Vis
Eu nu regret ca te-am cunoscut
Și nici focul ce-n mine tu l-ai stârnit
Regret doar ca povestea s-a sfârșit
Traumatic...cu-n dor ce va arde la infinit.
Ai fost bucuria ce n-am mai simțit
Un vis ce părea a nu se sfarsi
Si deși încerc să merg mai departe
O parte din mine te ține aproape.
Încă mai cred undeva în adânc
Ca vom mai bea un vin in doi
Ca visul acesta deși pare stins
Încă mai poate renaște din gol.
Cealaltă parte din mine, rece,
Știe ca totul e doar o părere
Un vis pierdut in al iernii vânt
Ce lasa-n urmă dor și cuvânt.
Între vis și real, pendulez și mă frâng
Cu inima prinsa-n ce-i drept și nedrept
Și deși știu că noi nu vom mai fi
Intr-o parte din mine...esti visul ce va dăinui
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Data postării: 6 ianuarie
Vizualizări: 255
Poezii din aceiaşi categorie
Adam si Eva
Pe umerii tai lin curg insomnii
As vrea sa plâng, dar ma închin
Patez cu roșu aprins obrajii tai blajini
Te înec in iubirea mea, totul ca un chin
Te cuprind, te resping, ma simți ca un spin
Durerea sa-ți curm, visele-ți pe ploape
Și moartea-ți bate-n inima tot mai aproape.
Tu Adam, eu Eva, un fruct, o patima ne desparte
Sub sânge, in vene, in artere, in materie cenușie
Suntem niște patimi, rupte din foi pline de arte Găsindu-ne sfârșitul pe aceeași mosie.
Pierdem esența iubirii in a lumii ironie,
A mortii ceremonie.
Inimile sunt torturate in agonie
Cărțile de romanță stau pe raft in armonie.
A femeii viclenie?
A bărbatului vedenie?
A sfinților șiretenie?
A zeilor astenie?
A omenirii simfonie?
Ne modelam după a bărbatului fantezie
Un viciu, o iubire, o drama, o crima târzie
Ne aruncam între întodeauna și niciodată
Sa ajungem pe o foaie o poezie.
In fumul țigării,decedata,
In ochii lumii, degradata,
In paginile Bibliei, posedata
In mintea lor, substantivata.
MELANCOLIE DE TOAMNĂ
Î mi pierd pașii pe alei
Gânditor și tremurati,
Sus prin crengi adie vântul
Plâng scaiții scuturați.
Într-un creștet de coroană,
Tânguie un cuib golit...
Astă vară își avea casă
Glas voios de ciripit.
Se înalță în văzduh
Brațe tinere pe ram,
Iscodind spre orizonturi...
Ciine-i despuia de darurii...?
Se aștern încet pe luncă
Picuri mici de ploaie rece
Și-un ecou din stâncă
Glasul toamnei îl petrece.
Legea compensatiei
Mi am uitat trupul in groapa marianelor
De omenire inca neexploatata
In drumul spre Everest
Sub un brad argintiu ca sa gasesc
Amabitia mea nemaritata
Dar care inca asteapta a sosi
Speranta dulce spectatoare
In valurile oceanului intunecat
Fara a da vreo scapare
Bustului meu decapitat
De ura celor ce rostesc
Cuvinte cu sageti de foc
Inspre apa protectoare
Nu aveam sa le dejoc
Nu mi permit sa ragusesc
Cuvinte aromate drept rasplata
Hrana rechinilor ce pandesc
Slabirea trairilor firesti
Plecand fara a lasa vreo pata
Sperantei mele,naufragiata
Fără cuvinte
Zilnic îți scriam,
cu dor și teamă,
dar tu tăceai,
ca o rană.
Te făceai că n-ai
nici glas, nici minte,
iar eu vorbeam
doar cu cuvinte.
Îți trimiteam
inimi, nu fraze,
dar le lăsai
să ardă-n raze.
Un semn așteptam —
măcar un punct,
dar tu tăceai
ca un drum frânt.
Acum e gol,
nici nu mai doare.
Când nu primești,
iubirea moare.
Déjà vu
E-un loc ce-l știu, și-l știu prea bine,
Deși e prima oară-n drum,
Ca o chemare din vechime
Ce m-a găsit, venit de-acum.
O clipă-n timp se-ntoarce iară,
O umbră tristă, un refren,
Ce-mi amintește, peste seară,
Că parcă totul am mai tren.
Priviri pe care nu le-am spus,
Cu vorbe care n-au fost spuse,
Se-nalță, greu, dintr-un apus
Cu rădăcini în lumi apuse.
E-un vis ce se repetă, veșnic,
Ca foșnetul unei trestii-n vânt,
Și parcă-aș fi, din nou, aici,
Într-un trecut, pe-același gând.
Iubitam...
