Am încercat
Am tot încercat să clădesc un suflet de piatră
Dar în ochii mei umiditatea era prea înaltă
Și tot adunând de ici, de colo câte un pic
Azi mi-e mult prea greu să pot să-| mai ridic.
Și chiar și-așa am continuat să te aştept
Chiar dacă înțelegeam prea bine
Că trebuie să-mi sting luminile din piept
Și să-mi continui drumul vieții fără tine.
Aș fi naivă să cred că te mai schimbi,
Nu mai găsesc motive pentru a rămâne.
Și chiar de sufletul mi-e plin de ghimpi
Încerc cu greu să mă despart de tine.
Am irosit prea mult timp pe speranțe
Ce in final s-au dovedit a fi deșarte.
Întinse mi-au rămas ambele brațe
Când fără regrete m-ai lăsat în spate.
Am învățat căin zadar te strig mai tare
C-atunci mai tare tu nu mă auzi...
Și-am decăzut cu fiecare încercare
Doar să nu-mi rămână ochii vesnic uzi.
Ți-am fost deschisă ca o carte
Dar nu ai vrut să mă citești!
Și din senin m-ai lăsat în uitare
Fără să-ncerci măcar să mă-ntelegi.
P.S
Te-aș căuta la fundul sticlelor de vin
Am nevoie de tine mai mult de cât crezi!
Mi-e dorul de tine un rosu sangvin
Atat de mult pentru mine...contezi.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: OneWineWoman
#dor #despărțire #onewinewoman #unpahardepoezie
Data postării: 2 ianuarie
Vizualizări: 235
Poezii din aceiaşi categorie
O iubire, Maria
Eram singur ca acum,
Era noapte, și încă cum;
Te voiam în viața mea,
Ai venit ca si o stea.
Am vorbit cu al meu dor,
Dorul de-acel viitor;
Dorul de acel trecut;
Dorul de ce a început.
Acum simt iar ca-năinte,
Nu-mi găsesc gram de cuvinte;
Doar cu tine aveam tot,
Acum doar durere pot.
Tăceri zgomotoase
Ce rece se simte distanța - și eu,
Tot sper că e doar o ceață subțire,
Dar noaptea mi-e plină, și somnul e greu,
Că dorul de tine nu are oprire.
Mă plimb printre gânduri ca-ntr-un oraș stins
Cu felinare ce-și caută flacăra-n nori,
Și-n inima mea, unde astăzi ești tu,
E-o liniște goală, fragilă și dor.
Ești linia fină dintre „mai e” și „a fost”,
Un cuvânt neterminat pe buze închise,
Și-n tăcerea ta, parcă îmi spui fără rost
Că unele doruri nu mor... doar există.
Și poate că mâine vei trece tăcut
Prin colțul de lume ce iubirea ne-o ține,
Dar azi — câtă iarnă în suflet mi-ai pus,
Când tu ești departe, iar eu... fără tine.
Lună plină
E lună plină-n noaptea grea,
Se-ntinde argintie peste stea,
În valuri blânde peste gând,
Și peste vise rătăcind.
E lună plină-n ochii tăi,
Lumina-i curge peste văi,
Șoptește vântul, lin și stins,
Un dor ce-n suflet mi l-a nins.
E lună plină și tresar,
În umbre vechi ce iar apar,
Dar raza ei mă cheamă lin—
Un vis uitat, un drum senin.
Înger de departe
Când noaptea-ntunecă creștetul dealurilor
Și-nnegrește limpezi ale lacuri malurilor,
În întunericul ce lumea toată-mi cuprinde
Al tău chip de înger o candelă aprinde.
Căci ochii tăi negri sunt singura lumină,
Smeritul tău zâmbet în cer vise-mi anină
Pe al umărului marmor capu-l plec ușor,
E-o oarecare dulce durere de amor.
iubirea e trecătoare...
Iubirea noastră strălucea
Ca un soare-n viața mea
Tu natura, Eu pământul eram
Atâta de bine ne potriveam
Iar în câmpia vieții mele
Curgeau râuri de fericire
Păsările cântau doar iubire
Înfloreau orunde toate culorile
Focul iubiri ardea cu putere
Mi se topea inima de dor
Mi se topea și de iubire
Făceam jocul să pară prea ușor...
