Ultima suflare
Tu...îmi ești mie slăbiciune
O obsesie care nu duce niciunde
M-ai rănit cum nimeni nu a putut
Am rămas fără lacrimi la cât a durut.
Vreau din tot sufletul să te întorci
Vino înapoi,de putere să mă storci
Iubește-mă, lasă-mă, iartă-mă
Dar fii din nou a mea patimă!
Să nu mă uiți ca pe oricine
Iar atunci când va fi bine,
Strigă-mă pe mine dinspre răsărit
Și prefă-te că niciodată nu ne-am iubit.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: La facultate!
Poem: Putem revedea în mintea noastră imaginea unei persoane care ne-a inspirat în urmă cu 10 ani? în finlandeză
Reduceri de 30 la sută pentru cărțile Cartier la Salonul de Carte pentru Copii și în Librăriile Cartier
Poem: O dragoste pierdută ...
Poem: Iarna rece
NOBELUL PENTRU LITERATURĂ. Academia Suedeză va anunţa doi câştigători ai premiului
Poem: Cerul azuriu
Poem: Cînd moare o ființă dragă
Imnul Limba noastra a rasunat azi in toata tara. Versurile patriotice au deschis festivitatile dedicate sarbatorii limbii romane. Oficialii au depus flori la busturile poetilor - VIDEO