UNIRE!
Hai români în ziua sfânta a Unirii,
Cu toții, să nu mai gândim cu Ură,
Hora noastră fie-n sensul Iubirii,
Și stop să punem noi...la imposTură
Azi vreau unul pe altul să ne iubim,
Uniți la bine și la greu mereu să fim,
Pâinea de-i albă, neagră s-o împărțim,
Și multă bunătate în jur să dăruim
Imnul, noi să-l cântam sub tricolor,
Și-al lui mesaj să ajungă peste hotare,
Să afle toți că-n România e un popor,
Ce a luptat pentru Unire și Onoare
În timp prea mulți ne-au folosit ca slugi,
Pentru că noi de ,,frați" am fost vânduți,
Și sub papuc am stat pe perioade lungi,
Și-am dat avutul țării pe niscaiva bănuți
Și azi vedem, cum tara se vinde,
Către străini de cei aleși prin vot,
Și tot mai des, nimeni nu-l prinde,
Pe-acel ,,lobist" cinstit, ce nu e hoț
Acum, în zi de sărbătoare mare,
Să ne unim și viitor să construim,
Un neam puternic să devenim sub Soare,
Și pe vecie, români, stăpâni, aici, să fim!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Категория: Патриотические стихи
Все стихи автора: Zugun
Дата публикации: 23 января 2023
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 1401
Стихи из этой категории
Rădăcini .
Ce-am fi noi fără istorie?
Dar fără rădăcini ,tradiții,obiceiuri ?
Ce ar fi Românul fără limba-i dulce ?
Te plâng și te iubesc țara mea frumoasă ,
Pământul tău e binecuvântat de zei
Cresc flori însângerate
Pe morminte de eroi
Prin sacrificiul lor
Cu o tară bogată și frumoasă
Ne am ales !
Diaspora
Tot mai mulți moldoveni pleacă,
Și nu se mai gândesc la familie
Ca fiecare om așteapta,
Cât va mai tine această filosofie.
Lucrează cu anii la betoane
Pentru a primi niste monede,
Dar cu niste rabdări că pe poale
Ei vor succede.
Tot trece timpul pîna când,
Se gândește să plece înapoi,la familie
Dar tot îl trece un gând...
Cât va continua această poezie?
Și ajugând acolo,
Se gândesc la diaspora
Deoarece vor ca,
Să trăiască acolo mai bine
Au condiții de trai,dar...
Nu pot lăsa familia,
Căci este că un dar(cadou)
Ce nu poate fi prețuit nici că Biblia.
Și tot ajung la un gând comun,
Părinții,familia nu sunt mai pretiuti că diaspora
Așa că gândestete bine,până îți spun
Nu te grăbi a explora
Căci viața are multe întorsături,
Prin care trec toti,
Cu foarte multe răsturnături
Dar,oricât de greu ar fi tu tot inoți..
Compusa și scrisă de:Leca Nicolae
De sânge si grai.
Cum măi frate!?
Cum măi soro!?
Să te întreb
Ce faci străine?!
Când vorbim aceasi limbă română
Iubim aceasi țară România
Gândim românește
Iubim si suferim româneste
Cântăm
Chiuim
Dansăm
Radem,glumim si plangem românește
Cum măi frate!?
Cum măi soro!?
Tu, care mi-esti frate si soră
Cum să-mi spui străine!?!
Noi care împărțim Carpatii
Râurile toate,
Pădurile
Lacurile
Poteci si drumuri
Cu praf de daci
Venele Dunării
Trupul si chipul neasmuit
Al Deltei
Gura mării Negre Nesecată
Însăși vocea limbii române
Ea spiritul sacru născut in noi
Odata cu noi
Cu simturi
Cu tot
Cum măi frate!?
Cum măi soro!?
Florin Ristea
03.02.2024
9:15
Mai poate fi iubită România?
Mai poate fi iubitã-aceastã ţarã,
Cu toate câte sunt cuprinse-n ea,
Cum o iubeau bunicii-odinioarã,
Privind-o ca pe cea mai sfântã stea?
Mai poate "românismul" fi o cinste,
El însuşi fiind privit ca un stigmat?
Mai figurãm pe-ale virtuţii liste
Cu-onoarea, care nouã ni s-a dat?
