Anul Câinelui
Lacrimi latră mut
la lună.
Locomotiva mă înnebunește
și împușcă goluri
pe treptele laringelui meu.
Trupul tău era carne
acum un minut,
apoi s-a făcut umbră,
sărind bălțile pe peron.
Ai grijă, zic –
șoaptă crustată-n ger –
să-ți pui fularul, iubite,
că e frig în tren
și nemții-s distanți de fel,
că nu s-ar atinge-ntre ei
nici cu cenușa țigării.
Ai grijă, iubite
la ochi frumoși, la polei,
la păsările pe care nu le vei hrăni,
c-o să-ți amintești de mine.
Eu?
Am căldură,
eu sunt bine
că niște lacrimi latră mut
la lună.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Zburlea Ariana
Дата публикации: 20 января
Просмотры: 72
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Viitorul s a dus
Поэма: Cursul vieții
Ai dori şi tu să faci parte din echipa noastră?
Поэма: Emoție de toamnă de Nichita Stănescu în portugheză
Поэма: Bună,străine!
Cine suntem și ce limbă vorbim? (VII) Poezia „Testament” de Tudor Arghezi, recitată de Ana Sîrbu
Поэма: Lacrimă de gheață...
Поэма: Eticheta
Dragostea este atunci când… 11 jocuri de cuvinte din cartea lui Igor Guzun – „Bine”