Poezia lui răsună
Poezia lui răsună,
Răsună dintr-o casă părăsită și lipsită...
Lipsită de iubire și speranță...
Crezând ca cineva mai poate sa o aducă la viață.
La viață s-o aducă,dar ce sa crezi...
ca-i năucă...
Naucă de tristețe și bătrânețe
Naucă de speranță și trăiri.
Poezia lui va răsuna,din acea casă pentru ea!
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: ANONIM
Data postării: 13 iunie 2024
Vizualizări: 412
Poezii din aceiaşi categorie
Ești...
Ești picătura ce-mi atinge obrazul,
ești ploaia mea din nor senin,
m-aș pierde însumi de ți-ai pierde hazul,
și aș surzi sub râsu-ți cristalin.
M-aplec sub glezna ta să-ți fiu pământ,
iar pasul ți-l măsor cu ochiul plâns,
pe piele de ți-aș fi firesc veșmânt,
atunci și rob pe veci aș fi constrâns.
Ești noaptea ce îmi zămislește visul,
mă dărui umbrelor ce-mi joacă-n geam,
ești deopotrivă și piscul, și abisul
spre care tainic zilnic alergam.
Ești mâna rece ce-mi imită scrisul,
în lungi scrisori, în care te strigam.
IUBITA MEA
Iubita mea te-am așteptat ,
Sperând co să revii
Să vezi cărările pustii ,
Pe care ne-am jurat odată...
O dragoste adevărată .
În serile când ne găseam ,
Fremătau frunzele în ram .
Raza lunii strălucea ,
Iubita mea .
În ochii tăi de viorele ,
Se oglindeau visele mele ,
Te adoram copil cuminte ,
Furat de calde jurăminte ,
Dar te-am pierdut în ceața serii ,
Și-a ruginit frunza cărării ,
O stea din cer s-a prăvălit ,
Iubirea noastră a murit .
PRUT-hotar între cele două surori
Apa-i curge liniștită,
Valurile sunt domoale,
Doruri,gânduri curg la vale,
Mii de drumuri ies în cale.
El e tânăr și frumos,
Apele îi curg în jos
Apele duc cu ele
Doruri multe , multă jele.
Dar dorința lui cea mare:
La hotar el vrea ...cărare
Și cărarea din hotare,
Să fie plină de soare.
Ascultând povestea lui,
E povestea fratelui
Care ține despărțite
Două surorii vitregite.
Ascultându-le cum plânge
Și cum cată -n depărtare ,
Se privesc în ochi și spun,
Vreau cu sora să m-adun;
Sunt surori de-aceiași mamă,
Au acelaș grai frumos,
Poartă ie și năframă,
Doina o cântă duios;
Au aceiași rugăminte
Și același dor le poartă:
Vor în brațe să se strângă
Așa cum era odată.
Dar ce-i!?
Tu nu ma vrei, iar in adanc, sa mor daca te vreau cum esti.
Eu nu te vreau, dar aparent, sunt nevoit sa te iubesc, caci altfel viata n-are sens si e apus continuu-n jur, iar apa si desertu-s una.
Nu e iubire; e far' de nume, si-as vrea sa pot urla, sa zbier, s-auda toti...dar ce-i!?
FLORI DE LILIAC
Te -am răsădit în vreme de toamnă
În grădină sub fereastra mea
Ești firav și tremur la gândul
Că gerul iernii te va îngheța!
Crești floarea mea dragă,mare,
Și ai să-mi mulțumești c-o floare,
Flori albe de liliac cu parfumul tău dulceag
Și de-s tristă să-mi zâmbești
Din multitudinea de clipe...
Din multitudinea de clipe pe care le-am trăit,
Una mi-a schimbat viaţa, atunci când te-am zărit
Şi-n timp ce alte clipe discret s-au perindat,
Aceasta de la mine nicicând n-a mai plecat.
