Evadare
Deseori ma întreb,
Cum ar fi sa evadez?
Sa plec, sa uit de toate,
Fără a ma uita în spate.
Apoi îmi vine iarăși gândul,
Gândul care ma apasă,
Sa rămân aici de parca,
nici nu ma interesează.
Am încercat sa fug de mine,
De umbra mea care m-apasa,
Dar degeaba as uita de toate,
Prefacandu ma ca nu i nimic în spate.
Ce sa fac? E întrebarea,
Care ma apasă noaptea,
Vreau sa scap de-a mea ființă,
Vreau sa mi găsesc evadarea.
Categoric,nu apare,
Viata merge înainte,
Iar sufletu mi fără putință,
Sta-n tăcere, pana iarăși la durere.
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Speranță
Poem: Lângă tine îngerul meu
Ziua în care se publica una dintre cele mai celebre cărţi din istorie
Poem: Un an mai bun
Poem: Ai întârziat și azi
Zeci de tineri au făcut schimb de cărţi într-un parc din Capitală
Poem: copiii cimitirelor
Poem: Iubito
Tânăra scriitoare Lucia Brainstorm își va povesti, la o întâlnire cu cititorii, „Viața din spatele cuvintelor”