--Închide ușa în urma ta--
Închide ușa în urma ta
Ca să nu intre fumul,
Țigara stinsă în urma ta,
Vrea să-mi arate drumul.
Strânge bagajele din strada mea,
Căci șansa ți-ai pierdut-o,
Rujul tău pe perna mea
Și rana am cusut-o.
Șterge lacrima de pe obraz,
Azi floarea-i ofilită,
Destinul tău stătea în ceas,
Acum e doar clepsidră.
O unghie ruptă ți-așteaptă uitarea
Și cheia de aur o îngrop în pământ,
Iarăși schimb iala și chem iar salvarea,
Eu pier, căci tu nu m-ai vrut.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: edi petecuță
Data postării: 19 ianuarie
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 293
Poezii din aceiaşi categorie
Amorf
și dacă mi aș arunca genunchii
frânți, în fața ta
și ți-aș cere să-mi fii bună,
măcar pentru o clipă,
pentru a mă ridica pe vârfuri,
să-mi spăl fața mută.
legat d-un apus de soare,
doar peștii mi-au rămas aproape,
iar marea, oh, marea...
cu ale sale valuri tulburi..
mă tot striga, să mă întorc
să-ți fiu aproape!
mă încălzesc la un foc mic,
aștept, poate..eu mai rezist!
mă scutur, strâng, apoi iar plec!
căci mă întorc, doar când mi-e greu..
tu simți o frică? poate ți-e dor?
de al meu chip...de al meu umor?
o dragoste tot plutitoare
se așterne, ziua între noi,
dar suntem plini doar de păcate..
noaptea, pe noi ne dă de gol!
tu, spune-mi! acum, aici, nu mâine
mă întorc, iar, poate, încă viu..
și cu mâini ca de slujitor?
Nu cedez
nu cedez
La nici un dușman.
Să ardă în foc.
dușmanul meu,
Arma să i se frângă
Sabia din mâini să-i cadă.
Să se sperie când o să mă vadă .
nu cedez la nici un dușman,
Gustul să-i fie amar,
În genunchi să cadă,
Când o să mă vadă,
Să-și ceară iertare,
Nici nu va face,acest lucru mare
Scânteiul din sabie a ieșit,
Precum focul s-ar putea căzut.
Nu cedez la nimeni,
Nici la un dușman.
Autor Zamurca Alina clasa 9 Instituția Publică Liceul Teoretic Varnița
Plouă roșu
Miroase a ploaie în orașul meu mic
S-au strâns norii de zici că-i sărbătoare
Îì privesc pierdută cum se scurg pic cu pic
lau un stilou, și-aștern gânduri pe-o foaie.
Ţigara din scrumieră s-a prefăcut în scrum
Uitată-n gânduri pierdute ca un fum.
Mi-e inima în ploaie își caută adăpost
Îi curg lacrimi șiroaie și nu-si găsește-un rost
Mi-e sufletul de dor de tine obosit
Nici nu mai știe cât suferă..ce a iubit.
Îşi regretă in taină orice răsuflare
Vrea doar să știe câte ceva de tine..
N-am vrut să-ți fiu o oarecare
Am vrut să iți rămân, frumoasă amintire.
Parfum de dor
Ai prins din zbor
Tu vajnic răpitor,
O pasăre rănita, lovită de furtună,
Cu aripile frânte
Ce-și caută refugiul
In cuibul de lumină.
Și-ai reușit atât de bine
Să mă înalți pe culmile iubirii
Pentru ca imediat apoi să mă arunci
În negura uitării.
M-ai învârtit în ritm frenetic
Prin viață printre oameni
Și flori albe cu parfum de dor,
Ca într-un carusel amețitor.
Și pentru-o clipă ai făcut
Din visul meu o viață,
Din viața mea un vis.
Dar vezi tu?
Încet, luminile s-au stins,
Eu am rămas să mă învârt amețitor
Prin viață, printre oameni
Și flori cu parfum de dor,
Până când caruselul s-a oprit.
Aveam doar 16 ani....
Aveam doar 16 ani ,
Când începusem sa iubesc .
Și nu știam ce va urma
Și cât aveam sa patimesc....
