger ikke neseplastikk lenger,
Du har de retteste tennene, ingen for langt bak eller for langt,
Du har alltid den mest nøyaktige verdsettelse fra de rundt deg (det er ingen mer frekk løgn, de vil ikke kjenne deg, enten fordi de ikke bryr seg, de ikke trenger det, eller fordi du holder alt inni deg og ønsker å virke som den sterke kvinnen, slutt å maskulinisere deg selv for folk som ikke bryr seg, hvem de enn er),
Du har de reneste intensjoner, ikke bare det, du vet også hvordan du viser dem,
Du har de mest skinnende gelneglene,
Du har flest lilla nyanser i garderoben din,
Du har den mest omfattende spillelisten med George Bacovias dikt resitert, en etter en,
Du har så mange venner som du vil ha, det vil si to, de ærlige, som du vil holde kontakten med hele livet, resten er bare folk som vil ha noe fra deg, de bruker deg, de savner ikke en mulighet når de ser deg,
Du har den beste måten å lage pommes frites på, som McDonald's nær deg,
Du har den beste stylingen hver gang du kler deg ut,
Du har harmoni hele tiden, ingenting avviker fra det du opprinnelig ønsket, ikke engang det minste avvik,
Du har de mest forståelsesfulle menneskene (men du må forklare alt, hvorfor er himmelen blå?, hvorfor puster du?), men det skjer ikke i diktet vårt,
Du har de beste forklaringene, bare du vet hvordan du gjorde dem så vakre, ingen blir forvirret, alle elsker deg spesielt for dette,
Du har de beste bursdagskakene i Norge,
Du har de beste pennene, de går aldri i stykker,
Du har det beste paret med sko, inkludert for latinamerikanske danser,
Du har de mest interessante romdekorasjonsideene,
Du har den beste presisjonen når du klipper håret til en venn (du kan knapt klippe deg selv),
Du har de morsomste preferansene når det kommer til musikk,
Du har et musikalsk øre, men du vet ikke hvordan du bruker det i det hele tatt,
Du har den mest ekstravagante smaken når det kommer til neglelakk, bare neonfarger appellerer til deg,
Du har de vakreste standardene, du nærmer deg aldri dem fordi de er vakre,
Du har de beste speilene, gjennom dem kan du se alt, hver flue som kom inn,
Du har mest fortjeneste når som helst, hvor som helst,
Du har den beste evnen til å forstå hendelser, uansett art de måtte være,
Du har den hyggeligste stemmen,
Du har den mykeste berøringen,
Du har de mest velduftende parfymene, du er en vårfe,
Du har det klareste smilet, du tiltrekker deg alle øyne, selv om du ikke liker oppmerksomhet,
Du har den beste gressklipperen, klipp en hvilken som helst linje til samme lengde,
Du setter best pris på ting, spesielt mengden, når en venn kommer bort og du vil drikke limonade, sørg for at dere begge har samme mengde juice i glasset,
Du har den beste måten å forstå folks problemer på, ta logikk og hva som er logisk oppnåelig, ikke hva alle vil skal skje, vær ærlig, du ville også ha mange vakre sommerfugler i dette livet, men de fløy ikke i din retning, bare ting du hoppet for å fange og skadet deg selv,
Du har den beste evnen til å se inn i folks hjerter, til å helbrede sår, du er til og med en psykolog fra dette synspunktet,
Du har den vakreste anstendighet i oppførsel og oppførsel,
Du har de mest korrekte og beste argumentene,
Du har de rareste preferansene når det kommer til TV-stasjonene du ser på,
Du har de tristeste minnene, men du klarte å multiplisere det som ved første øyekast så ut til å være for lite, for å gjøre disse tipsene til noe konstruktivt,
Du hadde de søteste bankkollegene,
Du har de mest sjenerøse tankene,
Du har den mest moraliserende og melodiøse samvittighetsstemmen,
Du har styrken/visdommen til å gi opp når du ser at du ikke har noen grunn til å fortsette,
Du har muligheten til å få folk til å føle seg bra bare ved din tilstedeværelse, når du er sammen med dem, har de ikke hvitt hår lenger, de er lykkeligere, de ser ikke engang ut til å ha rynker,
Du prøvde på alle måter å bli en bedre versjon av deg selv, målet oppnådd, du kan slappe av, samvittighetens stemme var hard mot deg, fordi den bare ville ditt beste, den er som stemmen til en forelder som ikke tvinger deg, bare han sier at det ville vært bedre fordi han tenker på deg og fortsatt bryr seg.
