HOINARUL VIS, HOINAR…
La ora când cerul aprinde stelele-n lampadare
Și castanul își numără florile plecate la bal
Visul, hoinarul nopții, sătul de atâta colindare
Uită pe-o bancă gânduri adunate-n în bolul de cristal.
Dispare!Și lasă îndrăgostiții fără visare
Să numere stelele cu-a lor sclipire căzătoare.
Când zorile sparg vise, sparg boluri cu gânduri uitate
Razele de soare se coboară-n rouă să se scalde
Dar… EL și EA caută privirile-n ei reflectate
Pășind ușor pe fire de iarbă, fire de smaralde
Alungând himera, trăiesc, se iubesc în realitate.
Ascunsele sărutări ce din vise erau sculptate
Rămân prinse de cer, pe ,, Carul Mare,, incrustate.
Category: Philosophical poem
All author's poems: Silvia Mihalachi
Date of posting: 22 марта
Comments: 2
Views: 653
Comments
A iubi și a fi iubit e un vis ce poate deveni realitate, așa-i ? Visăm ,visăm și iar visăm...Mi-a plăcut maxim ce ați transmis prin versul "rămân prinse de cer"
Commented on 22 марта
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Bătrânica hoață în daneză
Poem: Visare
Un bătrân de 91 de ani a luat un loc de frunte la un concurs de poezie
Poem: Apocalipsa Arhanghelului Gabriel
Poem: Lupii timpurilor noastre
(foto) O moldoveancă a lansat o carte în Marea Britanie. Vezi cine au fost invitații la eveniment
Poem: Unde sunt poeții noștri?
Poem: Aceea fata
(foto) O bibliotecă publică din nordul Turciei are forma unui raft cu cărţi. Cum arată instituția din interior
Gabriela Chihaia