Am încercat
Am tot încercat să clădesc un suflet de piatră
Dar în ochii mei umiditatea era prea înaltă
Și tot adunând de ici, de colo câte un pic
Azi mi-e mult prea greu să pot să-| mai ridic.
Și chiar și-așa am continuat să te aştept
Chiar dacă înțelegeam prea bine
Că trebuie să-mi sting luminile din piept
Și să-mi continui drumul vieții fără tine.
Aș fi naivă să cred că te mai schimbi,
Nu mai găsesc motive pentru a rămâne.
Și chiar de sufletul mi-e plin de ghimpi
Încerc cu greu să mă despart de tine.
Am irosit prea mult timp pe speranțe
Ce in final s-au dovedit a fi deșarte.
Întinse mi-au rămas ambele brațe
Când fără regrete m-ai lăsat în spate.
Am învățat căin zadar te strig mai tare
C-atunci mai tare tu nu mă auzi...
Și-am decăzut cu fiecare încercare
Doar să nu-mi rămână ochii vesnic uzi.
Ți-am fost deschisă ca o carte
Dar nu ai vrut să mă citești!
Și din senin m-ai lăsat în uitare
Fără să-ncerci măcar să mă-ntelegi.
P.S
Te-aș căuta la fundul sticlelor de vin
Am nevoie de tine mai mult de cât crezi!
Mi-e dorul de tine un rosu sangvin
Atat de mult pentru mine...contezi.
Category: Love poems
All author's poems: OneWineWoman
#dor #despărțire #onewinewoman #unpahardepoezie
Date of posting: 2 января
Views: 157
Poems in the same category
Lost in an illusion
And today I lost myself in an illusion
of love
Trying again to lie myself that it
doesn't hurt
I step on my thoughts and feelings
again
Wishing me a wine and a last hug...
Feelling guilty of wanting a wine
I pay you tribute every night
With hot tears I endure and sigh
For the end of the story we had.
I would like to forget everything but
I'm afraid
That longing will take over me again
And my heart will begin to groan
Torn by your lack of echo.
Tu ești poemul
Tu ești poemul pe care eu încerc să-l cânt,
Sau mai degrabă un sonet de
primăvară,
Căci tu ești ciripitul rândunicilor sosite de curând,
În înflorita veselă grădină cu stupi și liliac,
Și totuși afară este toamnă...
Eu vreau să-ţi cânt al meu sonet însă tu râzi,
Și uneori preferi să verși o lacrimă amară,
Sau când te cert ca mai apoi să am regrete, îţi cânt sonete,
Poveşti de dragoste sau de amor,
Târziu în toamnă sau chiar în iarnă,
Fără să simt nici teamă sau regrete!
Nu mai contează, sunt doar poeme de iubire,
Ce se doresc mereu aprinse,
De mine sau de tine,
Distinsă doamnă fostă domnişoară,
Sau chiar a basmelor de vis copila de odinioară.
(Volumul de poezii Sonete de amor)
Suferinta
Am plâns,am suferit
Am creat şi am stricat
Imi pare rău,că am pierdut ani
Imi pare rău,că am crezut deşart!
Aştept timpul să vorbească,
Aştept gândul să poruncească.
lar tu să vezi, ce ai pierdut
O femeie te-a iubit la infinit..
A ajuns să te urască!
Fără vorbe,să vorbească!
Sufletul ii plânge amarul
Și copii plâng iubirea, care i-a creat
lar acum i-a distantat.
-U.A-
O altfel de ninsoare
E atât de altfel această ninsoare .....
O mână a tras de o bucată de cer
Pe unde curge albul pur fără cruţare ,
Ninge rotund cu colinde din eter ,
Cu dorinţe ce se topesc în palme
Când iarna se cuibăreşte-n calendare .
Ninge fără grabă şi albul spre el te cheamă
Să ţi se aşeze pe pleoape , pe tâmple ,
Pe sub paşi , pe inimi rebele .
Ninge cu doruri de anii trecuţi ,
Cu doruri din alte lumi şi cu uitare ,
Cu rugi şi cu iubiri de sfinţi ,
Cu aripi de îngeri şi cu iertare .
Această ninsoare e atât de altfel ....
Pe o margine de cer
Se cântă Leru-i ler .
Din dragoste 1
1
Când doua inimi bat la fel
Și patru ochi sclipesc spre cer
Doua mâini se caută
doua guri se întâlnesc
un val se sparge
un apus se pierde
Doi oameni se regăsesc.
TU
Atunci cand tu esti langa mine,
Realitatea se transforma-n vis,
Zambesc, tresar de fericire,
Simt c-am ajuns in paradis.
Si cand adormi la mine in brate
Sa te admir nu pot sa ma opresc,
Iti mangai parul, iti sarut obrajorii,
Nu vreau s-adorm, eu vreau sa te privesc.