Cum poţi sã mai pretinzi integritate
Când mişunã cei lacomi şi nedrepţi?
Când se aprinde focul în cetate,
Ce linişte şi calm sã mai aştepţi?
Cei ce se ţin pe propriile picioare,
Nu lasã laşitãţii sinonim.
Dar dacã toţi fug, care mai de care,
Noi ce sã facem? Unde sã fugim?
O-aşa tendinţã, tot mai progresivã,
A maselor de culţi şi de inculţi,
Ne sugereazã o alternativã:
Sã facem şi noi ce fac cei mai mulţi.
Se afişeazã-o lume irealã,
Fãrãdelegi, în vãzul tuturor;
Şi creierul românului se spalã
Cu ştirile de la televizor!
E clar cã sunt ascunse-interese
De-a cufunda poporul în prãpãd;
Şi încercãri, din ce în ce mai dese,
De-a-nchide ochii celor care vãd!
Ce farmece bãbeşti, "de-a Babei-Dochii"
Popor creştin, cu oameni educaţi!?
Cum v-au convins sã vã închideţi ochii,
Sã nu vedeţi? Pe voi...care vedeaţi?
Cum de au reuşit sã se strecoare
Asemenea-ntuneric vinovat
Şi alte chestii manipulatoare,
De la colibã, pânã la palat?
Pe micile, pe marile ecrane,
Ni se aratã cât suntem de rãi.
Atrocitãţi, de-a dreptul inumane,
Înjurãturi, şi certuri, şi bãtãi...
Minciuna e prezentã la tot pasul
Scoţând, în faţã, oameni populari;
Şi, de la microfon, îşi drege glasul,
S-o poatã crede toţi: şi mici, şi mari!
Înfieraţii-acestei generaţii
Aruncã cu acid şi cu noroi,
Sã se urascã între dânşii, fraţii,
Sã ne scârbim, noi înşine, de noi.
Noi nu ne asumãm aşa osândã
Ci renunţãm chiar astãzi, la pãcat,
Îndepãrtând pe cel ce stã la pândã,
Cu-ntoarcere spre Cel ce ne-a creat!
Sã preţuim aceastã scumpã ţarã,
Cu câte a-nzestrat-o Dumnezeu!
Sã nu ne mai vãitãm, spre cei de-afarã,
Şi nici sã nu fugim, când dãm de greu!
Noi nu suntem nici irecuperabili
Nici prãpãdiţi, stând toatã ziua-n geam!
Sunt, printre noi, atâţia inşi capabili
Şi virtuoşi şi iubitori de neam!
Sã iasã, dar, din mintea tuturora
Aceastã aberaţie cumplitã!
Vestiţi, s-audã fratele şi sora,
CĂ ROMÂNIA POATE FI IUBITĂ!
Copilărie în scumpa Românie
Pe un deal, în depărtare,
In țara aceasta mare ,
Eu încă îmi mai găsesc,
Satul meu copilăresc.
Și în mijloc o ruină,
Parcă ștearsă de rugină,
O căsuță bătrânească,
O căsuță românească!
Și acum mai am în minte ,
Încăperea mea de-odihnă,
Cea căsuță bătrânească unde eu stăteam în tihnă,
Românul bine se simte,
Pe pământul românesc,
România țara -mi dragă:Eu îți spun că : TE IUBESC!
AUTOR: Rada Maria 6D
HAI ACASA PUISOR
TRAIASCA ROMANIA /TRAIASCA CIRNACIORUL/ TRAIASCA MITITEII/ TRAIASCA SI POPORUL // TRAISACA GETII MARI/ CACIULA SI ITARI /CU TOTII IN BEJENIE /PRIN LUME SUMEDENIE // HAI ACASA PUISOR/ BATE TARE DIN PICIOR / TUICULEANA DIN CARPATI /DE PRIN LUME ADUNATI /// GBR cu dor de casa///
Rădăcini .
Ce-am fi noi fără istorie?
Dar fără rădăcini ,tradiții,obiceiuri ?
Ce ar fi Românul fără limba-i dulce ?
Te plâng și te iubesc țara mea frumoasă ,
Pământul tău e binecuvântat de zei
Cresc flori însângerate
Pe morminte de eroi
Prin sacrificiul lor
Cu o tară bogată și frumoasă
Ne am ales !