Iubitam inimioara
Ce-o vedeam doar seara.
Iubitam îngerul drăguț
Fiind, el cel mai călduț.
Iubitam zâmbetul avut
Pe tine când te-am văzut.
Iubitam visul neîmplinit
Spre mine când a venit.
Iubitam, eu acel prieten
Cel mai dulce fenomen.
Iubitam calda-mbrățișare
Simțind-o cu însemnare.
La nesfârșit încă iubesc
Și mereu mi-te-amintesc...
Clipa-n care ai plecat,
Pacificul a secat...
20.12.24
Adam si Eva
Pe umerii tai lin curg insomnii
As vrea sa plâng, dar ma închin
Patez cu roșu aprins obrajii tai blajini
Te înec in iubirea mea, totul ca un chin
Te cuprind, te resping, ma simți ca un spin
Durerea sa-ți curm, visele-ți pe ploape
Și moartea-ți bate-n inima tot mai aproape.
Tu Adam, eu Eva, un fruct, o patima ne desparte
Sub sânge, in vene, in artere, in materie cenușie
Suntem niște patimi, rupte din foi pline de arte Găsindu-ne sfârșitul pe aceeași mosie.
Pierdem esența iubirii in a lumii ironie,
A mortii ceremonie.
Inimile sunt torturate in agonie
Cărțile de romanță stau pe raft in armonie.
A femeii viclenie?
A bărbatului vedenie?
A sfinților șiretenie?
A zeilor astenie?
A omenirii simfonie?
Ne modelam după a bărbatului fantezie
Un viciu, o iubire, o drama, o crima târzie
Ne aruncam între întodeauna și niciodată
Sa ajungem pe o foaie o poezie.
In fumul țigării,decedata,
In ochii lumii, degradata,
In paginile Bibliei, posedata
In mintea lor, substantivata.
MELANCOLIE DE TOAMNĂ
Î mi pierd pașii pe alei
Gânditor și tremurati,
Sus prin crengi adie vântul
Plâng scaiții scuturați.
Într-un creștet de coroană,
Tânguie un cuib golit...
Astă vară își avea casă
Glas voios de ciripit.
Se înalță în văzduh
Brațe tinere pe ram,
Iscodind spre orizonturi...
Ciine-i despuia de darurii...?
Se aștern încet pe luncă
Picuri mici de ploaie rece
Și-un ecou din stâncă
Glasul toamnei îl petrece.
Legea compensatiei
Mi am uitat trupul in groapa marianelor
De omenire inca neexploatata
In drumul spre Everest
Sub un brad argintiu ca sa gasesc
Amabitia mea nemaritata
Dar care inca asteapta a sosi
Speranta dulce spectatoare
In valurile oceanului intunecat
Fara a da vreo scapare
Bustului meu decapitat
De ura celor ce rostesc
Cuvinte cu sageti de foc
Inspre apa protectoare
Nu aveam sa le dejoc
Nu mi permit sa ragusesc
Cuvinte aromate drept rasplata
Hrana rechinilor ce pandesc
Slabirea trairilor firesti
Plecand fara a lasa vreo pata
Sperantei mele,naufragiata
Fără cuvinte
Zilnic îți scriam,
cu dor și teamă,
dar tu tăceai,
ca o rană.
Te făceai că n-ai
nici glas, nici minte,
iar eu vorbeam
doar cu cuvinte.
Îți trimiteam
inimi, nu fraze,
dar le lăsai
să ardă-n raze.
Un semn așteptam —
măcar un punct,
dar tu tăceai
ca un drum frânt.
Acum e gol,
nici nu mai doare.
Când nu primești,
iubirea moare.
Déjà vu
E-un loc ce-l știu, și-l știu prea bine,
Deși e prima oară-n drum,
Ca o chemare din vechime
Ce m-a găsit, venit de-acum.
O clipă-n timp se-ntoarce iară,
O umbră tristă, un refren,
Ce-mi amintește, peste seară,
Că parcă totul am mai tren.
Priviri pe care nu le-am spus,
Cu vorbe care n-au fost spuse,
Se-nalță, greu, dintr-un apus
Cu rădăcini în lumi apuse.
E-un vis ce se repetă, veșnic,
Ca foșnetul unei trestii-n vânt,
Și parcă-aș fi, din nou, aici,
Într-un trecut, pe-același gând.
Iubitam...
Iubitam inimioara
Ce-o vedeam doar seara.
Iubitam îngerul drăguț
Fiind, el cel mai călduț.
Iubitam zâmbetul avut
Pe tine când te-am văzut.
Iubitam visul neîmplinit
Spre mine când a venit.
Iubitam, eu acel prieten
Cel mai dulce fenomen.
Iubitam calda-mbrățișare
Simțind-o cu însemnare.
La nesfârșit încă iubesc
Și mereu mi-te-amintesc...