Din multitudinea de clipe în care te-am privit,
Una mi-a schimbat viaţa, când m-am îndrăgostit
Şi-n timp ce alte clipe uitate-n noi sfârşesc,
De aceasta-n continuare cu drag îmi amintesc.
Din multitudinea de clipe de tine-ndrăgostit,
Una mi-a schimbat viaţa, atunci când te-am iubit
Şi-n timp ce alte clipe aşa cum vin se duc,
De aceasta întotdeauna aminte îmi aduc.
Din multitudinea de clipe în care te-am iubit,
Una mi-a schimbat viaţa, cum pleci când te-am privit
Şi-n timp ce alte clipe se-ndepărtează-n zbor,
Aceasta-mi aminteşte de tine când... mi-e dor.
Ești...
Ești picătura ce-mi atinge obrazul,
ești ploaia mea din nor senin,
m-aș pierde însumi de ți-ai pierde hazul,
și aș surzi sub râsu-ți cristalin.
M-aplec sub glezna ta să-ți fiu pământ,
iar pasul ți-l măsor cu ochiul plâns,
pe piele de ți-aș fi firesc veșmânt,
atunci și rob pe veci aș fi constrâns.
Ești noaptea ce îmi zămislește visul,
mă dărui umbrelor ce-mi joacă-n geam,
ești deopotrivă și piscul, și abisul
spre care tainic zilnic alergam.
Ești mâna rece ce-mi imită scrisul,
în lungi scrisori, în care te strigam.
IUBITA MEA
Iubita mea te-am așteptat ,
Sperând co să revii
Să vezi cărările pustii ,
Pe care ne-am jurat odată...
O dragoste adevărată .
În serile când ne găseam ,
Fremătau frunzele în ram .
Raza lunii strălucea ,
Iubita mea .
În ochii tăi de viorele ,
Se oglindeau visele mele ,
Te adoram copil cuminte ,
Furat de calde jurăminte ,
Dar te-am pierdut în ceața serii ,
Și-a ruginit frunza cărării ,
O stea din cer s-a prăvălit ,
Iubirea noastră a murit .
PRUT-hotar între cele două surori
Apa-i curge liniștită,
Valurile sunt domoale,
Doruri,gânduri curg la vale,
Mii de drumuri ies în cale.
El e tânăr și frumos,
Apele îi curg în jos
Apele duc cu ele
Doruri multe , multă jele.
Dar dorința lui cea mare:
La hotar el vrea ...cărare
Și cărarea din hotare,
Să fie plină de soare.
Ascultând povestea lui,
E povestea fratelui
Care ține despărțite
Două surorii vitregite.
Ascultându-le cum plânge
Și cum cată -n depărtare ,
Se privesc în ochi și spun,
Vreau cu sora să m-adun;
Sunt surori de-aceiași mamă,
Au acelaș grai frumos,
Poartă ie și năframă,
Doina o cântă duios;
Au aceiași rugăminte
Și același dor le poartă:
Vor în brațe să se strângă
Așa cum era odată.
Dar ce-i!?
Tu nu ma vrei, iar in adanc, sa mor daca te vreau cum esti.
Eu nu te vreau, dar aparent, sunt nevoit sa te iubesc, caci altfel viata n-are sens si e apus continuu-n jur, iar apa si desertu-s una.
Nu e iubire; e far' de nume, si-as vrea sa pot urla, sa zbier, s-auda toti...dar ce-i!?
FLORI DE LILIAC
Te -am răsădit în vreme de toamnă
În grădină sub fereastra mea
Ești firav și tremur la gândul
Că gerul iernii te va îngheța!
Crești floarea mea dragă,mare,
Și ai să-mi mulțumești c-o floare,
Flori albe de liliac cu parfumul tău dulceag
Și de-s tristă să-mi zâmbești
Din multitudinea de clipe...