Iar cand adorm, nu am rabdare,
Nu vreau s-astept sa ma trezesc,
Apari in visul meu si esti stralucitoare,
Din ce in ce mai mult eu te doresc.
Si daca visul meu s-a terminat
Alerg prin somn, alerg spre dimineață,
Ca sa te vad din nou, neincetat,
Ca fara tine totul e in ceața..
Lost in an illusion
And today I lost myself in an illusion
of love
Trying again to lie myself that it
doesn't hurt
I step on my thoughts and feelings
again
Wishing me a wine and a last hug...
Feelling guilty of wanting a wine
I pay you tribute every night
With hot tears I endure and sigh
For the end of the story we had.
I would like to forget everything but
I'm afraid
That longing will take over me again
And my heart will begin to groan
Torn by your lack of echo.
Tu ești poemul
Tu ești poemul pe care eu încerc să-l cânt,
Sau mai degrabă un sonet de
primăvară,
Căci tu ești ciripitul rândunicilor sosite de curând,
În înflorita veselă grădină cu stupi și liliac,
Și totuși afară este toamnă...
Eu vreau să-ţi cânt al meu sonet însă tu râzi,
Și uneori preferi să verși o lacrimă amară,
Sau când te cert ca mai apoi să am regrete, îţi cânt sonete,
Poveşti de dragoste sau de amor,
Târziu în toamnă sau chiar în iarnă,
Fără să simt nici teamă sau regrete!
Nu mai contează, sunt doar poeme de iubire,
Ce se doresc mereu aprinse,
De mine sau de tine,
Distinsă doamnă fostă domnişoară,
Sau chiar a basmelor de vis copila de odinioară.
(Volumul de poezii Sonete de amor)
Suferinta
Am plâns,am suferit
Am creat şi am stricat
Imi pare rău,că am pierdut ani
Imi pare rău,că am crezut deşart!
Aştept timpul să vorbească,
Aştept gândul să poruncească.
lar tu să vezi, ce ai pierdut
O femeie te-a iubit la infinit..
A ajuns să te urască!
Fără vorbe,să vorbească!
Sufletul ii plânge amarul
Și copii plâng iubirea, care i-a creat
lar acum i-a distantat.
-U.A-
O altfel de ninsoare
E atât de altfel această ninsoare .....
O mână a tras de o bucată de cer
Pe unde curge albul pur fără cruţare ,
Ninge rotund cu colinde din eter ,
Cu dorinţe ce se topesc în palme
Când iarna se cuibăreşte-n calendare .
Ninge fără grabă şi albul spre el te cheamă
Să ţi se aşeze pe pleoape , pe tâmple ,
Pe sub paşi , pe inimi rebele .
Ninge cu doruri de anii trecuţi ,
Cu doruri din alte lumi şi cu uitare ,
Cu rugi şi cu iubiri de sfinţi ,
Cu aripi de îngeri şi cu iertare .
Această ninsoare e atât de altfel ....
Pe o margine de cer
Se cântă Leru-i ler .
Din dragoste 1
1
Când doua inimi bat la fel
Și patru ochi sclipesc spre cer
Doua mâini se caută
doua guri se întâlnesc
un val se sparge
un apus se pierde
Doi oameni se regăsesc.
TU
Atunci cand tu esti langa mine,
Realitatea se transforma-n vis,
Zambesc, tresar de fericire,
Simt c-am ajuns in paradis.
Si cand adormi la mine in brate
Sa te admir nu pot sa ma opresc,
Iti mangai parul, iti sarut obrajorii,
Nu vreau s-adorm, eu vreau sa te privesc.
Iar cand adorm, nu am rabdare,
Nu vreau s-astept sa ma trezesc,
Apari in visul meu si esti stralucitoare,
Din ce in ce mai mult eu te doresc.
Si daca visul meu s-a terminat
Alerg prin somn, alerg spre dimineață,
Ca sa te vad din nou, neincetat,
Ca fara tine totul e in ceața..
Other poems by the author
Nu e usor...
Nu e usor in fiecare zi sa te prefaci
Când in realitate toate in suflet dor,
La ușa unei inimi ce nu se deschide
E al naibii de greu, să fii un cerșetor...
Nu știi cât mi-aș dori de mult să te chem
În nopțile albe când mi-ești și dar și blestem,
Dar mi-am promis că lipsa ta n-o să mai doară
Si nici vorbele ce le-ai aruncat ultima oară.
M-ai privit în ochi fără nici un regret
Mi-ai inchis orice drum făcut cu speranță,
Mi-ai smuls cu-atâta nepăsare inima din piept
Și m-ai lăsat cu-n suflet rece... ca de gheață.