Clipa-n care ai plecat,
Pacificul a secat...
20.12.24
Alte poezii ale autorului
Poezie mincinoasa
Mă porți in suflet, știu eu bine!
Chiar de un an mă minți..
Și îmi arăți că nu-ți pasă de mine,
Dar te-am îmbrățișat, și știu ce sim ți..
Mă ai în inimă știu bine!,
Dar orgoliul nu te lasă să imi spui,
Însă ochii tăi de la ultima întâlnire,
Le-au șoptit ochilor mei căpru...
Îți povestesc" mereu atâtea lucruri,
Deși suntem tăcuți..ne ignorăm,
Păcat că-ți scriu, in inimă cu fluturi,
Și tu nu vezi, și..ne îndepărtăm...
Mã porţi in suflet și simt bine!
De-a mea iubire teamă-ti este,
Pặcat că n-avem dreptuÏ s-o trăim,
Și nu rămânem nici măcar poveste.
Spune-mi orice
Spune-mi orice, te rog, nu lăsa golul să
crească,
Tăcerea ta rece sufletul mi-l doboară,
Îmi strânge inima, o stoarce, o frânge
Și ochii nici nu mai știu să plângă...
Spune-mi orice, nu mai fi piatră, nu mai fi vânt,
Nu-mi da uitarea ca un ultim cuvânt.
Știu c-al tau gând îți mai fuge la mine
Dar repede il alungi și mă lași fără
tine...
Spune-mi orice, nu pot să mai îndur atâta tăcere
Fiecare clipă a nopții e dor și durere
Nu mai fi rece...nu-mi rămâne străin în viața asta
Spune orice...orice-ar putea, dintre noi, să topească gheața.
Spune-mi orice... nu mă lăsa să-ndur acest chin
Umple-mi din nou paharul de vin
Vino sa fim din nou clipe de poveste
Îmbrățișați la un vin, viața să ne deguste.
Momente
Sunt momente în care gândesc cu inima și e frumos,
Și-mi amintesc... un simplu mesaj o făcea fericită
Acum lipsa ta sapă...și sapă un gol imens
Ce-l umplu scriind povestea noastră nesfârșită.
Sunt momente ...in loc să dorm... răsărituri prind în lacrimi
Nu am încetat să plâng din cauza poveștii noastre
Mi-s uneori nopțile pline de amintiri, de patimi
Și inima..în zori, n-ar vrea să se mai trezească.
Sunt momente când doar aș vrea să dispar
Atunci când ard de dor... și tu nu-mi simți căldura
Sau poate doar aș vrea să mă găsești aievea
Să mă împaci c-un vin și-mbrățisarea ta...
Amintiri cu tine
Tin minte cum mi-ai spus..."mă fascinezi!"
Când un clip cântând la chitară ți-am trimis
Țin minte cum vinul... degetele mi le plimba pe corzi,
Azi cand ating chitara, doar plânge, de dorul vinului promis...
Țin minte totul... sunt ale mele dulci amintiri
Presărate cu cele mai pure și fine simțiri
Amintiri ce nasc dor... de tine neînțeles
Dor ce mă face... speranțe să nutresc...
Țin minte ... cum vinul în pahar imi plutea
Ca un cântec ce nu se voia sfârșit
Stelele și luna în noapte părul imi mângâiau
Și mă purtau pe aripi de dor in al viselor labirint...
Dorul, absența ce trăiește în mine
Mi-e dorul rămas o absență care trăiește în mine, nu are trup, dar are greutate, apasă în piept, în timp, în somn... este lipsă, distanță, nostalgie și nici un cuvânt pare să nu poată să închidă focul lui.
Mi-e dorul memoria emoţională a acelor vremuri în care m-am simțit întreagă... și de care am fost smulsă și aruncată în umbrele tăcerii.
Mi-e dorul astăzi o iubire fără mâini, fără ochi, fără zâmbet, doar un strigăt tăcut al unei legături care nu mai are receptor.
Când îmi e dor îmi dau seama că sunt umană și că ceea ce lipsește îmi arată ce e cu adevărat esențial.
Mi-e dorul dovada că am iubit... așa, neînțeleasă fiind... dovada că ceea ce iubesc nu moare niciodată, trăiește prin dor, în absență...
Retoric
Emotii, dor, batai de inimă accelerate
Toate-s cuprinse în paradisul meu
Unde serile imi pun în gând speranțe
Ca intr-o zi voi mai gusta din vinul tău...
Căci mi-ai rămas amprentă-n suflet
Și m-ai blocat să-ți fiu doar in tacere
Unde scrisul mi-e singurul urlet
Ce strigă în versuri a mea durere.
Mi l-ai lăsat dorință veșnică
Intr-un pahar gol in eternitate
Îmi e intens in amintire... încă
L-ai interzis... sa-l lași ca amintire
Ti s-a părut o... ilegalitate?!
