Am încercat
Am tot încercat să clădesc un suflet de piatră
Dar în ochii mei umiditatea era prea înaltă
Și tot adunând de ici, de colo câte un pic
Azi mi-e mult prea greu să pot să-| mai ridic.
Și chiar și-așa am continuat să te aştept
Chiar dacă înțelegeam prea bine
Că trebuie să-mi sting luminile din piept
Și să-mi continui drumul vieții fără tine.
Aș fi naivă să cred că te mai schimbi,
Nu mai găsesc motive pentru a rămâne.
Și chiar de sufletul mi-e plin de ghimpi
Încerc cu greu să mă despart de tine.
Am irosit prea mult timp pe speranțe
Ce in final s-au dovedit a fi deșarte.
Întinse mi-au rămas ambele brațe
Când fără regrete m-ai lăsat în spate.
Am învățat căin zadar te strig mai tare
C-atunci mai tare tu nu mă auzi...
Și-am decăzut cu fiecare încercare
Doar să nu-mi rămână ochii vesnic uzi.
Ți-am fost deschisă ca o carte
Dar nu ai vrut să mă citești!
Și din senin m-ai lăsat în uitare
Fără să-ncerci măcar să mă-ntelegi.
P.S
Te-aș căuta la fundul sticlelor de vin
Am nevoie de tine mai mult de cât crezi!
Mi-e dorul de tine un rosu sangvin
Atat de mult pentru mine...contezi.
Category: Love poems
All author's poems: OneWineWoman
#dor #despărțire #onewinewoman #unpahardepoezie
Date of posting: 2 января
Views: 171
Poems in the same category
O dimineață
Am întâlnit o dimineață
Pășea strălucitor acoperind stele
Privindu-mă cu raze m-a luminat
Floarea albastră și-a deschis petale
Însetată căutând strop de soare
Dimineață ploua roșu tăcut
Curgeau norii pictând curcubeu
Se arcuia poarta culorilor departe
Alergând să deschid am căzut
Doar umbra s-a mai ridicat
Dimineață a fost demult
Ziua pleacă fugind înserată
Luna plutește zâmbind palid
Noaptea întunecă tot mai aprins
Vopsește orb aruncând beznă
Dimineața luminează departe
Oprit în visare doarme timpul
Speranțele șoptesc amăgitor
Povestesc răsărit efemer
Cufundat înăutru aștept
Dimineața mă stinge-n uitare
CEASUL FERMECAT
Cât de searbădă-i e clipa
Când nu mai iubești....
Nu-i lumină de la care
Sâ te încălzești !...
Secat pare a fi izvorul
Dătător de viață
Dacă nu mai simți fiorul
Când te țin în brațe...
Rare ori îți iese-n cale
Ceasul fermecat
Când doi ochi cu a lor săgeată
Te-au străfulgerat!...
Aduți aminte
Îți aduci aminte oare
Cum soarele răsare,
Sau cum păsările cântă
Apropiindu-se de lună.
Sau cum apa curge lin,
Până apăruse vântul
Ce cu un vuiet alăturându-se,
Încet, încet
Numai că lipsește,
A ta alinare,
A dispărut în neant
A ta iubire oare?
Ma îngrijorez mereu
Neștiind ce să mai fac
Știind că nimic
Nu îți este pe plac
Plimbările noastre
Sau rărit și ele
Acum te văd doar prin telenovele
Te regăsesc în tot
Și nu vreau să te pierd
Vreau să vii înapoi,
Și să te văd iar.
Iubindune la fel
Cu o iubire pură
Neschimbând nimic
În a ta natură.
Din nou... de dor..
Mi-e dor de tine chiar de îmi taci
Privirea ta o port ca pe un vechi apus
În suflet si azi mai trăiesc urme
De zâmbet stins și gând ascuns.
Chiar de te-ai dus pe un drum nou
Te port in amintire viu
Ești visul ce nu se vrea pierdut
Un dor ce renaște în noapte tarziu...