Diaspora
Tot mai mulți moldoveni pleacă,
Și nu se mai gândesc la familie
Ca fiecare om așteapta,
Cât va mai tine această filosofie.
Lucrează cu anii la betoane
Pentru a primi niste monede,
Dar cu niste rabdări că pe poale
Ei vor succede.
Tot trece timpul pîna când,
Se gândește să plece înapoi,la familie
Dar tot îl trece un gând...
Cât va continua această poezie?
Și ajugând acolo,
Se gândesc la diaspora
Deoarece vor ca,
Să trăiască acolo mai bine
Au condiții de trai,dar...
Nu pot lăsa familia,
Căci este că un dar(cadou)
Ce nu poate fi prețuit nici că Biblia.
Și tot ajung la un gând comun,
Părinții,familia nu sunt mai pretiuti că diaspora
Așa că gândestete bine,până îți spun
Nu te grăbi a explora
Căci viața are multe întorsături,
Prin care trec toti,
Cu foarte multe răsturnături
Dar,oricât de greu ar fi tu tot inoți..
Compusa și scrisă de:Leca Nicolae
De sânge si grai.
Cum măi frate!?
Cum măi soro!?
Să te întreb
Ce faci străine?!
Când vorbim aceasi limbă română
Iubim aceasi țară România
Gândim românește
Iubim si suferim româneste
Cântăm
Chiuim
Dansăm
Radem,glumim si plangem românește
Cum măi frate!?
Cum măi soro!?
Tu, care mi-esti frate si soră
Cum să-mi spui străine!?!
Noi care împărțim Carpatii
Râurile toate,
Pădurile
Lacurile
Poteci si drumuri
Cu praf de daci
Venele Dunării
Trupul si chipul neasmuit
Al Deltei
Gura mării Negre Nesecată
Însăși vocea limbii române
Ea spiritul sacru născut in noi
Odata cu noi
Cu simturi
Cu tot
Cum măi frate!?
Cum măi soro!?
Florin Ristea
03.02.2024
9:15
Mai poate fi iubită România?
Mai poate fi iubitã-aceastã ţarã,
Cu toate câte sunt cuprinse-n ea,
Cum o iubeau bunicii-odinioarã,
Privind-o ca pe cea mai sfântã stea?
Mai poate "românismul" fi o cinste,
El însuşi fiind privit ca un stigmat?
Mai figurãm pe-ale virtuţii liste
Cu-onoarea, care nouã ni s-a dat?
Cum poţi sã mai pretinzi integritate
Când mişunã cei lacomi şi nedrepţi?
Când se aprinde focul în cetate,
Ce linişte şi calm sã mai aştepţi?
Cei ce se ţin pe propriile picioare,
Nu lasã laşitãţii sinonim.
Dar dacã toţi fug, care mai de care,
Noi ce sã facem? Unde sã fugim?
O-aşa tendinţã, tot mai progresivã,
A maselor de culţi şi de inculţi,
Ne sugereazã o alternativã:
Sã facem şi noi ce fac cei mai mulţi.
Se afişeazã-o lume irealã,
Fãrãdelegi, în vãzul tuturor;
Şi creierul românului se spalã
Cu ştirile de la televizor!
E clar cã sunt ascunse-interese
De-a cufunda poporul în prãpãd;
Şi încercãri, din ce în ce mai dese,
De-a-nchide ochii celor care vãd!
Ce farmece bãbeşti, "de-a Babei-Dochii"
Popor creştin, cu oameni educaţi!?
Cum v-au convins sã vã închideţi ochii,
Sã nu vedeţi? Pe voi...care vedeaţi?
Cum de au reuşit sã se strecoare
Asemenea-ntuneric vinovat
Şi alte chestii manipulatoare,
De la colibã, pânã la palat?
Pe micile, pe marile ecrane,
Ni se aratã cât suntem de rãi.
Atrocitãţi, de-a dreptul inumane,
Înjurãturi, şi certuri, şi bãtãi...
Minciuna e prezentã la tot pasul
Scoţând, în faţã, oameni populari;
Şi, de la microfon, îşi drege glasul,
S-o poatã crede toţi: şi mici, şi mari!
Înfieraţii-acestei generaţii
Aruncã cu acid şi cu noroi,
Sã se urascã între dânşii, fraţii,
Sã ne scârbim, noi înşine, de noi.
