Ultima suflare
Tu...îmi ești mie slăbiciune
O obsesie care nu duce niciunde
M-ai rănit cum nimeni nu a putut
Am rămas fără lacrimi la cât a durut.
Vreau din tot sufletul să te întorci
Vino înapoi,de putere să mă storci
Iubește-mă, lasă-mă, iartă-mă
Dar fii din nou a mea patimă!
Să nu mă uiți ca pe oricine
Iar atunci când va fi bine,
Strigă-mă pe mine dinspre răsărit
Și prefă-te că niciodată nu ne-am iubit.
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Cuvânt, credință, voință
Poem: Poezia gand
Tatiana Tabuleac, stabilita de mai multi ani la Paris a revenit la Chisinau: cititorii au facut coada, intr-o librarie din capitala, pentru a primi un autograf de la scriitoare - VIDEO
Poem: Floarea mea
Poem: Putem revedea în mintea noastră imaginea unei persoane care ne-a inspirat în urmă cu 10 ani? în finlandeză
HOROSCOP: Ce îți este scris în Cartea Destinului, în funcție de zodie
Poem: Serenada suspinului
Poem: Lupta suprema
Trezește-mă cu o poezie – o inițiativă a unui tânăr din Moldova de a promova poeziile frumoase