Mreaja nopții gând
Auzind cum bufnița cheamă noaptea
Vorbind in spaima necredinciosului,
Se mai scurge de pe cer o stea
In răsăriturile necurate ale întunericului.
Drumurile mele, se scaldă usor,
Risipindu-se precum spuma marii…
Nu mai am nici-un singur dor,
Doar o simpla dorinta, data uitarii…
Nemarginitul infinit il tin intr-o palmă,
Lovind numai adieri de lumină
Si vesnicia o tin intr-o oră,
Precum raiul intr-o floare salbatică.
Category: Philosophical poem
All author's poems: Florin Dumitriu
Date of posting: 1 октября 2022
Views: 626
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Întrebări fără răspuns
Poem: Prada-m căzut!
Oportunităţi de muncă pentru cei care doresc să-şi valorifice abilităţile de scriere
Poem: Infern
Poem: Tu poți să îi iei locul lunii
Compozitorul și interpretul Ion Aldea-Teodorovici ar fi împlinit astăzi 65 de ani
Poem: ,, Uită nostalgia" în franceză
Poem: Timpul
(foto) La Chișinău s-a deschis o cafenea dedicată poeziei. Unde o puteți găsi