Mi-e dor și visul nu are hotar
Doar aici ești, să mă privești
Căci am rămas o umbră trecătoare
De când mi-e dor și nu mai ești....
Aceeași
Acasă, de ar fi aceeași casă
La drum, dacă ar fi același drum
Deși petrecem timpul scurt pe-aceeași lume
Nu împărțim aceleași pagini pe-un album
Cu-aceeași cană de-am sorbi de sete apă
Nisipul fin de-am măsura cu-același pas
Deși pe cer se-arată-n noapte-aceeași lună
Numai în vise noi dansăm același vals
Șezând la masă, de ar fi aceeași masă
Neagră sau alb-aceeași pâine să-mpărțim
Deși pământul ne rodește-aceeași hrană
Gustul amar îmi lasă trist al meu destin
Zâmbete calde-ar lumina aceleași zile
Lacrimi ar curge împărțind același loc
Din nori căzând udă pământu-aceeași ploaie
Tristă la mine pe obraz o simt curgând
Trăind în doi ne-am bucura-n aceleași clipe
Tot noi oftând ne-am întrista-n același timp
Deși prin noi aceleași ceasuri bat secunde
Zilele nu ne-aduc același anotimp
În două suflete-ar vibra aceeași taină
Inimi ar bate-același cântec fremătând
Deși vorbim de când ne știm aceeași limbă
Fără de sens a devenit acel cuvânt
Si azi...
Si azi te port în suflet ca pe-o rază,
Deși știu bine că nu-i drept,
Ești visul meu ce nu se-așează,
Și nici nu vreau să plece cu regret.
Îți caut ochii negri printre stele,
Și-n orice pas, și-n orice gând.,
Dar drumurile noastre sunt rebele.
Ne țin departe, rând pe rând...
Și totusi, chiar de nu se poate,
Visul meu nu vrea a pieri,
Rămâne taină-n zeci de șoapte,
Un dor ce-n suflet vesnic va trăi.
Nu ştiu cuvinte, să spun cât îmi lipsești
Dar știu că mereu, în vis te găsesc
La un vin în brațele mele te oprești
Finalului o altă șansă-i dăruiesc...
O dimineață
Am întâlnit o dimineață
Pășea strălucitor acoperind stele
Privindu-mă cu raze m-a luminat
Floarea albastră și-a deschis petale
Însetată căutând strop de soare
Dimineață ploua roșu tăcut
Curgeau norii pictând curcubeu
Se arcuia poarta culorilor departe
Alergând să deschid am căzut
Doar umbra s-a mai ridicat
Dimineață a fost demult
Ziua pleacă fugind înserată
Luna plutește zâmbind palid
Noaptea întunecă tot mai aprins
Vopsește orb aruncând beznă
Dimineața luminează departe
Oprit în visare doarme timpul
Speranțele șoptesc amăgitor
Povestesc răsărit efemer
Cufundat înăutru aștept
Dimineața mă stinge-n uitare
CEASUL FERMECAT
Cât de searbădă-i e clipa
Când nu mai iubești....
Nu-i lumină de la care
Sâ te încălzești !...
Secat pare a fi izvorul
Dătător de viață
Dacă nu mai simți fiorul
Când te țin în brațe...
Rare ori îți iese-n cale
Ceasul fermecat
Când doi ochi cu a lor săgeată
Te-au străfulgerat!...
Aduți aminte
Îți aduci aminte oare
Cum soarele răsare,
Sau cum păsările cântă
Apropiindu-se de lună.
Sau cum apa curge lin,
Până apăruse vântul
Ce cu un vuiet alăturându-se,
Încet, încet
Numai că lipsește,
A ta alinare,
A dispărut în neant
A ta iubire oare?
Ma îngrijorez mereu
Neștiind ce să mai fac
Știind că nimic
Nu îți este pe plac
Plimbările noastre
Sau rărit și ele
Acum te văd doar prin telenovele
Te regăsesc în tot
Și nu vreau să te pierd
Vreau să vii înapoi,
Și să te văd iar.
