Ia-mă
Vino, ia-mă,
scoate-mă din formă
numai scapă-mă de aici,
din locul ăsta cu sclipici.
Vino, ia-mă
și du-mă departe
de lumile astea deșarte
și de-a oamenilor teamă.
Vino și uită-mă îndată,
numai lasă-mi zilele acasă.
Dă-i-le oricui,
oricui tu cunoscui,
și lasă-mă să merg
doar acolo unde cred.
Vino, visule,
si nu pleca,
scoate-ma din bule
si ajuta-ma a vindeca.
Lasa-ma s-alunec
pe ale tale aripi
pline doar de-al tau farmec.
Стихи из этой категории
Același dor diVIN
In nopțile senine, cu luna cât un glob,
Mai depan amintiri si mi-amintesc de tot..
As vrea sa vin spre tine,
Sa vin sa te gãsesc
Sa te imbratisez străine,
Şi..vin sa-mi daruiesti.
Știu..n-ai fi bucuros,
Decât atunci o clipa,
Și m-ai abandona,
De mine ar fi risipă.
Sunt tot aceeași blondă tristă
Cu-aceiași ochi, același glas...
Sunt tot sensibilă...naivă
Si imi e dor la fiecare pas.
Imi curg subtil stările triste,
Cum curge vinul in pahar,
După o folie de sedative,
După un dor stupefiant.
Si-mi vine- o stare de-amorțeală,
Și somnolenţă..în sfârșit...
Atâția nervi si oboseală,
Atâta stres înghesuit.
Încă mai am stări sufocante,
Si scriu ades cu ochii grei..
O fi ok ca-n miez de noapte
In loc să dormi..să vrei ...să bei???
M-aș duce...
Mă uit pe fereastră
Sperând c-ai să vii.
Și floarea din glastră
Cu noi vrea să fii.
M-aș duce de-acasă,
M-aș duce-n pustii,
Căci toate din casă
Tânjesc ca să vii.
Privesc pe fereastră
Sfârșitul de an
Și floarea din glastră
Privește în van.
Când toate din casă
Tânjesc ca să vii
M-aș duce de-acasă
M-aș duce-n pustii!
Scumpei mele soții Valeria, 30 Decembrie 2022, ora 05:30
PERSONAJE NEGATIVE
Ce departe îmi par azi toate
Scene rupte ,gesturi stranii
Ce am acumulat cu anii,
Sau topit într-un deceniu
M-au demolat ca pe-un pom
Port doar numele de om.
Dezbrăcat de cele sfinte
Blestem greu trimit în zări
Pentru cei ce fac din noi
Ai sărăciei eroi ,personaje negative.
Ce de zbateri ,ce de griji
Pentru-un loc în lumea
Țara plânge că-i săracă
Fiindcă atâția bani se toacă
Pe interese străine.
Domni sunteți azi ,ce veți fi mâine?
Poate ajung în pușcării,zile fără bucurii.
Gânduri în versuri
De la un timp, totu-i atât de firav si-atât de schimbător,
Luna apune-n zori...soarele se lasă-n întuneric
Întunericul și el, la fel de trecător...
Și lasă-n urmă drame, vise și-i himeric.
Parcă-am uitat de mine...simt cum mă rătăcesc,
Când revin amintirile ce încă dor
Și mi se pare totuși atât de nefiresc,
Să mă forțez, să-mi car gândul greu...atât de ușor...
Și parcă sunt a nimănui... și nu merg nicăieri,
Orfană sunt de vin...de-o ultimă îmbrățișare
Azi sunt mai vie decât mâine și mai stinsă decât ieri,
Mai suflu când privesc luna...asfințitul de soare...
Și parcă as vrea să te uit...deși doar gândul, mi-i rană...
Mă arde-n nopțile unde tăcerea mi-i cuvânt
Când visul meu încă te mai cheamă....
Și dorul mă învelește cu al lui veșmânt.
Și poate că, tu ai plecat... dar nu și al meu dor...
Fiorii îmbrățișării încă-i mai simt sub piele
Și chiar de nu te mai am...nici în pahar să te ador,
Amintirea vinului tău... încă imi parfumează buzele...
Și poate să te uit... ar trebui încă un an...
Să număr lipsa ta în cât mai multe zile
Și poate într-un sfârșit nimic n-o să mai doară...
Poate intr-o zi...mă voi trezi...că am uitat de tine.
Scaun gol
A rămas un scaun gol
În odaia părăsită,
Cu un dor ce arde-n colț
Și o liniște zdrobită.
Plânge fără glas, încet,
De un dor ce n-are sfârșit,
Cine-i va aduce-ncet
Pe cel drag, și pe cel drept?
Toată casa e pustie,
Dar acel scaun stingher
Povestește în tăcere
Despre drag și despre cer.
El e scaunul uitării,
Martor veșnic, neclintit,
Umbra rece-a alinării,
Acel dor de nesfârșit.