Îți atingeam părul mătăsos
Te sărutam pe buzele tale moi
Priveam la al tău chip frumos
Vorbeau inimile, nu noi
Aveai pielea așa de fină
Fină ca niște petale
Trupul tău, o formă divină
Parcă ai ieșit dintre romane.
După un timp ceva s-a schimbat
Iubirea-mi nu tea mai impresionat
Și te depărtai tot mai mult de mine
Nu știam că dragostea atâta ține...
Într-o zi ne-am despărțit
Inima mea de sticlă s-a zdrobit
Și am început să sufăr din iubire
Nimic nu-mi alină a mea durere.
Dar încă mai am cicatrici
Și mă tem să mai iubesc
Să nu ajung tot aici
Mă simt bătrân și mă vestejesc.
Lacrimi și iubire
Nu-i dragostea alcătuită și din lacrimi,
Nu-s lacrimile perlele iubirii?
Cum să iubești fără să plângi tăcut,
Cum să te-audă Dumnezeu
De nu faci legamânt cu jertfa?
Primește lașul darul Lui cel sfânt,
De nu-și cerșește-n sânge fericirea?
Iubito tu ești îngerul cel blând,
Pe care îl gonesc și îl alung,
Când las păcatul meu cel strâmb,
Să prindă glas întunecat rostit...
Iți cer iertare în drumul meu ce pare infinit,
Știind că doar cu tine împreună
Îl vom cunoaște pe Dumnezeu într-un sfârșit,
Ținându-ne de mână, Îmbrațișați de taina dulcelui sărut,
Ce vine de la tine!
(19 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
O iubire, Maria
Eram singur ca acum,
Era noapte, și încă cum;
Te voiam în viața mea,
Ai venit ca si o stea.
Am vorbit cu al meu dor,
Dorul de-acel viitor;
Dorul de acel trecut;
Dorul de ce a început.
Acum simt iar ca-năinte,
Nu-mi găsesc gram de cuvinte;
Doar cu tine aveam tot,
Acum doar durere pot.
Tăceri zgomotoase
Ce rece se simte distanța - și eu,
Tot sper că e doar o ceață subțire,
Dar noaptea mi-e plină, și somnul e greu,
Că dorul de tine nu are oprire.
Mă plimb printre gânduri ca-ntr-un oraș stins
Cu felinare ce-și caută flacăra-n nori,
Și-n inima mea, unde astăzi ești tu,
E-o liniște goală, fragilă și dor.
Ești linia fină dintre „mai e” și „a fost”,
Un cuvânt neterminat pe buze închise,
Și-n tăcerea ta, parcă îmi spui fără rost
Că unele doruri nu mor... doar există.
Și poate că mâine vei trece tăcut
Prin colțul de lume ce iubirea ne-o ține,
Dar azi — câtă iarnă în suflet mi-ai pus,
Când tu ești departe, iar eu... fără tine.
Lună plină
E lună plină-n noaptea grea,
Se-ntinde argintie peste stea,
În valuri blânde peste gând,
Și peste vise rătăcind.
E lună plină-n ochii tăi,
Lumina-i curge peste văi,
Șoptește vântul, lin și stins,
Un dor ce-n suflet mi l-a nins.
E lună plină și tresar,
În umbre vechi ce iar apar,
Dar raza ei mă cheamă lin—
Un vis uitat, un drum senin.
Înger de departe
Când noaptea-ntunecă creștetul dealurilor
Și-nnegrește limpezi ale lacuri malurilor,
În întunericul ce lumea toată-mi cuprinde
Al tău chip de înger o candelă aprinde.
Căci ochii tăi negri sunt singura lumină,
Smeritul tău zâmbet în cer vise-mi anină
Pe al umărului marmor capu-l plec ușor,
E-o oarecare dulce durere de amor.
iubirea e trecătoare...