Visam mereu acel băiat
Nu prea înalt, cu ochi căprui
Un farmec ce nu îl vedeam ,
In ochii nimănui...
Îl iubeam fierbinte și frumos
Cum n-am iubit vreodată,
Nu știam ca va urma
Sa fiu ades tradată.
Îl iubeam atât de mult
Ca nu vedeam nimic
Chiar de plângeam în noapte
Și inghetam de frig....
Îl iubeam atât de mult
Ca ma rugam la îngeri
Sa ii șoptească ca mi-e dor,
Și suportam înfrângeri.
Asa a durat , ani la rand....
Pana ce m-am răcit
Azi ma simt de parca
Nicicând nu l-am iubit...
Cândva iubind fără hotar
Și mii de vise ce-am avut
Mi-au devenit coșmar....
Amintiri ce am avut
Vor rămâne pagini scrise,
Care cândva erau
Cele mai dorite vise...
Cândva un înger de fetita
Cu ochii ca și marea,
A simțit pe pielea ei
Ce amară e trădarea...
Azi nu mai am nici vise,
Și nici pagini scrise ,
De el nu am povestit
Chiar dacă l-am iubit.
Azi totu-i diferit
Nu vreau sa mai iubesc
Destul am suferit
Și intr-un final ma bucur....
Ca totul s-a sfârșit ....
Amorf
și dacă mi aș arunca genunchii
frânți, în fața ta
și ți-aș cere să-mi fii bună,
măcar pentru o clipă,
pentru a mă ridica pe vârfuri,
să-mi spăl fața mută.
legat d-un apus de soare,
doar peștii mi-au rămas aproape,
iar marea, oh, marea...
cu ale sale valuri tulburi..
mă tot striga, să mă întorc
să-ți fiu aproape!
mă încălzesc la un foc mic,
aștept, poate..eu mai rezist!
mă scutur, strâng, apoi iar plec!
căci mă întorc, doar când mi-e greu..
tu simți o frică? poate ți-e dor?
de al meu chip...de al meu umor?
o dragoste tot plutitoare
se așterne, ziua între noi,
dar suntem plini doar de păcate..
noaptea, pe noi ne dă de gol!
tu, spune-mi! acum, aici, nu mâine
mă întorc, iar, poate, încă viu..
și cu mâini ca de slujitor?
Nu cedez
nu cedez
La nici un dușman.
Să ardă în foc.
dușmanul meu,
Arma să i se frângă
Sabia din mâini să-i cadă.
Să se sperie când o să mă vadă .
nu cedez la nici un dușman,
Gustul să-i fie amar,
În genunchi să cadă,
Când o să mă vadă,
Să-și ceară iertare,
Nici nu va face,acest lucru mare
Scânteiul din sabie a ieșit,
Precum focul s-ar putea căzut.
Nu cedez la nimeni,
Nici la un dușman.
Autor Zamurca Alina clasa 9 Instituția Publică Liceul Teoretic Varnița
Plouă roșu
Miroase a ploaie în orașul meu mic
S-au strâns norii de zici că-i sărbătoare
Îì privesc pierdută cum se scurg pic cu pic
lau un stilou, și-aștern gânduri pe-o foaie.
Ţigara din scrumieră s-a prefăcut în scrum
Uitată-n gânduri pierdute ca un fum.
Mi-e inima în ploaie își caută adăpost
Îi curg lacrimi șiroaie și nu-si găsește-un rost
Mi-e sufletul de dor de tine obosit
Nici nu mai știe cât suferă..ce a iubit.
Îşi regretă in taină orice răsuflare
Vrea doar să știe câte ceva de tine..
N-am vrut să-ți fiu o oarecare
Am vrut să iți rămân, frumoasă amintire.
Parfum de dor
Ai prins din zbor
Tu vajnic răpitor,
O pasăre rănita, lovită de furtună,
Cu aripile frânte
Ce-și caută refugiul
In cuibul de lumină.
Și-ai reușit atât de bine
Să mă înalți pe culmile iubirii
Pentru ca imediat apoi să mă arunci
În negura uitării.
M-ai învârtit în ritm frenetic
Prin viață printre oameni
Și flori albe cu parfum de dor,
Ca într-un carusel amețitor.
