Cugetînd
Mă simt decapitata
Dintr-o lume de vânt purtată
Pe unde mi-o fi ţeasta
Gâde conștiința ia-o plată .
Dar cine să-mi răspundă
Lângă mine-i doar securea…
Vreau linişte acuma
In corpul ciuntit si zbuciumat
Luaţi-mi chiar şi bruma
Gândurilor ce le-ați curmat.
Adunătură ludă
Sau nu mi-aţi ştiut menirea.
Auz nu am , nici văzul
Doar mintea cu discernământ
Pământu-i un greu mormânt
Și lumea lui își pierde crezul.
Zvâcnind în mine, azi, durerea
Mă simt decapitată.
Категория: Философские стихи
Все стихи автора: Silvia Mihalachi
Дата публикации: 19 сентября 2022
Просмотры: 1202
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Apocalips
Поэма: Prea mult..
Efectul Greta Thunberg a dus la dublarea numărului de cărţi vândute despre mediu pentru copii
Поэма: Luptând
Поэма: De-aș fi un hoț...
În luna iunie, editura Cartier a adus cititorilor ediții canonice ale scriitorilor canonici
Поэма: Vis în zori
Поэма: Zâmbet Nelucid
(foto) La Chișinău s-a deschis o cafenea dedicată poeziei. Unde o puteți găsi