Iubirea noastră strălucea
Ca un soare-n viața mea
Tu natura, Eu pământul eram
Atâta de bine ne potriveam
Iar în câmpia vieții mele
Curgeau râuri de fericire
Păsările cântau doar iubire
Înfloreau orunde toate culorile
Focul iubiri ardea cu putere
Mi se topea inima de dor
Mi se topea și de iubire
Făceam jocul să pară prea ușor...
Îți atingeam părul mătăsos
Te sărutam pe buzele tale moi
Priveam la al tău chip frumos
Vorbeau inimile, nu noi
Aveai pielea așa de fină
Fină ca niște petale
Trupul tău, o formă divină
Parcă ai ieșit dintre romane.
După un timp ceva s-a schimbat
Iubirea-mi nu tea mai impresionat
Și te depărtai tot mai mult de mine
Nu știam că dragostea atâta ține...
Într-o zi ne-am despărțit
Inima mea de sticlă s-a zdrobit
Și am început să sufăr din iubire
Nimic nu-mi alină a mea durere.
Dar încă mai am cicatrici
Și mă tem să mai iubesc
Să nu ajung tot aici
Mă simt bătrân și mă vestejesc.
Lacrimi și iubire
Nu-i dragostea alcătuită și din lacrimi,
Nu-s lacrimile perlele iubirii?
Cum să iubești fără să plângi tăcut,
Cum să te-audă Dumnezeu
De nu faci legamânt cu jertfa?
Primește lașul darul Lui cel sfânt,
De nu-și cerșește-n sânge fericirea?
Iubito tu ești îngerul cel blând,
Pe care îl gonesc și îl alung,
Când las păcatul meu cel strâmb,
Să prindă glas întunecat rostit...
Iți cer iertare în drumul meu ce pare infinit,
Știind că doar cu tine împreună
Îl vom cunoaște pe Dumnezeu într-un sfârșit,
Ținându-ne de mână, Îmbrațișați de taina dulcelui sărut,
Ce vine de la tine!
(19 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Alte poezii ale autorului
Pahar gol de vin
O rază rătăcită
De Soare-ngălbenită
Luminează divin
Într-un pahar gol de vin...
O lăcrămioara la geam îmi zâmbește
Privirea în gol mi se pierde
O lacrimă dă să-mi cadă lin
Într-un pahar gol de vin...
Se-aude un clinchet cristalin
Ca un plânset sublim
Pentru o poveste sfârsită trist
Într-un pahar gol de vin....
Sunt intr-o continuă dilemă
Deși gândirea mi-i fermă
De gânduri ce se astern lin,
Într-un pahar gol de vin...
Pe masă am lăsat o pată
De la o țigară sfărâmată
Și scrum împrăștiat... fin
Lângă un pahar gol de vin...
Pentru tine
Aveam pentru tine atâta suflet
Ce se zbătea si-adânc vibra
Zâmbea și trăia în cântec
La îmbrățișări mereu visa...
Aveam pentru tine din inima iubire
A rămas netrăită... nu știu cui s-o-mpart?
Arde mocnit în sufletul din mine
...aștept să se stingă... din cenușă să renasc.
Aveam pentru tine atâta viață
Cu-al tău vin m-ai stârnit ca un vulcan
Ai plecat și pe cer am scris speranțe
Să revii.... dar s-au risipit în neant.
Aveam pentru tine gândul curat
Mi-erai lună și soare....vânt blând...
Dar pe nesimțite te-ai îndepărtat
Și tot ce visam am rămas să scriu rând pe rând.
Încă mai am, dar mai bine eram de piatră
Așa inima n-ar fi știut cum e să doară
Nepăsarea ta să nu mă fi atins vreodată
Dorul de tine să nu fi știut cum doboară.
Să mă rănesti frumos
Te-am scris în nopți de poezii
Să nu te mai port în mine
Te-am scris în versuri sidefii
Să-ți spun de dorul meu de tine
Cuvinte împletind eu mi-am țesut armură
Să nu mi-ajungă-n suflet a ta ură
Dar azi am obosit... las scutul jos
Sperând să vii, să mă rănesti frumos.