Noi nu ne asumãm aşa osândã
Ci renunţãm chiar astãzi, la pãcat,
Îndepãrtând pe cel ce stã la pândã,
Cu-ntoarcere spre Cel ce ne-a creat!
Sã preţuim aceastã scumpã ţarã,
Cu câte a-nzestrat-o Dumnezeu!
Sã nu ne mai vãitãm, spre cei de-afarã,
Şi nici sã nu fugim, când dãm de greu!
Noi nu suntem nici irecuperabili
Nici prãpãdiţi, stând toatã ziua-n geam!
Sunt, printre noi, atâţia inşi capabili
Şi virtuoşi şi iubitori de neam!
Sã iasã, dar, din mintea tuturora
Aceastã aberaţie cumplitã!
Vestiţi, s-audã fratele şi sora,
CĂ ROMÂNIA POATE FI IUBITĂ!
Copilărie în scumpa Românie
Pe un deal, în depărtare,
In țara aceasta mare ,
Eu încă îmi mai găsesc,
Satul meu copilăresc.
Și în mijloc o ruină,
Parcă ștearsă de rugină,
O căsuță bătrânească,
O căsuță românească!
Și acum mai am în minte ,
Încăperea mea de-odihnă,
Cea căsuță bătrânească unde eu stăteam în tihnă,
Românul bine se simte,
Pe pământul românesc,
România țara -mi dragă:Eu îți spun că : TE IUBESC!
AUTOR: Rada Maria 6D
HAI ACASA PUISOR
TRAIASCA ROMANIA /TRAIASCA CIRNACIORUL/ TRAIASCA MITITEII/ TRAIASCA SI POPORUL // TRAISACA GETII MARI/ CACIULA SI ITARI /CU TOTII IN BEJENIE /PRIN LUME SUMEDENIE // HAI ACASA PUISOR/ BATE TARE DIN PICIOR / TUICULEANA DIN CARPATI /DE PRIN LUME ADUNATI /// GBR cu dor de casa///
Другие стихотворения автора
Adunate!
Am acasă un cățel
Și e tare cumințel,
Nu pot scrie ,,câine rău"
Că e doar..un bibelou!
Astăzi sincer țin să spun
C-am sărit peste dejun,
Dar nu c-aș fi la regim
Și c-am gustat ieri..prea mult vin!
Marce-a-mea ține dietă
Și mănâncă doar omletă,
Ouă de chinezi aduse
Nu rămân pe burtă..puse!
Ne cunoaștem de mulți ani
Ne-nțelegem și la bani,
Doar la mall am mari emoții
Când îi sar în ochi..promoții!
Ieri mi-am supărat soția
Când i-am aruncat hârtia,
Azi nu voi mai face plinul
Că acolo..era pinul!
Portretul!
Din nou mă uit la poza ta
Care atârnă pe un perete,
Pătrund în ascunzișul ei
Și simt mulțimea de regrete
Desigur e portretul mamei
Pe când era în casa noastră,
S-a înălțat dar ne veghează
De sus și jos de sub o piatră
Cândva stăteam uniți la masă
Și așteptam să fim serviți,
Cu bunătăți din cele-alese
Și Doamne cât eram de fericiți
Și nu erau din cele scumpe
Și doar un borș și o friptură,
Făcute din găina de la țară
Gustoase de-ți ploua în gură
În timp cu toții am plecat
Pe unde ne-a dus destinul,
Și ne-ntâlnim de sărbători
Așa cum face tot creștinul
Cu lacrima udăm mormântul
Și-ți spunem ce dor ne este,
Și cu tristețe acum înțelegem
Că viața toată-i...o poveste!
Nu spune nu...!
Te rog nu spune nu..și dă-mi o șansă
Să pot să spun de ce, să cer iertare,
Aș vrea s-accepți să vii la o plimbare
Și să găsim un compromis de împăcare.
Ți-am scris mesaj și văd că l-ai citit
Și știu motivul de-a nu-mi răspunde,
Multe s-au adunat și tare te-au durut
Vrei adevărul zis, de cel ce îl ascunde.
Să știi că nu-i ce lumea rea vorbește
Și mult dorește să ne vadă despărțiți,
Așa că nu-ți mai apleca la ei urechea
Întoarce-te să fim perechea de fericiți.