Iubindune la fel
Cu o iubire pură
Neschimbând nimic
În a ta natură.
Din nou... de dor..
Mi-e dor de tine chiar de îmi taci
Privirea ta o port ca pe un vechi apus
În suflet si azi mai trăiesc urme
De zâmbet stins și gând ascuns.
Chiar de te-ai dus pe un drum nou
Te port in amintire viu
Ești visul ce nu se vrea pierdut
Un dor ce renaște în noapte tarziu...
Mi-e dor și visul nu are hotar
Doar aici ești, să mă privești
Căci am rămas o umbră trecătoare
De când mi-e dor și nu mai ești....
Aceeași
Acasă, de ar fi aceeași casă
La drum, dacă ar fi același drum
Deși petrecem timpul scurt pe-aceeași lume
Nu împărțim aceleași pagini pe-un album
Cu-aceeași cană de-am sorbi de sete apă
Nisipul fin de-am măsura cu-același pas
Deși pe cer se-arată-n noapte-aceeași lună
Numai în vise noi dansăm același vals
Șezând la masă, de ar fi aceeași masă
Neagră sau alb-aceeași pâine să-mpărțim
Deși pământul ne rodește-aceeași hrană
Gustul amar îmi lasă trist al meu destin
Zâmbete calde-ar lumina aceleași zile
Lacrimi ar curge împărțind același loc
Din nori căzând udă pământu-aceeași ploaie
Tristă la mine pe obraz o simt curgând
Trăind în doi ne-am bucura-n aceleași clipe
Tot noi oftând ne-am întrista-n același timp
Deși prin noi aceleași ceasuri bat secunde
Zilele nu ne-aduc același anotimp
În două suflete-ar vibra aceeași taină
Inimi ar bate-același cântec fremătând
Deși vorbim de când ne știm aceeași limbă
Fără de sens a devenit acel cuvânt
Si azi...
Si azi te port în suflet ca pe-o rază,
Deși știu bine că nu-i drept,
Ești visul meu ce nu se-așează,
Și nici nu vreau să plece cu regret.
Îți caut ochii negri printre stele,
Și-n orice pas, și-n orice gând.,
Dar drumurile noastre sunt rebele.
Ne țin departe, rând pe rând...
Și totusi, chiar de nu se poate,
Visul meu nu vrea a pieri,
Rămâne taină-n zeci de șoapte,
Un dor ce-n suflet vesnic va trăi.
Nu ştiu cuvinte, să spun cât îmi lipsești
Dar știu că mereu, în vis te găsesc
La un vin în brațele mele te oprești
Finalului o altă șansă-i dăruiesc...
Other poems by the author
Un pahar de poezie
In așteptare activă,
La un pahar de poezie..
Spuneti-mi care știți? voi, mie,
Să-mi spună va rog careva,
Cât măsurată, durează iubirea?
Dar speranța? să răspundä cine poate
Are cumva termen de valabilitate?
C-am cam uitat ce-nseamna fericirea..
Astept..doar c-așteptarea imi e eternitate.
Și așteptând îmi pleac-o vară
Tot așteptând mai trece-o zi
Și asteptand vine o toamna
Și numai tu nu îmi mai vii...
Știu.. așteptarea mi-i nebună
Dar sper cândva sa mai vorbim
Sub razele de luna plină
Candva...cu drag sa ne privim.
Astept...azi nu ai timp de mine
În gând mereu eu sunt cu tine,
Astept ca așteptarea nu-i păcat
Astept deși.. totul în zadar.
Pe mine demult m-ai uitat
De parcă nici n-am existat..
Amalgam de Doruri
Dorul de-acea îmbrățișare neîntâmplată
Nu cred să stiu cum sa-mi treacă vreodată...