Semn al celor ce s-au dus,
Ce-au plecat fără de veste,
Fiecare, la apus,
Lasă-n urmă o poveste.
A rămas un scaun mut,
Ca un martor al durerii,
Doamne, dacă n-am să-l uit,
Dă-mi alin și-un gând dorit.
Ultima...
Când te-am privit ultima oara
Speram c-o sa revii cât pentr-un vin
Dar ai luat cu tine lumea toată
Când trebuia sa-mi lasi atât de putin.
Si totuși atât de draga imi era privirea
Chiar dacă tu nu-mi mai zambeai
Căci te priveam cuprinsa de-amintirea
Ultimei nopți din luna mai
De-ar fi sa ne mai fim vreodată
Cred c-as opri ceasul în loc
As revarsa dorul meu tot ...
Pentr-un moment de altădată
As cere lumii sa ia foc..
Другие стихотворения автора
Si tot inca...
ce suntem noi?
ma ntreaba toata lumea
de ce nu suntem amandoi,
dar doar tu stii de ce.
vreau sa stiu
ce nsemn eu pt tine,
caci tu esti ianuarie
pentru decembrie.
aproape impreuna
dar foarte departe
unul de celalalt
lunii eu ii povestesc
de mine, de tine
de noi doi
dar ea doar ma asculta
caci nu te poate schimba
nici mintea ta flamanda
vreau sa pot
imbrate sa te iau,
sa stam impreuna
si sa vorbim de viata.
dar tu,asa cum spui,
nu esti pregatit
chiar de insasi viata.
ti e frica sa nu fi ranit,
caci copilul din tine
nu te mai cunoaste.
crezi ca s doar o fata,
prietena ta cea mai buna,
dar scoate ma din friend zone
si ti va parea rau
ca n ai facut o mai devreme.
luna mi a spus
ca nu esti pregatit,
dar face tot posibilul
sa ne apropie,
macar putin,
si toate astea
sper ca nseamna pentru tine,
macar putin.
imi tot spun
ca nu esti ca restul,
caci doar tu
esti cea mai importantă
persoana pentru tine
credeam ca mi va fi usor
sa te ating
dar nu te ai lasat
si nici nu o vei face
prea curand.
noaptea eu te visez
si mi doresc sa fie reciproc.
spre tine vreau sa ma lansez,
sa am putin noroc.
sper ca toate astea
inseamna pentru tine,
caci fiecare moment ieftin
imi dovedesc iubire.
prietenii tai se ntorc
cand trec pe langa voi.
ma faci sa mi fac sperante
pe care, cumva,
tot tu le omori.
mi e frica
de orice ar veni.
mi e frica sa te am,
mi e frica sa te pierd
si vreau sa stiu de ce
cand am momentul sa te am
te faci ca nu ma vezi.
in viata mea
tu esti un capitol
caci ai intrecut
de mult o pagina.
esti un capitol lung
care parca nu mai trece,
dar nici nu ma ntelege.
incepi sa treci,
dar tot imi esti
motivul pentru care
pot sa dorm
pare ilegal
sa vorbesc cu altii
caci inima mea
tot crede ca tu esti alesul
eu tot mai am sperante
ca vei veni si vei iubi
dar sunt la fel
ca restul pe care mi le ai dat
si tot tu le ai sfasiat
tu tot vii si
tot tu pleci si
ma lasi sa cred si
sa te vreau si
mai mult.
vreau sa ma ntelegi
sa stii ce simt
desi esti un copil
cu suflet stramt
ti e frica sa te atașezi
sa vii si sa ramai
tu crezi ca nu i nimic
nimicul asta dintre noi
tu nu stii
cand imi spui poezii
si nici nu stii
cate ar trebui
te simiti la fiecare vorba
si nu esti ca restul
crezi ca tie ti pasa
dar nici tu nu stii
cred ca faci pe prostul
sau macar incerci
sa vina de la mine
eu sa spun tot ce,
cumva,tot de la tine simt
stiu ca te simti prost
sa mi auzi gandurile
dar tot din vina ta
imi simti jocurile
vreau sa stii
tot ce simt eu,
cum te vad si
ce gandesc.
vreau sa stii tot,
dar nu esti pregatit
de tot ce ar urma.
vreau sa stii
cat vorbesc de tine
caci luna deja s a plictisit
de al tau nume.
ma vezi mereu
si cred ca tu
doar te ascunzi,
caci pentru al tau suflet
nu sunt de-ajuns.
cred ca i gata
se termina de tot
dar tot locuiești
in mintea mea mereu.
si chiar mereu.
luna a ramas in urma
caci tot crede
ca pe culoarul iubirii subrede
noi am mai avea vreo suma
ea tot te vede
al meu si
eu a ta
dar chiar nu mi stie
sila mea
mi e sila
de tine si
de tot ce spui
te crezi mare
dar nu esti
decat al tau copil.
incep sa cred ca eu
chiar n am fost nimic,
desi n acel moment,
eu eram chiar totul
si tu mi stateai
in minte si n totul.
luna inca crede
in mine si n tine,
in noi doi,
dar doar perna mi
stie prin ce
tu m ai facut
sa trec,
cat te am placut
si cat ma nec.
se termina tot jocul
jocul asta dintre noi
caci el stie a fi
ceea ce tu nu stii
el mi este
ceea ce tu n ai putut
sa mi fi
te ai bucurat sa auzi
ca ai scapat de mine
dar sper sa te gandesti
tot mai mereu la mine.
