Cine sunt ?
Oglindă-i lumea, chipul meu reflectă,
Dar în adânc, eu caut alt răspuns,
Pe căi ascunse, tainic mă întreabă
Un glas divin, de ceruri nepătruns.
Cine sunt eu? Întreb mereu, stingher,
Cu sufletul deschis, cu fruntea-n vânt,
Spre cer ridic privirea de mister,
Sperând că Domnul îmi va da cuvânt.
E-un dor aprins ce arde ne-ncetat,
Ca flacăra ce-n noapte nu apune,
Încerc să aflu cine m-a creat,
În șoapte vechi, ce urcă din genune.
Și Dumnezeu, în șoapte liniștite,
Răspunde blând, din nemurirea sa:
"Ești praf de stele și pământ fierbinte,
Ești vis și dor, ești taină-n lumea ta.
Ești ruga ce se-nalță-n infinit,
Ești gând ce în iubire se topește,
În tine, Eu, divin am sădit,
Lumina mea ce-n veci te ocrotește."
Și-atunci încep să simt adânc în mine,
Că sunt un fir de dor în veșnicie,
Un glas ce se înalță spre lumine,
Sunt om, dar port o sfântă poezie.
Categoria: Poezii filozofice
Toate poeziile autorului: George Baragan
Data postării: 25 august
Vizualizări: 140