Și pentru-o clipă ai făcut
Din visul meu o viață,
Din viața mea un vis.
Dar vezi tu?
Încet, luminile s-au stins,
Eu am rămas să mă învârt amețitor
Prin viață, printre oameni
Și flori cu parfum de dor,
Până când caruselul s-a oprit.
Aveam doar 16 ani....
Aveam doar 16 ani ,
Când începusem sa iubesc .
Și nu știam ce va urma
Și cât aveam sa patimesc....
Visam mereu acel băiat
Nu prea înalt, cu ochi căprui
Un farmec ce nu îl vedeam ,
In ochii nimănui...
Îl iubeam fierbinte și frumos
Cum n-am iubit vreodată,
Nu știam ca va urma
Sa fiu ades tradată.
Îl iubeam atât de mult
Ca nu vedeam nimic
Chiar de plângeam în noapte
Și inghetam de frig....
Îl iubeam atât de mult
Ca ma rugam la îngeri
Sa ii șoptească ca mi-e dor,
Și suportam înfrângeri.
Asa a durat , ani la rand....
Pana ce m-am răcit
Azi ma simt de parca
Nicicând nu l-am iubit...
Cândva iubind fără hotar
Și mii de vise ce-am avut
Mi-au devenit coșmar....
Amintiri ce am avut
Vor rămâne pagini scrise,
Care cândva erau
Cele mai dorite vise...
Cândva un înger de fetita
Cu ochii ca și marea,
A simțit pe pielea ei
Ce amară e trădarea...
Azi nu mai am nici vise,
Și nici pagini scrise ,
De el nu am povestit
Chiar dacă l-am iubit.
Azi totu-i diferit
Nu vreau sa mai iubesc
Destul am suferit
Și intr-un final ma bucur....
Ca totul s-a sfârșit ....
Alte poezii ale autorului
Calul de pluș
Dormeai deasupra minții mele,
Ce suflet bland,asa credeam,
Erai cam totul pentru mine,
Un simplu cal de pluș aveam.
Si ma trezeai din somn adanc,
Chiar noaptea pe la ora trei,
Muream de plans,sa nu fi bine,
De dragul tau,stiam ce vrei.
Erai micuț,dar in inima mea,mare,
Caci nu aveam pe nimenea ca tine!
Tu nu erai o simpla jucarie,
Erai amicul meu,la rau,dar si la bine.
Simbolul legaturii drepte,
Regretul meu ca te am pierdut,
Anii trecura ca o ploaie,
Din care eu,am ramas ud.
In colțul camerei astepti,
Caluțul meu de plus,umil,
Eu am crescut,te am parasit,
Am devenit un om ostil.
Când a trecut atâta vreme?
Când si unde te am lăsat?
Nu ma privi cu fața tristă!
Eu nu am vrut sa fi uitat.
Simțeam mereu un gol in mine,
Și vreau sa fac doar un retuș,
Intors de alte minti străine,
Te uit și azi,căluț de pluș.
-Glasul Trecutului-
Se face intuneric in jur,
Nu poti scapa irevocabil,
Umil de tot trecutul dur,
Îl port in piept inevitabil.
Mă plange apusul pe sub zare,
Și ploaia imi spală lung tristețea...
Pierdut in propria mi valoare,
Se scurge încet,încet tandrețea.
Sunt aici!Doar eu si gânduri nefondate.
Cu greu ma trece starea noptii,
In golul sufletului ,poate,
Apari măcar in sensul vietii.
Cauta-mă in anii irositi!
În nopti cu plans,zile de jale,
În ochii mei cei obositi
De seri intregi de asteptare.
Dar in zadar,nu mai sunt eu!
E doar carcasa ce a ramas.
Gasește ma si fa ma sa vreau
”Un ultim dans”.
Mă bate gândul să-mi revin,
Să uit de tine si de tot,
Dar cum sa fac?Explica mi tu!
Cand nici sa plang,nu prea mai pot...
Citesc pe asfaltul ud dorința,
Să ma intorc la cine am fost.
Îmbin tradarea cu sentința
Și sigur stiu: Nu are rost.