Adevărul
Pasul stă pe neclintita mișcare
Ce cutremură tot ce e în zare
Ce susține tot ce la final moare
Și renaște din aceeași amploare
Ea însăși trăiește mergând prin alții
Inima-i grăiește precipitații
Formele-i urcă altitudinile
Și ea încarcă paradisurile
Și când plânge cerul de bucurie
Tace și-apoi strigă cu măiestrie
Și inundă cu viață setea lumii
Și plouă gheață peste sensul vieții
Apoi învie sângele planetei
Și îi trezește pulsul existenței
Și spală păcatele neștiute
Purifică văile necurate
Aprinde nesiguranța gândirii
Apoi stinge suferința trăirii
Și se extinde în toate părțile
Și arde în final toate viețile
Și marele bine produs prin mult rău
Se transmite rapid prin aerul său
Căci cenușa este foarte ușoară
Iar flacăra nu va putea să moară
Și vântul va fi destul de puternic
Iar curentul va fi extrem și vrednic
Din nou sufletul va expira moartea
Iar corpul obosit va sufla pacea
Spiritul va zbura rapid prin clipe
Iar nevăzutul va putea să țipe
Căci golul lui în atmosfera asta
Va fi pierdut complet în ea, artista
Va fi nemărginit total în sfârșit
Va fi împlinit etern și amintit
Dar acum este prins într-o secundă
Într-un dans al minții neconcepută
Și este într-o formă și în alta
Încarnează infinitul aievea
Dar nu-și mai amintește adevărul
Adevăr din ce e posibil totul
Adevărul din care el provine
Trezitul care se află în tine
Și care știe că nimic nu-i real
Că totul e doar mimic din ideal
Balada cuvântului pierdut
Am credinţa că omul trăieşte un chin,
a dispărut un cuvânt, puţin câte puţin,
îl port în iubire, dar ştiu c-a dispărut,
din lume, balada cuvântului pierdut.
Frunzăreşte nemurirea prin albumul amintirilor,
se-ntretaie penumbrele în gândul tăcut al zorilor,
aşteaptă acolo grăirea un sâmbure al pământului,
să se nască din vorbă în vorbă balada cuvântului.
Renăscuţi de mii şi mii de ori în aceeaşi matrice,
căutăm firul lipsă din părul frumoasei Berenice,
fluturăm îndoielile într-un puzzle viu al vântului
şi ne trecem fără a fredona balada cuvântului.
Încâlcim vieţile sub impulsul chemărilor trădate,
seminţia orgoliului se strecoară din minţi casate,
dar nu vom rosti vreodată ultima vorbă a gândului,
bieţi truditori, mereu neştiuţi de balada cuvântului.
Din spuma haosului mai renasc ursitoare străbune
cu priviri rătăcite şi cânturi răscolind surde strune,
fuioare de vorbe presărate din umbra veşmântului
curg rătăcite spre versul scris în balada cuvântului.
Tot mai cred că lumea trăieşte un vis,
în vorba pierdută-i destinul prescris,
când ziua se stinge şi nopţile dor,
cuvântul ce-i lipsă e viaţă şi dor.
Propriul ucigaș
Se-ascunde libertatea-n mine,
Izvor barbar de nebunie,
Expus în viață ca să mor
Sunt prea lucid sau visător?
Când stelele se scutură de noapte,
Și luna plânge pe un colț de munte,
Îmi car cu-o resemnare mută
Sicriul putrezit printre morminte.
Un suflet prins într-o eternă formă
Ce naște ucigându-se aceeași formă,
Sunt solidar cu propria fantomă
Din ziua-n care am renunțat la om.