Să-ți amintești cum mi-ai spus..."pleacă!"
Știind că nicicând n-o să-mi treacă,
Căci te-aș iubi din nou din întâmplare
Și azi și-n viata următoare...
Beznă de tine
Sentimente îngenuncheate
Nopți blestemate
O inimă zdrobită
O ultimă lacrimă căzută...
Căci târziu este totul
Târziu e și acum
Si-n vastul întuneric
Mi-e greu sa te intorc din drum...
Și visele mi-s aer
O oază de aer curat
Sau poate un gând
Ce nu se vrea uitat.
Vin gânduri peste gânduri
Mă pierd in a lor mulțime
Dar în final tot singură
...în beznă de tine...
O sa te astept... Aievea unui vis
O să te-aștept în gânduri ce la răsărit apun
O să mă pierd în vise risipite ca un fum,
Nu-ți voi mai spune cât de mult te sper
Să te întorci...o clipă... îmbrățișați sub același cer...
O să te-aștept în nopțile pline de dor
Și-o să te port tainic în al viselor decor
Chiar de viața doar ne îndepărtează pasul
Măcar o dată și pentru noi, aș vrea... să bată ceasul...
O să te-aștept, deși mă mint că nu îmi pasă,
Inima îmi poartă o ultimă speranță rătăcită.... trează,
Că prin gând într-o zi, o să-ți trec și-o să-ți amintești
Cât de dragă ți-am fost... cât de drag, încă îmi ești....
Poate-ntr-o bună zi îți vei aminti, poate vei sti,
Cum în tăcerea nopții te mai aștept să vii
Că dorul ce ți-l port, oricât de mult l-as frânge
De la un timp doar al tău nume, îl știe... a plânge...
O să te-aștept cu dor nemărginit de a ta privire
Amintindu-mi cum o făceai pe-a mea să sclipească
De câte ori se întâmpla să ne-ntâlnim și simțeam
Cum în șoaptă îți spuneai.. "ca o păpușă este de frumoasă!"
Și ieri și azi te-am așteptat, tăcută...tristă
Te-am așteptat s-apari aievea unui vis
Ca și când, în astă lume o speranță mai există,
Să ne mai fim, cum altă dată... ai promis...
Nu știu...
Nu știu dacă durerea-mi va trece cu timpul,
Știu doar că azi, timpul îmi trece cu durere
Când doar aș vrea să-ți mai simt vinul
Și-o ultimă îmbrățișare pe piele...
Nu știu dacă dorul mă va lăsa vreodată,
Să sting flacăra ce în suflet se aprinde
Căci tu ești visul meu, o lume neuitată,
În care timpul nu îmi mai aparține.
Nu știu de am să pot uita cândva
Cum zâmbetu-ți mă îmbăta ca vinul
Negândind că de tot vei pleca,
Strivind tot ce-mi dăruise destinul...
Nu știu nimic...și-ți scriu plină de gânduri
Și printre rânduri ascund câte-un fior,
Căci al meu dor nu are margini
Și doar așa pot umple, golul lăsat de noi...
Pahar gol de vin
O rază rătăcită
De Soare-ngălbenită
Luminează divin
Într-un pahar gol de vin...
O lăcrămioara la geam îmi zâmbește
Privirea în gol mi se pierde
O lacrimă dă să-mi cadă lin
Într-un pahar gol de vin...
Se-aude un clinchet cristalin
Ca un plânset sublim
Pentru o poveste sfârsită trist
Într-un pahar gol de vin....
Sunt intr-o continuă dilemă
Deși gândirea mi-i fermă
De gânduri ce se astern lin,
Într-un pahar gol de vin...
Pe masă am lăsat o pată
De la o țigară sfărâmată
Și scrum împrăștiat... fin
Lângă un pahar gol de vin...
Pentru tine
Aveam pentru tine atâta suflet
Ce se zbătea si-adânc vibra
Zâmbea și trăia în cântec
La îmbrățișări mereu visa...
Aveam pentru tine din inima iubire
A rămas netrăită... nu știu cui s-o-mpart?
Arde mocnit în sufletul din mine
...aștept să se stingă... din cenușă să renasc.