Cine am fost noi pana la urmă?
Doar doi copii...acum straini!
Crezând ca totul e o glumă,
Sfârșim prezentul clandestini.
Felul meu de a fi
Safirul cu aur al inimii mele
Îmi ține dorința și nu pot vorbi,
Ce simt,ce gândesc e scris doar în stele,
Și n felul meu de a fi.
Tăciunea din ochii holbați la perete,
A fost demult un foc de nestins,
Trecuți candva prin multe probleme,
Se pierd în vedere ca fata din vis.
Zâmbetul fals ascuns de tristețe,
Adoră sa facă iluzii și chin,
Buza rănită refuza sa nvețe,
Se înecă mereu in durere și vin.
Puterea din brațe mi cedează treptat,
Când văd a ei inocență,
Dar nu pot s o am,din nou am uitat,
Sunt prea insolent în esență.
Prefer sa o uit decât sa pierd șansa
Să fiu a ei sărbătoare,
Prefă te înc o dată ca nici nu ma placi
Și pleacă în lumea mea mare.
Sufletu mi plange și ți face cu mâna,
Un cald rămas bun,pe curând,
O lacrima atinge podeaua și frâna,
Târziu,dar totuși spunând:
"Dar poate ne vom revedea,
Căci vântul nu s a liniștit,
Și vocea ta azi mă conduce
Pe drumul meu spre infinit."
~Etern în memoria ta~
Sunt un câine oarecare,
Vreau să mă hrănești!
N-am nevoie de motive,
Doar să mă iubești.
Mai ții minte când alergam
În urma ta, după sanie?
Parcă a fost ieri...
Nu eram legat de o funie,
Și nici de ale tale dureri.
Amintește-ți cum eu îți eram
Buna dispoziție,
Când aveai o zi mai grea!
Că am fost acolo, pe poziție,
Când lumea părea rea.
Mai știi ce mi-ai promis?
Unde ai fost când am avut nevoie de ajutor?
„O să am grijă de tine!”
Acum tu nu vezi că mor?
Nu te judec, ai necazuri,
Deci poate că e mai bine că te-am părăsit!
Nu înțelegi că erai totul pentru mine?
Și ai să fii până la sfârșit?
Chiar dacă m-ai dezamăgit,
Încă am încredere în tine!
Însă nu ai reușit!
Tu ai vrut să mă păstrezi...
Eu,am vrut să fiu iubit...
Astăzi te-am scutit de o grijă,
Dar să știi că îmi lipsești!
Fără tine n-am putut
Să rămân, să mă trezești!
Voiam să te mai văd odată,
Să m-alinți ca pe ai tăi!
Să sar mereu când nu ți convine
Și să-ți fac doar vânătăi.
Să nu uiți că am fost devotat!
Ține-mă în brațe veșnic!
Și să știi, nu-s supărat!
Pentru tine, sunt războinic.
Ce părere ai că pentru alții am fost doar un câine?
Pentru tine ce am fost?
Doar un paznic de folos?
Un prieten zgomotos?
Sau un suflet fără rost?
Am îmbătrânit cu gândul că o să te văd împlinit!
Dar să știi că prezența mea încă n-a murit!
O să fiu cu tine să te văd fericit!
Viața mea a fost un dar,
Pentru tine, m-am jertfit.
Etern în memoria ta, Bleky!
Dansul Iubirii
Desculț pe scena inimii,
Un spectator a fost de ajuns,
Să pot juca jocul iubirii,
Când de privire am fost patruns...
Mă pierd în lumi și doar visez,
Dar in adânc mă regasesc,
La orice pas ce il urmez,
Greșesc,si apoi iarasi te privesc.
Pe margine de scenă, tremur,
Căci umbra ta mă urmarește,
Iubirea ta nu sta pe loc
Și inima iti tot clipește.
În palma ta, tăcerile devin cuvinte,
Și orice respirație mă apasă,
Între iluzie si adevar ,se simte,
Că povestea i doar a noastra.
Un dans de emoții ce nu se termină,
Într o piesa de teatru cu final fericit,
Pe ritmul iubirii lumina se oprește
În mii de aplauze fara sfarșit.