Am sperat-o în versuri... printre rânduri
Noaptea în vise, ziua în stomac cu fluturi.
Dorul de al tău vin .... rămas promis
Oricât l-am scris, a rămas nestins...
I-am simțit parfumul în rânduri, printre ele
În orice pahar ce-a-ncercat să-mi atingă buzele.
Dorul de tine.... un amalgam de doruri
Îl plâng în nopți fierbinți de poezie,
Când vântul visele-mi trimite-n zboruri
Și versul nu-mi descrie decât o... fantezie.
Frumusețea tăcerii
Am rămas aici....în tăcere...
Să te păstrez în lumea posibilităților infinite
Fără ca realitatea să-mi ceară să te pierd,
Într-un trecut ce-ar vrea doar să te uite.
La umbra sufletului stau pitită
Naivă visătoare mi-e inima... și speră,
O-mbrățisare să-i fie oferită
De cel ce încă-i mai curge prin vene.
Am rămas aici... în tăcere...
Nu merită să-ți mai dau din mine
Și când dorul mă arde cumplit,
Te scriu cum știu ... într-o poezie...
Stiu...
Știu femeie... că de el ți-e dor
Știu că nu-i deloc ușor
Să ți-l scoți din a ta minte
Doar scriind pe foi, cuvinte...
Știu femeie... te-ai obișnuit cu el
Și cu vinul lui la fel
Dezvoltând un sentiment
De dor... permanent.
Știu femeie...
L-ai visat și zi și noapte
Așteptând să te gândească,
Ți-a fost rugă printre șoapte
Așteptând să te găsească...
Știu femeie...
Vrei să-l ții la piept cu dor
Să te simtă cum respiri
Trupul să-ți îmbrace ușor
În parfumul lui de vin...
Dar spune-mi, tu femeie,
Tu flacără ce arzi etern!
Cum as putea să mi te sting?
El, nu mai este cel de ieri!
...Nu vreau durerea să-ți încing...
Azi femeie...
Ți-e taina ce-o porți in suflet
Și-l simți în orice răsuflet,
Femeie...
Tot ce-ai visat cândva să-ți fie
Ți-e azi... un pahar de poezie!
Ce-ar fi
Ce-ar fi să ne regăsim
Când stelele ard în noapte
Timpul să nu ne trădeze,
Și clipa să ne țină aproape?
Ce-ar fi să pot spune ce simt
Fără ca vorbele să te alunge
Tăcerea să nu mai doară așa tare
Când dorul de tine în inimă surâde...
Ce-ar fi să-mi prinzi mâna în zori
Răceala dintre noi să se frângă
Să dăm viață acestui "dacă "
Într-un final în doi, să ne cuprindă...
Iarna mea tarzie
ce vină am că te iubesc?
si cum sẵ uit vreodată!
doi ochii ce inima-mi topesc
de dor înflăcărată
sunt vinovata că te-am privit
si mi-ai rămas în minte?
ori tu ai greșit că mi-ai vorbit
dincolo de cuvinte?
ce vină am că te iubesc?
n-am vrut asa să fie,
a fost sortit să te-ntâlnesc
in iarna mea târzie.
imbratisarea ta mi-a pus in piept
dorinţa ce-a mai mare,
si doar pe tine te aștept
când soarele răsare!
"adio"al tău mă arde-n piept
aprins ca un carbune,
si tot pe tine te aștept
când soarele apune!
Un pahar de poezie
In așteptare activă,
La un pahar de poezie..
Spuneti-mi care știți? voi, mie,
Să-mi spună va rog careva,
Cât măsurată, durează iubirea?
Dar speranța? să răspundä cine poate
Are cumva termen de valabilitate?
C-am cam uitat ce-nseamna fericirea..
Astept..doar c-așteptarea imi e eternitate.
Și așteptând îmi pleac-o vară
Tot așteptând mai trece-o zi
Și asteptand vine o toamna
Și numai tu nu îmi mai vii...