Ai plecat, înapoi nicicum nu te-ai uitat
Mi-ai dovedit destul ce fel de om ești.
Îți mulțumesc pentru "respectul" acordat,
Sî pentru finalul nedemn al unei povești.
Urăște, dar nu... pe mine.
Nu mă urî că atât de mult am insistat
Urăște timpul ce-a trecut și nimic nu a schimbat.
Urăște-mă că n-ai fost apt de-o ultimă îmbrățișare,
Urăste-ti orgoliul din tine, promisiunile pierdute-n zare...
Aș fi rămas tăcută-n umbră, de nu-mi dădeai drumul la mână,
...poate se-ntâmplă să te gândești...și-ți pare rău.
Sau poate cu mândrie iți privești trofeul,
Tăcerii ce-a distrus vise, speranțe ce le-am păstrat mereu...
Urăște că ne-am rătăcit în vorbe nerostite,
Fără un zâmbet cald și un pahar de sfârșit....
Și că ai pus în loc de-o-mbrățisare un zid,
Pe care niciun "iartă-mă" nu s-a mai scris...
Ne-am întâlnit, dar n-am știut să ne păstrăm
Un model pentru alţii in viață, ar fi putut să fim.
Am insistat dar in orgoliul tău m-am inecat
Și-acum în poezii mai creionez tot ce-am gândit....și nu s-a întâmplat.
Urăște ce vrei tu dar nu pe mine...
Din mine rupând, am scris despre tine
Cu litere moi și cuvântul blajin
Toate de dorul tău și-al unui ultim pahar cu vin.
Te las...
Din ochi îmi curge-o lacrimă amară
Alunecă pierdută, stinghera pe obraz
Când struna-mi cântă o nota tristă la chitară
Și vocea gândului îmi spune să te las..
Mi-e greu, sufletu-mi plange-ntruna
Tristețea e tot ce i-a rămas
C-am fost a ta cum n-a fost una
Dar ai uitat și..trebuie sa te las.
Din tot ce-a fost nimic n-a mai rămas
Doar nopți scăldate-n gânduri.. insomnii
Așteptând zorii să-mi spună c-o să vii
N-ai mai ajuns..e timpul sa te las.
Atât mi-a fost lăsat să te trăiesc
Și sa rămân c-un suflet amputat
Ca ai uitat să mă îmbrățișezi
N-a fost frumos...de-aceea eu te las..
Un vin... tratament
Încă o seară plină de lună ce-mi amintește
Că mi-e dor de cineva și... știe
Dar niciodată nu a știut cât de mult,
Mi-a fost și încă îmi este... drag mie.
Privesc la ea... speranța nu mai sună a dramă
M-am tot ferit să o mai simt de-o vreme
Am pus-o toată într-o ramă
Lângă tabloul cu vise efemere...
Savurez un cocktail de medicamente
Răceala iernii din nou m-a răpus
Și mă-ncalzesc scriind pe pergamente
Frânturi dintr-o poveste ce-a apus.
Azi parcă, aș avea nevoie și eu, de un asistent
Să mă vindece cu al său vin...tratament,
Frisonul să-l alunge cu o îmbrățișare caldă
Să îmi uit gândul, că nu aș fi contat vreodată....
Să îmi pună perfuzii cu "dulceața sa"
Să mă-ndulcească, să mă pot vindeca
De durerea ce nu vrea să se risipească
Că povestea a rămas...un pahar gol, pe masă.
Ce-ar fi
Ce-ar fi să ne regăsim
Când stelele ard în noapte
Timpul să nu ne trădeze,
Și clipa să ne țină aproape?
Ce-ar fi să pot spune ce simt
Fără ca vorbele să te alunge
Tăcerea să nu mai doară așa tare
Când dorul de tine în inimă surâde...
Ce-ar fi să-mi prinzi mâna în zori
Răceala dintre noi să se frângă
Să dăm viață acestui "dacă "
Într-un final în doi, să ne cuprindă...
Ploaia nopții
E noapte și gândul sună a ploaie
Din ochi se revarsă șiroaie
Sufletul se îneacă în agonie
Când durerea cântă a ei simfonie
Gândul mă doare atât de cumplit
De când sufletul mi-ai rănit
Rog ploaia să spele al tău cuvânt
Ce fără milă inima mi-a înfrânt.
E noapte și tăcerea e surdă
Se-aud picuri de șoapte otrăvite
Si mintea îmi cade în amorțire
Când amintirea revine în simțire...
Nu e usor...
Nu e usor in fiecare zi sa te prefaci
Când in realitate toate in suflet dor,
La ușa unei inimi ce nu se deschide
E al naibii de greu, să fii un cerșetor...
Nu știi cât mi-aș dori de mult să te chem
În nopțile albe când mi-ești și dar și blestem,
Dar mi-am promis că lipsa ta n-o să mai doară
Si nici vorbele ce le-ai aruncat ultima oară.