Sa îmi ții mâna..
Încuie ușa,aruncă cheia,
Privește mi ochii înc odata,
Arata mi ca nu s eu de vină
Și șterge mi lacrima scăpată..
Sa îmi ții mâna,să mi spui ca ma doresti,
Sa nu ma lasi sa plec de tot.
Sa tragi de timp,sa mi spui ca ma iubesti
Sa mi i au ramas bun,sa nu ma urmaresti.
Iti sarut mana,tu mi da i inelul
Imi cer iertare..,iti sterg rimelul..
Sunt vinovat ca nu te am rasfatat mai mult
Ca ti am lasat amintiri prea furmoase de pierdut
Si cat as incerca,timpul nu ne a sincronizat,
Tot ce am cladit impreuna,astazi s a daramat.
...
Ma vrei acasă si imi dau seama
Esti pentru mine prea frumoasă
Nici nu te sun sa evit drama
Tu esti ”acasă”.
Calul de pluș
Dormeai deasupra minții mele,
Ce suflet bland,asa credeam,
Erai cam totul pentru mine,
Un simplu cal de pluș aveam.
Si ma trezeai din somn adanc,
Chiar noaptea pe la ora trei,
Muream de plans,sa nu fi bine,
De dragul tau,stiam ce vrei.
Erai micuț,dar in inima mea,mare,
Caci nu aveam pe nimenea ca tine!
Tu nu erai o simpla jucarie,
Erai amicul meu,la rau,dar si la bine.
Simbolul legaturii drepte,
Regretul meu ca te am pierdut,
Anii trecura ca o ploaie,
Din care eu,am ramas ud.
In colțul camerei astepti,
Caluțul meu de plus,umil,
Eu am crescut,te am parasit,
Am devenit un om ostil.
Când a trecut atâta vreme?
Când si unde te am lăsat?
Nu ma privi cu fața tristă!
Eu nu am vrut sa fi uitat.
Simțeam mereu un gol in mine,
Și vreau sa fac doar un retuș,
Intors de alte minti străine,
Te uit și azi,căluț de pluș.
-Glasul Trecutului-
Se face intuneric in jur,
Nu poti scapa irevocabil,
Umil de tot trecutul dur,
Îl port in piept inevitabil.
Mă plange apusul pe sub zare,
Și ploaia imi spală lung tristețea...
Pierdut in propria mi valoare,
Se scurge încet,încet tandrețea.
Sunt aici!Doar eu si gânduri nefondate.
Cu greu ma trece starea noptii,
In golul sufletului ,poate,
Apari măcar in sensul vietii.
Cauta-mă in anii irositi!
În nopti cu plans,zile de jale,
În ochii mei cei obositi
De seri intregi de asteptare.
Dar in zadar,nu mai sunt eu!
E doar carcasa ce a ramas.
Gasește ma si fa ma sa vreau
”Un ultim dans”.
Mă bate gândul să-mi revin,
Să uit de tine si de tot,
Dar cum sa fac?Explica mi tu!
Cand nici sa plang,nu prea mai pot...
Citesc pe asfaltul ud dorința,
Să ma intorc la cine am fost.
Îmbin tradarea cu sentința
Și sigur stiu: Nu are rost.
Cine am fost noi pana la urmă?
Doar doi copii...acum straini!
Crezând ca totul e o glumă,
Sfârșim prezentul clandestini.
Felul meu de a fi
Safirul cu aur al inimii mele
Îmi ține dorința și nu pot vorbi,
Ce simt,ce gândesc e scris doar în stele,
Și n felul meu de a fi.
Tăciunea din ochii holbați la perete,
A fost demult un foc de nestins,
Trecuți candva prin multe probleme,
Se pierd în vedere ca fata din vis.
Zâmbetul fals ascuns de tristețe,
Adoră sa facă iluzii și chin,
Buza rănită refuza sa nvețe,
Se înecă mereu in durere și vin.
Puterea din brațe mi cedează treptat,
Când văd a ei inocență,
Dar nu pot s o am,din nou am uitat,
Sunt prea insolent în esență.
