Pas secund
La urma urmei, nu-mi mai pasă mult,
că ieri ai fost iar umbra de-altădată,
doar un actor pe scena unui cult,
jucând un om în pielea lui uitată.
Te simt pierdut, stingher în vântul surd,
prin nopți pustii și zile fără nume,
ești doar un vis al unui orb, absurd,
un chip pierdut în hăuri fără nume.
Și te înalți ca fumul risipit,
un dor fără ecou, pierdut în mine,
o urmă veche, vagă, de iubit,
ce nici tăcerea n-o mai poate ține.
Trăim în vremi bufonice, căci iată,
se dă regatul tot pentru un cal
și căutăm în umbra altora ce-n noi,
s-a stins pe veci ca într-un dans fatal.
În golul tău, nimic n-a mai rămas,
doar liniștea ce mușcă din hotare,
ești clipa de-ntre ieri și azi,
un pas…
ce cade fără umbră pe cărare.
Și-așa te duci, ca ziua ce apune,
departe, într-un veac nedefinit,
azi un străin ce n-are dor or’ nume
doar amintirea unui timp
neprețuit.
M.L.R, 27.10.2024
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Lucian Ruse
Дата публикации: 28 октября
Просмотры: 103