OMENIE
De ,,Omenie,, însetată
La porți străine am vrut să o cerșesc,
S-o cumpăr, sau măcar să o privesc
Dar porțile prin lacăte mă gonesc.
………………………………
Am dăruit iubire,
Cuvinte sfinte pe crengi de măslin
Gându-mi n-avea în el nimic meschin
Răsplata…un pahar plin cu pelin.
…………………………..
Mă-ndepărtez de toate
Cărarea-i aridă,mă rătăcesc
De undeva doi ochi, blând mă privesc
Un cățel izgonit…În brațe-l cuibăresc
Și am înțeles, am înțeles
Ce-i ,,Omenia,, pe pământ.
Категория: Философские стихи
Все стихи автора: Silvia Mihalachi
Дата публикации: 30 июня 2023
Добавлено в избранное: 1
Комментарий: 1
Просмотры: 920
Комментарий
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Tu
Поэма: Credeam atunci, mai cred și-acum
(video) Lista scriitorilor contemporani cu cele mai multe romane ecranizate
Поэма: ,, Uită nostalgia" în daneză
Поэма: Sfârșit
Pasiunea pentru lectura s-a transformat intr-o afacere.
Поэма: Un vis..astral!
Поэма: O altfel de iubire
De la sisteme de luptă autonome la meditaţie. Ce cărţi recomandă Bill Gates, dintre cele pe care le-a citit în 2018
Anișoara Iordache