Prefer sa o uit decât sa pierd șansa
Să fiu a ei sărbătoare,
Prefă te înc o dată ca nici nu ma placi
Și pleacă în lumea mea mare.
Sufletu mi plange și ți face cu mâna,
Un cald rămas bun,pe curând,
O lacrima atinge podeaua și frâna,
Târziu,dar totuși spunând:
"Dar poate ne vom revedea,
Căci vântul nu s a liniștit,
Și vocea ta azi mă conduce
Pe drumul meu spre infinit."
~Etern în memoria ta~
Sunt un câine oarecare,
Vreau să mă hrănești!
N-am nevoie de motive,
Doar să mă iubești.
Mai ții minte când alergam
În urma ta, după sanie?
Parcă a fost ieri...
Nu eram legat de o funie,
Și nici de ale tale dureri.
Amintește-ți cum eu îți eram
Buna dispoziție,
Când aveai o zi mai grea!
Că am fost acolo, pe poziție,
Când lumea părea rea.
Mai știi ce mi-ai promis?
Unde ai fost când am avut nevoie de ajutor?
„O să am grijă de tine!”
Acum tu nu vezi că mor?
Nu te judec, ai necazuri,
Deci poate că e mai bine că te-am părăsit!
Nu înțelegi că erai totul pentru mine?
Și ai să fii până la sfârșit?
Chiar dacă m-ai dezamăgit,
Încă am încredere în tine!
Însă nu ai reușit!
Tu ai vrut să mă păstrezi...
Eu,am vrut să fiu iubit...
Astăzi te-am scutit de o grijă,
Dar să știi că îmi lipsești!
Fără tine n-am putut
Să rămân, să mă trezești!
Voiam să te mai văd odată,
Să m-alinți ca pe ai tăi!
Să sar mereu când nu ți convine
Și să-ți fac doar vânătăi.
Să nu uiți că am fost devotat!
Ține-mă în brațe veșnic!
Și să știi, nu-s supărat!
Pentru tine, sunt războinic.
Ce părere ai că pentru alții am fost doar un câine?
Pentru tine ce am fost?
Doar un paznic de folos?
Un prieten zgomotos?
Sau un suflet fără rost?
Am îmbătrânit cu gândul că o să te văd împlinit!
Dar să știi că prezența mea încă n-a murit!
O să fiu cu tine să te văd fericit!
Viața mea a fost un dar,
Pentru tine, m-am jertfit.
Etern în memoria ta, Bleky!
Dansul Iubirii
Desculț pe scena inimii,
Un spectator a fost de ajuns,
Să pot juca jocul iubirii,
Când de privire am fost patruns...
Mă pierd în lumi și doar visez,
Dar in adânc mă regasesc,
La orice pas ce il urmez,
Greșesc,si apoi iarasi te privesc.
Pe margine de scenă, tremur,
Căci umbra ta mă urmarește,
Iubirea ta nu sta pe loc
Și inima iti tot clipește.
În palma ta, tăcerile devin cuvinte,
Și orice respirație mă apasă,
Între iluzie si adevar ,se simte,
Că povestea i doar a noastra.
Un dans de emoții ce nu se termină,
Într o piesa de teatru cu final fericit,
Pe ritmul iubirii lumina se oprește
În mii de aplauze fara sfarșit.
Sa îmi ții mâna..
Încuie ușa,aruncă cheia,
Privește mi ochii înc odata,
Arata mi ca nu s eu de vină
Și șterge mi lacrima scăpată..
Sa îmi ții mâna,să mi spui ca ma doresti,
Sa nu ma lasi sa plec de tot.
Sa tragi de timp,sa mi spui ca ma iubesti
Sa mi i au ramas bun,sa nu ma urmaresti.
Iti sarut mana,tu mi da i inelul
Imi cer iertare..,iti sterg rimelul..
Sunt vinovat ca nu te am rasfatat mai mult
Ca ti am lasat amintiri prea furmoase de pierdut
Si cat as incerca,timpul nu ne a sincronizat,
Tot ce am cladit impreuna,astazi s a daramat.
...
Ma vrei acasă si imi dau seama
Esti pentru mine prea frumoasă
Nici nu te sun sa evit drama
Tu esti ”acasă”.