Poezie mincinoasa
Mă porți in suflet, știu eu bine!
Chiar de un an mă minți..
Și îmi arăți că nu-ți pasă de mine,
Dar te-am îmbrățișat, și știu ce sim ți..
Mă ai în inimă știu bine!,
Dar orgoliul nu te lasă să imi spui,
Însă ochii tăi de la ultima întâlnire,
Le-au șoptit ochilor mei căpru...
Îți povestesc" mereu atâtea lucruri,
Deși suntem tăcuți..ne ignorăm,
Păcat că-ți scriu, in inimă cu fluturi,
Și tu nu vezi, și..ne îndepărtăm...
Mã porţi in suflet și simt bine!
De-a mea iubire teamă-ti este,
Pặcat că n-avem dreptuÏ s-o trăim,
Și nu rămânem nici măcar poveste.
Spune-mi orice
Spune-mi orice, te rog, nu lăsa golul să
crească,
Tăcerea ta rece sufletul mi-l doboară,
Îmi strânge inima, o stoarce, o frânge
Și ochii nici nu mai știu să plângă...
Spune-mi orice, nu mai fi piatră, nu mai fi vânt,
Nu-mi da uitarea ca un ultim cuvânt.
Știu c-al tau gând îți mai fuge la mine
Dar repede il alungi și mă lași fără
tine...
Spune-mi orice, nu pot să mai îndur atâta tăcere
Fiecare clipă a nopții e dor și durere
Nu mai fi rece...nu-mi rămâne străin în viața asta
Spune orice...orice-ar putea, dintre noi, să topească gheața.
Spune-mi orice... nu mă lăsa să-ndur acest chin
Umple-mi din nou paharul de vin
Vino sa fim din nou clipe de poveste
Îmbrățișați la un vin, viața să ne deguste.
Momente
Sunt momente în care gândesc cu inima și e frumos,
Și-mi amintesc... un simplu mesaj o făcea fericită
Acum lipsa ta sapă...și sapă un gol imens
Ce-l umplu scriind povestea noastră nesfârșită.
Sunt momente ...in loc să dorm... răsărituri prind în lacrimi
Nu am încetat să plâng din cauza poveștii noastre
Mi-s uneori nopțile pline de amintiri, de patimi
Și inima..în zori, n-ar vrea să se mai trezească.
Sunt momente când doar aș vrea să dispar
Atunci când ard de dor... și tu nu-mi simți căldura
Sau poate doar aș vrea să mă găsești aievea
Să mă împaci c-un vin și-mbrățisarea ta...
Amintiri cu tine
Tin minte cum mi-ai spus..."mă fascinezi!"
Când un clip cântând la chitară ți-am trimis
Țin minte cum vinul... degetele mi le plimba pe corzi,
Azi cand ating chitara, doar plânge, de dorul vinului promis...
Țin minte totul... sunt ale mele dulci amintiri
Presărate cu cele mai pure și fine simțiri
Amintiri ce nasc dor... de tine neînțeles
Dor ce mă face... speranțe să nutresc...
Țin minte ... cum vinul în pahar imi plutea
Ca un cântec ce nu se voia sfârșit
Stelele și luna în noapte părul imi mângâiau
Și mă purtau pe aripi de dor in al viselor labirint...
Dorul, absența ce trăiește în mine
Mi-e dorul rămas o absență care trăiește în mine, nu are trup, dar are greutate, apasă în piept, în timp, în somn... este lipsă, distanță, nostalgie și nici un cuvânt pare să nu poată să închidă focul lui.
Mi-e dorul memoria emoţională a acelor vremuri în care m-am simțit întreagă... și de care am fost smulsă și aruncată în umbrele tăcerii.
Mi-e dorul astăzi o iubire fără mâini, fără ochi, fără zâmbet, doar un strigăt tăcut al unei legături care nu mai are receptor.
Când îmi e dor îmi dau seama că sunt umană și că ceea ce lipsește îmi arată ce e cu adevărat esențial.
Mi-e dorul dovada că am iubit... așa, neînțeleasă fiind... dovada că ceea ce iubesc nu moare niciodată, trăiește prin dor, în absență...
Retoric
Emotii, dor, batai de inimă accelerate
Toate-s cuprinse în paradisul meu
Unde serile imi pun în gând speranțe
Ca intr-o zi voi mai gusta din vinul tău...
Căci mi-ai rămas amprentă-n suflet
Și m-ai blocat să-ți fiu doar in tacere
Unde scrisul mi-e singurul urlet
Ce strigă în versuri a mea durere.
Mi l-ai lăsat dorință veșnică
Intr-un pahar gol in eternitate
Îmi e intens in amintire... încă
L-ai interzis... sa-l lași ca amintire
Ti s-a părut o... ilegalitate?!