Doar mă ascultă și-apoi poți să pleci
Dacă decizi că am păcat de neiertat,
Însă acceptă că amândoi purtăm vina
Iar ceva sincer mărturisit poate fi iertat.
Eu cred că poți ierta și merge înainte
Pentru că simt iubirea ce ne cuprinde,
Vino la întâlnire, să pot rosti cuvinte
Și dragostea pierdută, să o pot..reaprinde!
La ceai!
Te invit să bem un ceai
Dacă ai plăcere,
Vreau să-ți spun o vorbă
Și plec în tăcere.
Știu că ești nefericită
De la o vreme,
Și mereu lumii afirmi
Că trăiești blesteme.
Mult timp n-a trecut
De la despărțire,
Însă, tare ți-ai dorit
Asta, să devin-o știre.
Nu pot să-ți aduc acuze
Și nici vorbe grele,
Și doar simt să-ți spun
Care-s ofurile mele.
Când ne-am despărțit
Tu, doar ai rostit,
Că multe s-au adunat
Și pe alta am iubit.
N-ai dorit să discutăm
Și ai plecat în grabă,
Și printre uși ai afirmat
Că dragostea e oarbă.
Nu am văzut că suferi
Și nici vreo întristare,
Așa că îndrăznesc să cer
S-avem o împăcare.
Te-aștept c-un ceai fierbinte
Cu miere îndulcit,
Să pot să zic și să m-auzi
Că doar cu tine-s...fericit!
Prada-m căzut!
Am prins o rază de lumină
Pe care vreau să o primești,
Să-ți lumineze în întuneric
Și calea s-o găsești să ieși
Aș vrea să-ți mângâi inima
Cu sentimente de iubire,
Dar te-ai închis în carapace
Și te-ai legat cu mii de fire
Nu știu cum să ajung la tine
Să-ți răscolesc vreo amintire,
De când eram îndrăgostiți
Și mă visam să-ți devin mire
Prea repede ne-am depărtat
Fără s-avem motiv întemeiat,
Prada-m căzut la bârfa lumii
Și tot ce-a fost s-a destrămat
Suntem ca doi necunoscuți
Ce nu-și răspund la telefon,
Iar mulți cu răutate-mi spun
Că din iubit am devenit bufon
Mă rog s-avem înțelepciune
Și mâna să ne-o întindem iar,
Pe care să ne punem verighete
Și să scăpăm de-al nost' amar!
Valul!
Mirat și fascinat mă uit la ea
Cât de albastră poate să fie,
Deloc n-o văd că ar fi neagră
Cum s-a-nvățat la geografie
Privesc cum valul bate stânca
Și-n mii de stropi el se desface,
Din larg nisip, alge și scoici aduce
Plaja dezbracă haina și se reface
Soarele-mi trimite violeta
Și-mi bronzează pielea albă,
Când mă ard fug sub umbrelă
Și mă răcoresc cu bere-n halbă
Desigur în fața mea e apa mării
Și mult îmi place s-ascult valul,
Simt cum ne spune o poveste
Ce n-o-nțeleg nici eu, nici malul!
Adunate!
Am acasă un cățel
Și e tare cumințel,
Nu pot scrie ,,câine rău"
Că e doar..un bibelou!
Astăzi sincer țin să spun
C-am sărit peste dejun,
Dar nu c-aș fi la regim
Și c-am gustat ieri..prea mult vin!
Marce-a-mea ține dietă
Și mănâncă doar omletă,
Ouă de chinezi aduse
Nu rămân pe burtă..puse!
Ne cunoaștem de mulți ani
Ne-nțelegem și la bani,
Doar la mall am mari emoții
Când îi sar în ochi..promoții!
Ieri mi-am supărat soția
Când i-am aruncat hârtia,
Azi nu voi mai face plinul
Că acolo..era pinul!
Portretul!