Privirile focului
O privire de foc, ca un vers neterminat,
Iar pașii mei sunt ecouri pe drumuri rătăcite,
În noaptea care tace, doar umbra mă ține,
Mă pierd în dansul unei iubiri interzise.
Cum îmi alunec gândurile printre fiorii serii,
Îmi dau seama că nu sunt doar un spectator,
Ci o mare furtună ce poartă cu ea dorințe
Ce nu pot să fie spuse, doar simțite, în tăcere.
Timpul ne joacă farse, în adâncuri de dor,
Suntem doar niște umbre care se țin de mână,
Dar chiar și în umbrele cele mai adânci,
Găsim o rază de lumină ce ne arde fără vină.
Alterabilitați
Păsările triste tot cântă,
În timp ce soarele-mi prezintă
O prezență înmormântată
Într-o transparență înfrântă.
Și-mi luminează colinele des-florite,
Dar după tot, durerea se ascunde.
Răsar speranțele muribunde
Din pământul secat de suferințe.
Da, îl ud eu, cu lacrimile mele,
În timp ce rubiconii stau la pânde,
Căutând să se sature din ele…
Dar cine să-i oprească, jude?
Măsor milimetru cu ecosonde
Să văd adâncimea oceanelor mele,
Dar rămân ca un lude
Înconjurat de acvilide.
Alte poezii ale autorului
Nonsens
Și oare viața are sens
Când peste timp,când n-o sa fii,
Nu își va aminti nici vântul
De pașii tăi,de-a ta privire?
Și totuși, e sublim să știi
Că simți, iubești,
Că lacrima ce cade-ncet
Și zâmbetul ce îți straluce,
Fac clipa sa încremenească,
Că ochii tai s-atat de vii
Încât și stelele fac sa pălească...
In alta viata
Ceva nu poate fi,
Oceane ne despart,
Dar eu te voi privi așa cum privesc cerul,
Înlănțuite inimi,și ieri, și mâine,si-azi,
In alte vieți vom fi precum doi stropi de roua
Ce se unesc, prea limpezi,
Desăvârșind misterul.
In alte vieți vom fi vioare
Ce -si canta una alteia sublim,
Privesc pe geam cu ochii triști,
O lacrimă arat-un vis pierdut,
Un vis ce e mai minunat că cerul..
Gandacelul
Vad morminte somptuoase,
Și morți trebuie sa fim cineva,
Eu vreau doar o cruce de lemn
Sa mă vegheze noaptea sub o stea..
Am fost precum un gândăcel ce trece
Neobservat,neimportant,banal,
Căci n-avea aripi colorate,
Și nu știa să cânte magistral..
Și nimeni n-a văzut sub pieptu-i negru
Culoarea universului din el,
Simtirile-i din sufletu-i integru,
Și sentimentele-i că un albastru cer..
Și va veni o clipa
Și va veni o clipa-n care
Voi rătăci pe strada ta
Fara de stele,fara felinare,
Peste-al meu gând căzând neagra și grea ninsoare,
In inima-mi urlând un vânt prea rece,
Va fi o iarnă ce nu va mai trece,
Și îmi va îngheța o lacrimă pe-obraz,
Ecoul spiritului tau sublim
În mintea mea va răsuna mereu
Prin amintiri,in fiecare azi...
Oceanul și barca
Tu ești oceanul care ne desparte,
Eu sunt bărcuță ce pluteste-n noapte,
Ce ar fi ea fără de apa-albastra,
Conturul frumuseții ei apare
Când ea pluteste-n largul tau..
Și minunatul soare pălește
Văzând iubirea lor atât de mare...
Destinul poate că ne e dușman,
Dar farmecul iubirii noastre poate
Șterge distanta dintre adânci ape,
Suntem ,uneori,doi picuri cristalini de roua
Ce se unesc,si-afara ploua,
Căci cerul plânge când distanta doare,
Dar inimile noastre au culoare,
Și ochii noștrii se topesc unul în altul,
Mai sinceri,mai frumoși decât înaltul...