Știu.. așteptarea mi-i nebună
Dar sper cândva sa mai vorbim
Sub razele de luna plină
Candva...cu drag sa ne privim.
Astept...azi nu ai timp de mine
În gând mereu eu sunt cu tine,
Astept ca așteptarea nu-i păcat
Astept deși.. totul în zadar.
Pe mine demult m-ai uitat
De parcă nici n-am existat..
Amalgam de Doruri
Dorul de-acea îmbrățișare neîntâmplată
Nu cred să stiu cum sa-mi treacă vreodată...
Am sperat-o în versuri... printre rânduri
Noaptea în vise, ziua în stomac cu fluturi.
Dorul de al tău vin .... rămas promis
Oricât l-am scris, a rămas nestins...
I-am simțit parfumul în rânduri, printre ele
În orice pahar ce-a-ncercat să-mi atingă buzele.
Dorul de tine.... un amalgam de doruri
Îl plâng în nopți fierbinți de poezie,
Când vântul visele-mi trimite-n zboruri
Și versul nu-mi descrie decât o... fantezie.
Frumusețea tăcerii
Am rămas aici....în tăcere...
Să te păstrez în lumea posibilităților infinite
Fără ca realitatea să-mi ceară să te pierd,
Într-un trecut ce-ar vrea doar să te uite.
La umbra sufletului stau pitită
Naivă visătoare mi-e inima... și speră,
O-mbrățisare să-i fie oferită
De cel ce încă-i mai curge prin vene.
Am rămas aici... în tăcere...
Nu merită să-ți mai dau din mine
Și când dorul mă arde cumplit,
Te scriu cum știu ... într-o poezie...
Stiu...
Știu femeie... că de el ți-e dor
Știu că nu-i deloc ușor
Să ți-l scoți din a ta minte
Doar scriind pe foi, cuvinte...
Știu femeie... te-ai obișnuit cu el
Și cu vinul lui la fel
Dezvoltând un sentiment
De dor... permanent.
Știu femeie...
L-ai visat și zi și noapte
Așteptând să te gândească,
Ți-a fost rugă printre șoapte
Așteptând să te găsească...
Știu femeie...
Vrei să-l ții la piept cu dor
Să te simtă cum respiri
Trupul să-ți îmbrace ușor
În parfumul lui de vin...
Dar spune-mi, tu femeie,
Tu flacără ce arzi etern!
Cum as putea să mi te sting?
El, nu mai este cel de ieri!
...Nu vreau durerea să-ți încing...
Azi femeie...
Ți-e taina ce-o porți in suflet
Și-l simți în orice răsuflet,
Femeie...
Tot ce-ai visat cândva să-ți fie
Ți-e azi... un pahar de poezie!
Ce-ar fi
Ce-ar fi să ne regăsim
Când stelele ard în noapte
Timpul să nu ne trădeze,
Și clipa să ne țină aproape?
Ce-ar fi să pot spune ce simt
Fără ca vorbele să te alunge
Tăcerea să nu mai doară așa tare
Când dorul de tine în inimă surâde...
Ce-ar fi să-mi prinzi mâna în zori
Răceala dintre noi să se frângă
Să dăm viață acestui "dacă "
Într-un final în doi, să ne cuprindă...
Iarna mea tarzie
ce vină am că te iubesc?
si cum sẵ uit vreodată!
doi ochii ce inima-mi topesc
de dor înflăcărată
sunt vinovata că te-am privit
si mi-ai rămas în minte?
ori tu ai greșit că mi-ai vorbit
dincolo de cuvinte?
ce vină am că te iubesc?
n-am vrut asa să fie,
a fost sortit să te-ntâlnesc
in iarna mea târzie.
imbratisarea ta mi-a pus in piept
dorinţa ce-a mai mare,
si doar pe tine te aștept
când soarele răsare!
"adio"al tău mă arde-n piept
aprins ca un carbune,
si tot pe tine te aștept
când soarele apune!