Din multitudinea de clipe pe care le-am trăit,
Una mi-a schimbat viaţa, atunci când te-am zărit
Şi-n timp ce alte clipe discret s-au perindat,
Aceasta de la mine nicicând n-a mai plecat.
Din multitudinea de clipe în care te-am privit,
Una mi-a schimbat viaţa, când m-am îndrăgostit
Şi-n timp ce alte clipe uitate-n noi sfârşesc,
De aceasta-n continuare cu drag îmi amintesc.
Din multitudinea de clipe de tine-ndrăgostit,
Una mi-a schimbat viaţa, atunci când te-am iubit
Şi-n timp ce alte clipe aşa cum vin se duc,
De aceasta întotdeauna aminte îmi aduc.
Din multitudinea de clipe în care te-am iubit,
Una mi-a schimbat viaţa, cum pleci când te-am privit
Şi-n timp ce alte clipe se-ndepărtează-n zbor,
Aceasta-mi aminteşte de tine când... mi-e dor.
Alte poezii ale autorului
Amar
Amara-i fiecare noapte
Pe care o dorm iar plangand
Ca visinile ce nu-s coapte
Amar, adorm cu tine in gand
Amare mi-s diminetile toate
Cafeaua e si ea amara
Ca daca pui tu zahar, poate
Pot sa ma bucur de ea iară
Amar mi-e sufletul mereu
Ca visinile ce nu-s coapte
Mie imi e, tie ti-e greu?
Macar cat imi e mie, pe jumate?
Amare zile, amare ganduri
Tot ce-i in urma ta-i amar
Amare mi-s a mele randuri
Ca tu nu vezi, scriu in zadar..
Amar pe limba, amar in gura
E doar rece, gri, uscat..
Pe ce-ai calcat si tot in urma
E amar de cand ai plecat.
Aseara, am vazut
aseara am vazut ;surasul ochilor albastrii"
il stii?
unul geaman aveai si tu
si nu ma lasa-i sa il vad
il arata-i doar soarelui,
toamnei..
ploilor..
si il mai arata-i cuiva
cuvintelor.. acelora...
pe care ti le scriam ca niste poeme
pe furis
Schimbarea
Am fost la mare,
Așteptând o schimbare,
A fost doar o imprimare,
O simt ca pe o separare,
Este ca o repetare,
Pare doar o ocupare,
Dar este o modificare.
Ai fost
Acum ca nu ti-am scris de mult,
Ce ar mai fi de spus?
Ca trebuia sa te ascult,
Sau ca -mi lipsesti nespus?
Eu te-am iubit, eu te-am lasat,
Am cautat motive,
Acum ca totu-i incheiat,
Visez pe portative.
Eu am ramas singur si trist,
Tu ti-ai vazut de viata,
Am fost mereu prins in trecut
Si n-am pasit in fata .
Te mai astept la o cafea,
Macar sa iti simt parfumul,
Ai fost candva iubita mea,
Eu prostul,ti-am dat drumul...
Contraste
O clipă ai crede ca e grea
Și cruntă și amară viața
Dar poate dacă acum ai sta
Să cântărești atent balanța
Într-o o clipă ai vedea,
Ca nu-i așa de grea povața.
Azi m-am trezit, sunt fericit!
Chiar dacă nu-s în pat de stele,
Căci sunt oameni ce nu apucă
Să-și ia măcar la revedere …
Și masa mea, acum e plină
Nu-i tot ce vreau ..
Dar mi-e de ajuns .
Pentru că stiu că alte case,
Pe mese, n-au nimic de pus…
In ale mele ghete noi,
Parcă mai greu se face rece.
Când mă gândesc că sunt persoane ,
La care gerul nu mai trece ...
La mine-n casă-i cald și bine,
Dar nu observ că-n exterior,
Sunt copilași ce se-ncălzesc
Cu aburii din gura lor…
Testament pentru o lume moartă
Nu-mi lăsați țara pe mâna slugii,
Ce-n buzunar își vâră soarta,
Ce vinde codrii, cerul, rugii
Și-și sapă-n aur propria groapă.