Din nou mă uit la poza ta
Care atârnă pe un perete,
Pătrund în ascunzișul ei
Și simt mulțimea de regrete
Desigur e portretul mamei
Pe când era în casa noastră,
S-a înălțat dar ne veghează
De sus și jos de sub o piatră
Cândva stăteam uniți la masă
Și așteptam să fim serviți,
Cu bunătăți din cele-alese
Și Doamne cât eram de fericiți
Și nu erau din cele scumpe
Și doar un borș și o friptură,
Făcute din găina de la țară
Gustoase de-ți ploua în gură
În timp cu toții am plecat
Pe unde ne-a dus destinul,
Și ne-ntâlnim de sărbători
Așa cum face tot creștinul
Cu lacrima udăm mormântul
Și-ți spunem ce dor ne este,
Și cu tristețe acum înțelegem
Că viața toată-i...o poveste!
Nu spune nu...!
Te rog nu spune nu..și dă-mi o șansă
Să pot să spun de ce, să cer iertare,
Aș vrea s-accepți să vii la o plimbare
Și să găsim un compromis de împăcare.
Ți-am scris mesaj și văd că l-ai citit
Și știu motivul de-a nu-mi răspunde,
Multe s-au adunat și tare te-au durut
Vrei adevărul zis, de cel ce îl ascunde.
Să știi că nu-i ce lumea rea vorbește
Și mult dorește să ne vadă despărțiți,
Așa că nu-ți mai apleca la ei urechea
Întoarce-te să fim perechea de fericiți.
Doar mă ascultă și-apoi poți să pleci
Dacă decizi că am păcat de neiertat,
Însă acceptă că amândoi purtăm vina
Iar ceva sincer mărturisit poate fi iertat.
Eu cred că poți ierta și merge înainte
Pentru că simt iubirea ce ne cuprinde,
Vino la întâlnire, să pot rosti cuvinte
Și dragostea pierdută, să o pot..reaprinde!
La ceai!
Te invit să bem un ceai
Dacă ai plăcere,
Vreau să-ți spun o vorbă
Și plec în tăcere.
Știu că ești nefericită
De la o vreme,
Și mereu lumii afirmi
Că trăiești blesteme.
Mult timp n-a trecut
De la despărțire,
Însă, tare ți-ai dorit
Asta, să devin-o știre.
Nu pot să-ți aduc acuze
Și nici vorbe grele,
Și doar simt să-ți spun
Care-s ofurile mele.
Când ne-am despărțit
Tu, doar ai rostit,
Că multe s-au adunat
Și pe alta am iubit.
N-ai dorit să discutăm
Și ai plecat în grabă,
Și printre uși ai afirmat
Că dragostea e oarbă.
Nu am văzut că suferi
Și nici vreo întristare,
Așa că îndrăznesc să cer
S-avem o împăcare.
Te-aștept c-un ceai fierbinte
Cu miere îndulcit,
Să pot să zic și să m-auzi
Că doar cu tine-s...fericit!
Prada-m căzut!
Am prins o rază de lumină
Pe care vreau să o primești,
Să-ți lumineze în întuneric
Și calea s-o găsești să ieși
Aș vrea să-ți mângâi inima
Cu sentimente de iubire,
Dar te-ai închis în carapace
Și te-ai legat cu mii de fire
Nu știu cum să ajung la tine
Să-ți răscolesc vreo amintire,
De când eram îndrăgostiți
Și mă visam să-ți devin mire
Prea repede ne-am depărtat
Fără s-avem motiv întemeiat,
Prada-m căzut la bârfa lumii
Și tot ce-a fost s-a destrămat
Suntem ca doi necunoscuți
Ce nu-și răspund la telefon,
Iar mulți cu răutate-mi spun
Că din iubit am devenit bufon
Mă rog s-avem înțelepciune
Și mâna să ne-o întindem iar,
Pe care să ne punem verighete
Și să scăpăm de-al nost' amar!
Valul!
Mirat și fascinat mă uit la ea
Cât de albastră poate să fie,
Deloc n-o văd că ar fi neagră
Cum s-a-nvățat la geografie
Privesc cum valul bate stânca
Și-n mii de stropi el se desface,
Din larg nisip, alge și scoici aduce
Plaja dezbracă haina și se reface
Soarele-mi trimite violeta
Și-mi bronzează pielea albă,
Când mă ard fug sub umbrelă
Și mă răcoresc cu bere-n halbă
Desigur în fața mea e apa mării
Și mult îmi place s-ascult valul,
Simt cum ne spune o poveste
Ce n-o-nțeleg nici eu, nici malul!