Aveam pentru tine atâta viață
Cu-al tău vin m-ai stârnit ca un vulcan
Ai plecat și pe cer am scris speranțe
Să revii.... dar s-au risipit în neant.
Aveam pentru tine gândul curat
Mi-erai lună și soare....vânt blând...
Dar pe nesimțite te-ai îndepărtat
Și tot ce visam am rămas să scriu rând pe rând.
Încă mai am, dar mai bine eram de piatră
Așa inima n-ar fi știut cum e să doară
Nepăsarea ta să nu mă fi atins vreodată
Dorul de tine să nu fi știut cum doboară.
Să mă rănesti frumos
Te-am scris în nopți de poezii
Să nu te mai port în mine
Te-am scris în versuri sidefii
Să-ți spun de dorul meu de tine
Cuvinte împletind eu mi-am țesut armură
Să nu mi-ajungă-n suflet a ta ură
Dar azi am obosit... las scutul jos
Sperând să vii, să mă rănesti frumos.
Să-ți amintești cum mi-ai spus..."pleacă!"
Știind că nicicând n-o să-mi treacă,
Căci te-aș iubi din nou din întâmplare
Și azi și-n viata următoare...
Beznă de tine
Sentimente îngenuncheate
Nopți blestemate
O inimă zdrobită
O ultimă lacrimă căzută...
Căci târziu este totul
Târziu e și acum
Si-n vastul întuneric
Mi-e greu sa te intorc din drum...
Și visele mi-s aer
O oază de aer curat
Sau poate un gând
Ce nu se vrea uitat.
Vin gânduri peste gânduri
Mă pierd in a lor mulțime
Dar în final tot singură
...în beznă de tine...
O sa te astept... Aievea unui vis
O să te-aștept în gânduri ce la răsărit apun
O să mă pierd în vise risipite ca un fum,
Nu-ți voi mai spune cât de mult te sper
Să te întorci...o clipă... îmbrățișați sub același cer...
O să te-aștept în nopțile pline de dor
Și-o să te port tainic în al viselor decor
Chiar de viața doar ne îndepărtează pasul
Măcar o dată și pentru noi, aș vrea... să bată ceasul...
O să te-aștept, deși mă mint că nu îmi pasă,
Inima îmi poartă o ultimă speranță rătăcită.... trează,
Că prin gând într-o zi, o să-ți trec și-o să-ți amintești
Cât de dragă ți-am fost... cât de drag, încă îmi ești....
Poate-ntr-o bună zi îți vei aminti, poate vei sti,
Cum în tăcerea nopții te mai aștept să vii
Că dorul ce ți-l port, oricât de mult l-as frânge
De la un timp doar al tău nume, îl știe... a plânge...
O să te-aștept cu dor nemărginit de a ta privire
Amintindu-mi cum o făceai pe-a mea să sclipească
De câte ori se întâmpla să ne-ntâlnim și simțeam
Cum în șoaptă îți spuneai.. "ca o păpușă este de frumoasă!"
Și ieri și azi te-am așteptat, tăcută...tristă
Te-am așteptat s-apari aievea unui vis
Ca și când, în astă lume o speranță mai există,
Să ne mai fim, cum altă dată... ai promis...
Nu știu...
Nu știu dacă durerea-mi va trece cu timpul,
Știu doar că azi, timpul îmi trece cu durere
Când doar aș vrea să-ți mai simt vinul
Și-o ultimă îmbrățișare pe piele...
Nu știu dacă dorul mă va lăsa vreodată,
Să sting flacăra ce în suflet se aprinde
Căci tu ești visul meu, o lume neuitată,
În care timpul nu îmi mai aparține.
Nu știu de am să pot uita cândva
Cum zâmbetu-ți mă îmbăta ca vinul
Negândind că de tot vei pleca,
Strivind tot ce-mi dăruise destinul...
Nu știu nimic...și-ți scriu plină de gânduri
Și printre rânduri ascund câte-un fior,
Căci al meu dor nu are margini
Și doar așa pot umple, golul lăsat de noi...