HOINARUL VIS, HOINAR…
La ora când cerul aprinde stelele-n lampadare
Și castanul își numără florile plecate la bal
Visul, hoinarul nopții, sătul de atâta colindare
Uită pe-o bancă gânduri adunate-n în bolul de cristal.
Dispare!Și lasă îndrăgostiții fără visare
Să numere stelele cu-a lor sclipire căzătoare.
Când zorile sparg vise, sparg boluri cu gânduri uitate
Razele de soare se coboară-n rouă să se scalde
Dar… EL și EA caută privirile-n ei reflectate
Pășind ușor pe fire de iarbă, fire de smaralde
Alungând himera, trăiesc, se iubesc în realitate.
Ascunsele sărutări ce din vise erau sculptate
Rămân prinse de cer, pe ,, Carul Mare,, incrustate.
Categoria: Poezii filozofice
Toate poeziile autorului: Silvia Mihalachi
Data postării: 22 martie
Comentarii: 2
Vizualizări: 917
Comentarii
A iubi și a fi iubit e un vis ce poate deveni realitate, așa-i ? Visăm ,visăm și iar visăm...Mi-a plăcut maxim ce ați transmis prin versul "rămân prinse de cer"
Comentat pe 22 martie
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Nopți calde
Poem: Aș vrea...
Dorian Furtună despre echilibru și manipulare. Fragment din cartea „Cugetările unui (ne)cunoscut”
Poem: Flagelare
Poem: Simțuri
Academicianul Valeriu Pasat a lansat o nouă carte: „Biserica ortodoxă și puterea sovietică în RSS Moldovenească (1940-1991)”
Poem: Toamnă bogată!
Poem: Steaua dimineții
O primă carte cu versurile lui Grigore Vieru în limba italiană a fost lansată la Chişinău
Gabriela Chihaia