Nu-mi scrieți visul în hârtie,
Căci foaia-i scrum și tușul minte,
Vreau stele-n cer și-o veșnicie,
Nu un mormânt de legăminte.
Dar dacă-n moarte mă prefaceți,
În bronz topit și chin uitat,
Să știți că-n umbre mai trăiesc,
Și-n vis mai ard, și-n vis curg lacrimi.
Amar
Amara-i fiecare noapte
Pe care o dorm iar plangand
Ca visinile ce nu-s coapte
Amar, adorm cu tine in gand
Amare mi-s diminetile toate
Cafeaua e si ea amara
Ca daca pui tu zahar, poate
Pot sa ma bucur de ea iară
Amar mi-e sufletul mereu
Ca visinile ce nu-s coapte
Mie imi e, tie ti-e greu?
Macar cat imi e mie, pe jumate?
Amare zile, amare ganduri
Tot ce-i in urma ta-i amar
Amare mi-s a mele randuri
Ca tu nu vezi, scriu in zadar..
Amar pe limba, amar in gura
E doar rece, gri, uscat..
Pe ce-ai calcat si tot in urma
E amar de cand ai plecat.
Aseara, am vazut
aseara am vazut ;surasul ochilor albastrii"
il stii?
unul geaman aveai si tu
si nu ma lasa-i sa il vad
il arata-i doar soarelui,
toamnei..
ploilor..
si il mai arata-i cuiva
cuvintelor.. acelora...
pe care ti le scriam ca niste poeme
pe furis
Schimbarea
Am fost la mare,
Așteptând o schimbare,
A fost doar o imprimare,
O simt ca pe o separare,
Este ca o repetare,
Pare doar o ocupare,
Dar este o modificare.
Ai fost
Acum ca nu ti-am scris de mult,
Ce ar mai fi de spus?
Ca trebuia sa te ascult,
Sau ca -mi lipsesti nespus?
Eu te-am iubit, eu te-am lasat,
Am cautat motive,
Acum ca totu-i incheiat,
Visez pe portative.
Eu am ramas singur si trist,
Tu ti-ai vazut de viata,
Am fost mereu prins in trecut
Si n-am pasit in fata .
Te mai astept la o cafea,
Macar sa iti simt parfumul,
Ai fost candva iubita mea,
Eu prostul,ti-am dat drumul...
Contraste
O clipă ai crede ca e grea
Și cruntă și amară viața
Dar poate dacă acum ai sta
Să cântărești atent balanța
Într-o o clipă ai vedea,
Ca nu-i așa de grea povața.
Azi m-am trezit, sunt fericit!
Chiar dacă nu-s în pat de stele,
Căci sunt oameni ce nu apucă
Să-și ia măcar la revedere …
Și masa mea, acum e plină
Nu-i tot ce vreau ..
Dar mi-e de ajuns .
Pentru că stiu că alte case,
Pe mese, n-au nimic de pus…
In ale mele ghete noi,
Parcă mai greu se face rece.
Când mă gândesc că sunt persoane ,
La care gerul nu mai trece ...
La mine-n casă-i cald și bine,
Dar nu observ că-n exterior,
Sunt copilași ce se-ncălzesc
Cu aburii din gura lor…
Testament pentru o lume moartă
Nu-mi lăsați țara pe mâna slugii,
Ce-n buzunar își vâră soarta,
Ce vinde codrii, cerul, rugii
Și-și sapă-n aur propria groapă.
Nu-mi scrieți visul în hârtie,
Căci foaia-i scrum și tușul minte,
Vreau stele-n cer și-o veșnicie,
Nu un mormânt de legăminte.
Dar dacă-n moarte mă prefaceți,
În bronz topit și chin uitat,
Să știți că-n umbre mai trăiesc,
Și-n vis mai ard, și-n vis curg lacrimi.