Flăcăul
Două mâini bătrâne
Ce-au legănat mereu
Cobaiul suflet negru
A unui mic flăcău.
Din firul amintirii,
Cu păr alb și bălai,
Ținea în brațe casa
Un vis si cu un trai.
Cocioaba era mică,
Dar plină de lumină,
Căci taina era sfântă –
Iubirea cea divină.
Ochii blânzi priveau
Cu frică și credință,
Era a mamei pace
Și-a mamei umilință.
Ajuns flăcău înalt,
Cu harnică voință,
Păstra în piept un dor
Și-un strop de pocăință.
Zi de zi venea,
Cu sufletul plecat,
Să pupe mâinile
Ce l-au legănat.
Dar mâinile acum
Nu-l mai întâmpinau,
Trecuse vremea, tainic,
Și-n vise-l așteptau.
Anca Acatrinei
Categoria: Poezii dedicate Mamei
Toate poeziile autorului: Anca Acatrinei
Data postării: 31 octombrie
Vizualizări: 55
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Ex libris
Poem: esecul dascalilor
🌟 Concurs de Poezie: "Îngerul meu" 🌟
Poem: De vei pleca
Poem: Zaruri
Librăria Bestseller are lichidări de stoc cu reduceri de 70% la peste 1000 de titluri de carte
Poem: Accente
Poem: Strop de lacrimi peste țară...
Descopera posibilitati de carieră pentru cei pasionați de cuvinte și expresie creativă, content writing și editare