HOINARUL VIS, HOINAR…
La ora când cerul aprinde stelele-n lampadare
Și castanul își numără florile plecate la bal
Visul, hoinarul nopții, sătul de atâta colindare
Uită pe-o bancă gânduri adunate-n în bolul de cristal.
Dispare!Și lasă îndrăgostiții fără visare
Să numere stelele cu-a lor sclipire căzătoare.
Când zorile sparg vise, sparg boluri cu gânduri uitate
Razele de soare se coboară-n rouă să se scalde
Dar… EL și EA caută privirile-n ei reflectate
Pășind ușor pe fire de iarbă, fire de smaralde
Alungând himera, trăiesc, se iubesc în realitate.
Ascunsele sărutări ce din vise erau sculptate
Rămân prinse de cer, pe ,, Carul Mare,, incrustate.
Категория: Философские стихи
Все стихи автора: Silvia Mihalachi
Дата публикации: 22 марта
Комментарий: 2
Просмотры: 655
Комментарий
A iubi și a fi iubit e un vis ce poate deveni realitate, așa-i ? Visăm ,visăm și iar visăm...Mi-a plăcut maxim ce ați transmis prin versul "rămân prinse de cer"
Прокомментировал 22 марта
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: O secundă
Поэма: Regret
Compozitorul și interpretul Ion Aldea-Teodorovici ar fi împlinit astăzi 65 de ani
Поэма: Echilibru
Поэма: Evadare
„Cel mai trist poet din Europa” ar fi împlinit 70 de ani
Поэма: Timpul nevăzut
Поэма: Nu mai aștept
10 cărţi pe care oricine ar trebui să le citească măcar o dată în viaţă
Gabriela Chihaia