M-ai privit în ochi fără nici un regret
Mi-ai inchis orice drum făcut cu speranță,
Mi-ai smuls cu-atâta nepăsare inima din piept
Și m-ai lăsat cu-n suflet rece... ca de gheață.
Ai plecat, înapoi nicicum nu te-ai uitat
Mi-ai dovedit destul ce fel de om ești.
Îți mulțumesc pentru "respectul" acordat,
Sî pentru finalul nedemn al unei povești.
Urăște, dar nu... pe mine.
Nu mă urî că atât de mult am insistat
Urăște timpul ce-a trecut și nimic nu a schimbat.
Urăște-mă că n-ai fost apt de-o ultimă îmbrățișare,
Urăste-ti orgoliul din tine, promisiunile pierdute-n zare...
Aș fi rămas tăcută-n umbră, de nu-mi dădeai drumul la mână,
...poate se-ntâmplă să te gândești...și-ți pare rău.
Sau poate cu mândrie iți privești trofeul,
Tăcerii ce-a distrus vise, speranțe ce le-am păstrat mereu...
Urăște că ne-am rătăcit în vorbe nerostite,
Fără un zâmbet cald și un pahar de sfârșit....
Și că ai pus în loc de-o-mbrățisare un zid,
Pe care niciun "iartă-mă" nu s-a mai scris...
Ne-am întâlnit, dar n-am știut să ne păstrăm
Un model pentru alţii in viață, ar fi putut să fim.
Am insistat dar in orgoliul tău m-am inecat
Și-acum în poezii mai creionez tot ce-am gândit....și nu s-a întâmplat.
Urăște ce vrei tu dar nu pe mine...
Din mine rupând, am scris despre tine
Cu litere moi și cuvântul blajin
Toate de dorul tău și-al unui ultim pahar cu vin.
Te las...
Din ochi îmi curge-o lacrimă amară
Alunecă pierdută, stinghera pe obraz
Când struna-mi cântă o nota tristă la chitară
Și vocea gândului îmi spune să te las..
Mi-e greu, sufletu-mi plange-ntruna
Tristețea e tot ce i-a rămas
C-am fost a ta cum n-a fost una
Dar ai uitat și..trebuie sa te las.
Din tot ce-a fost nimic n-a mai rămas
Doar nopți scăldate-n gânduri.. insomnii
Așteptând zorii să-mi spună c-o să vii
N-ai mai ajuns..e timpul sa te las.
Atât mi-a fost lăsat să te trăiesc
Și sa rămân c-un suflet amputat
Ca ai uitat să mă îmbrățișezi
N-a fost frumos...de-aceea eu te las..
Un vin... tratament
Încă o seară plină de lună ce-mi amintește
Că mi-e dor de cineva și... știe
Dar niciodată nu a știut cât de mult,
Mi-a fost și încă îmi este... drag mie.
Privesc la ea... speranța nu mai sună a dramă
M-am tot ferit să o mai simt de-o vreme
Am pus-o toată într-o ramă
Lângă tabloul cu vise efemere...
Savurez un cocktail de medicamente
Răceala iernii din nou m-a răpus
Și mă-ncalzesc scriind pe pergamente
Frânturi dintr-o poveste ce-a apus.
Azi parcă, aș avea nevoie și eu, de un asistent
Să mă vindece cu al său vin...tratament,
Frisonul să-l alunge cu o îmbrățișare caldă
Să îmi uit gândul, că nu aș fi contat vreodată....
Să îmi pună perfuzii cu "dulceața sa"
Să mă-ndulcească, să mă pot vindeca
De durerea ce nu vrea să se risipească
Că povestea a rămas...un pahar gol, pe masă.
Ce-ar fi
Ce-ar fi să ne regăsim
Când stelele ard în noapte
Timpul să nu ne trădeze,
Și clipa să ne țină aproape?
Ce-ar fi să pot spune ce simt
Fără ca vorbele să te alunge
Tăcerea să nu mai doară așa tare
Când dorul de tine în inimă surâde...
Ce-ar fi să-mi prinzi mâna în zori
Răceala dintre noi să se frângă
Să dăm viață acestui "dacă "
Într-un final în doi, să ne cuprindă...
Ploaia nopții
E noapte și gândul sună a ploaie
Din ochi se revarsă șiroaie
Sufletul se îneacă în agonie
Când durerea cântă a ei simfonie
Gândul mă doare atât de cumplit
De când sufletul mi-ai rănit
Rog ploaia să spele al tău cuvânt
Ce fără milă inima mi-a înfrânt.
E noapte și tăcerea e surdă
Se-aud picuri de șoapte otrăvite
Si mintea îmi cade în amorțire
Când amintirea revine în simțire...