Melancolie
Suflete,melancolia ta mă tulbură..
Oare de ce s-a născut?
Poate pentru că e toamna,
Poate pentru că oamenii ce pleaca
Îmi ravasesc gândurile
Facandu-ma sa vad umbrele apusului,
Sau poate pentru că iubiri netraite se sting..
Poate pentru că lacrima e mai puternică decât zâmbetul,
Că rătăcesc cu bărcuță vieții pe ape ce nu duc la nici un țărm,
Că soarele ce va răsări in fiecare mâine e doar o amăgire,
Că ultima filă din cartea vieții e tristă
Precum vântul ce șuieră in noaptea adâncă,
Sau poate doar pentru că sunt eu..
Nonsens
Și oare viața are sens
Când peste timp,când n-o sa fii,
Nu își va aminti nici vântul
De pașii tăi,de-a ta privire?
Și totuși, e sublim să știi
Că simți, iubești,
Că lacrima ce cade-ncet
Și zâmbetul ce îți straluce,
Fac clipa sa încremenească,
Că ochii tai s-atat de vii
Încât și stelele fac sa pălească...
In alta viata
Ceva nu poate fi,
Oceane ne despart,
Dar eu te voi privi așa cum privesc cerul,
Înlănțuite inimi,și ieri, și mâine,si-azi,
In alte vieți vom fi precum doi stropi de roua
Ce se unesc, prea limpezi,
Desăvârșind misterul.
In alte vieți vom fi vioare
Ce -si canta una alteia sublim,
Privesc pe geam cu ochii triști,
O lacrimă arat-un vis pierdut,
Un vis ce e mai minunat că cerul..
Gandacelul
Vad morminte somptuoase,
Și morți trebuie sa fim cineva,
Eu vreau doar o cruce de lemn
Sa mă vegheze noaptea sub o stea..
Am fost precum un gândăcel ce trece
Neobservat,neimportant,banal,
Căci n-avea aripi colorate,
Și nu știa să cânte magistral..
Și nimeni n-a văzut sub pieptu-i negru
Culoarea universului din el,
Simtirile-i din sufletu-i integru,
Și sentimentele-i că un albastru cer..
Și va veni o clipa
Și va veni o clipa-n care
Voi rătăci pe strada ta
Fara de stele,fara felinare,
Peste-al meu gând căzând neagra și grea ninsoare,
In inima-mi urlând un vânt prea rece,
Va fi o iarnă ce nu va mai trece,
Și îmi va îngheța o lacrimă pe-obraz,
Ecoul spiritului tau sublim
În mintea mea va răsuna mereu
Prin amintiri,in fiecare azi...
Oceanul și barca
Tu ești oceanul care ne desparte,
Eu sunt bărcuță ce pluteste-n noapte,
Ce ar fi ea fără de apa-albastra,
Conturul frumuseții ei apare
Când ea pluteste-n largul tau..
Și minunatul soare pălește
Văzând iubirea lor atât de mare...
Destinul poate că ne e dușman,
Dar farmecul iubirii noastre poate
Șterge distanta dintre adânci ape,
Suntem ,uneori,doi picuri cristalini de roua
Ce se unesc,si-afara ploua,
Căci cerul plânge când distanta doare,
Dar inimile noastre au culoare,
Și ochii noștrii se topesc unul în altul,
Mai sinceri,mai frumoși decât înaltul...
Melancolie
Suflete,melancolia ta mă tulbură..
Oare de ce s-a născut?
Poate pentru că e toamna,
Poate pentru că oamenii ce pleaca
Îmi ravasesc gândurile
Facandu-ma sa vad umbrele apusului,
Sau poate pentru că iubiri netraite se sting..
Poate pentru că lacrima e mai puternică decât zâmbetul,
Că rătăcesc cu bărcuță vieții pe ape ce nu duc la nici un țărm,
Că soarele ce va răsări in fiecare mâine e doar o amăgire,
Că ultima filă din cartea vieții e tristă
Precum vântul ce șuieră in noaptea adâncă,
Sau poate doar pentru că sunt eu..