Despre ea...
luna mi este chiar un mentor
si m ajuta n viitor,
sa zambesc si sa devin
tot ceea ce sustin.
lunii eu ii povestesc
de cine ma ndragostesc
si ma asculta
si ma ajuta
sa trec peste el
si sa trec la alt nivel
despre el imi stie totul
caci a observat
si ne a mpreunat
in tot zgomotul
lunii eu ii povestesc
de mine, de tine
de noi doi
dar ea doar ma asculta
caci nu te poate schimba
nici mintea ta flamanda
luna a ramas in urma
caci tot crede ca
pe culoarul iubirii subrede
noi am mai avea vreo suma
luna inca crede
in mine si n tine,
in noi doi,
dar doar perna mi
stie prin ce
tu m ai facut
sa trec,
cat te am placut
si cat ma nec.
Altfel
alte viziuni, aceleași speranțe,
un alt viitor se-apropie-n cale,
te crezi doar a mea, dar nu ne lipim,
viziunilor tale lipsind tot un chin.
nu mai suntem la fel,
ele ne separ,
gândurile noastre pe văi diferite o iau.
te vreau, dar nu te mai am,
viziunile ne separ,
visuri mărețe ne-mpart.
gânduri diferite,
noi asta avem,
ne despartim mai des,
alt viitor vedem in succes.
ani risipiți, secrete pierdute,
eu nu le mai cred,
noi ne-am pierdut de mult
in tot acel neant.
Înotul
Ma pierd in vise si-n sperante,
In toata viata cu nuante,
Dorind sa castig totul
Inecandu-ma in tot zgomotul.
Inot cu greu printre ale voastre visuri
Si incerc sa nu ma-nec.
Ma uit la ale mele lipsuri,
Incercand sa mi-l aleg prin farmec.
O frunza palida ce lin coboara
E-al nostru vis, in aer putrezind
Si pe noi calauzind
Spre o viata superioara.
In tot ce pătrundem
Mi-e foame de ceva bun
sau poate chiar de-o carte,
poate chiar o să-mi impun
să pot citi de toate.
Vreau să scap de tot
din lumea asta crudă
plină de-un antidot
care ne lasă-n urmă.
Cartea e scăparea
căci are valoarea,
cheia spre un univers
cu totul mult mai divers.
Timpul zboară, dar în cărți
de pagini este captat
si de noi împrumutat.
Pătrundem deșerți în ea
căutând tot ce-am pierdut
și ieșim ca pasărea,
cu timpul înapoi cerut.
Mi-e dor...
Mi-e dor de vechile amintiri,
Cand eram si cand stateam
La multe povestiri
Si eu chiar te cunoșteam.
Mi-e dor de tine
Si de gesturile tale ieftine,
Cand impreuna stateam
Si eu chiar te cunosteam.
Mi-e dor de a noastra barfa
Si cand vorbeam discutii.
Vreau sa nu scriu a ta strofa,
Vreau sa fii aici, nu cu toti necunoscutii.
Atunci chiar te cunosteam.
Mi-e dor de a ta voce
Si chiar si de al tau mesaj,
Cand tu-mi pareai feroce.
Mi-e dor de al tau curaj,
Cand eu chiar te cunosteam.
Mi-e dor de momentul
In care chiar stiam
Sa traim prezentul,
Iar eu chiar nu ma-ndoiam
Daca chiar te cunoșteam.
Mi-e dor de momentul
Cand credeai ca uit de tine,
Caci a fost doar liantul
Unei relatii ieftine,
Cand eu chiar te cunosteam.
Mi-e dor de zilele
Cand nu uitai de mine
Tu-mi erai ca soarele,
Dar a urmat sa se termine.
Acum nu te mai cunosc.
Nu te mai cunosc,
Mi-o spun in fiecare zi,
Caci ma loveste brusc
Realitatea din fiecare zi.
Mi-e dor de tine.
Vreau sa fii aici, cu mine
Sa-ti povestesc tot ce-ai pierdut.
Tu esti plina de straine
Si s-a dus tot ce-am crezut.
Mi-e dor de tine.
Mi-e dor sa-ti vad masina
In fata librariei si sa-ti fiu copilot,
Sa vin cu tine peste tot.
Sa rad de tine
Si chiar tu de mine.
Mi-e dor de tine.
Mi-e dor de tine
Si sper ca si tie de mine.
Vreau sa te vad aici
Asa cum tu mi erai si mi zici
Ca mereu mi vei fi.
Mi-e dor de tine...