Pentru tine
Aveam pentru tine atâta suflet
Ce se zbătea si-adânc vibra
Zâmbea și trăia în cântec
La îmbrățișări mereu visa...
Aveam pentru tine din inima iubire
A rămas netrăită... nu știu cui s-o-mpart?
Arde mocnit în sufletul din mine
...aștept să se stingă... din cenușă să renasc.
Aveam pentru tine atâta viață
Cu-al tău vin m-ai stârnit ca un vulcan
Ai plecat și pe cer am scris speranțe
Să revii.... dar s-au risipit în neant.
Aveam pentru tine gândul curat
Mi-erai lună și soare....vânt blând...
Dar pe nesimțite te-ai îndepărtat
Și tot ce visam am rămas să scriu rând pe rând.
Încă mai am, dar mai bine eram de piatră
Așa inima n-ar fi știut cum e să doară
Nepăsarea ta să nu mă fi atins vreodată
Dorul de tine să nu fi știut cum doboară.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Data postării: 17 mai
Vizualizări: 207
Poezii din aceiaşi categorie
Anonimul ....
Anonimul ...
Ești anonimului din viața mea ..
Ce adesea inima îmi alina,
Cu al lui glas duios
Viața îmi era pe dos ....
Mă iubea că pe o micuță
Dar eram luată de prostuță...
Mereu am fost uimită
De a ta iubire cruntă.
(Ig:_caty_b_
O fată
Frumoasă ca un fulg de zăpadă
Curată ca sloiul de gheață
Mai albă ca o zi de iarnă
Și mai frumoasă ca orice seară înghețată
Cu ochii verzi,ca plantele de primăvară
Ce îți arată o energie nebunească
Ca într-o pădure de stejari te-ai pierde
Dacă doar o secundă te privește
Cu o inimă îndrăzneață
Și mai presus de toate curajoasă
Gata să intre în orice vrajbă
Și să iasă victorioasă
Buzele ca sângele de roșii
Mai frumoase decât orice pot privi ochii
Ca focul ce tot arde în zare
Strălucire într-un apus de soare
Părul șaten ca frunza de nuc în toamna târzie
Când noaptea cădea asupra fiecărei clădiri închise
Și pe frigul de afară ce sufletul îți îngheață
Eu ciocolată caldă sorbeam în fiecare seară
DOR DE TINE
Mi-a rămas să-mi duc povara
Zilelor ce vin ,fără tine
Sunt vie -moartă
Te găsesc doar în album.
Și te mângăi cu privirea
Lăcrimând păreri de rău
Dragule te simt aproape
Așa cum mi-ai fost mereu.
Fără Titlu
Te-am strigat adesea prin pădure,
Nu-mi răspundea decât ecoul ei.
Te-am căutat de la apus până la răsărit
Era ciudat că-n fiecare creatură
Privirea îmi fugea.
Erai acolo, erai aproape
Și-n foșnetul frunzelor uscate
Te simțeam.
Cutremurată până-n oase...
Las să mă plouă.
Vreau să te strig din nou
Dar mă tem că nu mai vii
Te-ai dus
și nici nu știi
că
Ai rămas un trecător necunoscut.
Tu cu mistere,
Eu cu un dor de dorul nepătruns
Și vise spulberate de tăcere .
Album din copilărie
Ce iarnă grea
Ce vreme cumplită
Ce ger afara
O iubire nemărginită
Mă urc în tren,privesc pe geam
Să-mi scrii,atât îmi doream
Văd un oraș înghețat
Sufletul meu uitat
Flori de gheață tot cădeau
Eu din urma sufeream
Îmi aduc aminte de copilărie
De durerile trăite
Am crezut c-o să mă vindeci
Drum lung,iubiri nemărginite
Ajung în gară și-mi amintesc
Ce iubiri trăite intens
O zi te iubesc,alta te urăsc
Asta sunt eu de ce nu mă iubești?
Ia -mă de mănă..
Arde inima in mine
Pentru tine, suflet rece;
Mi -e sumbră ziua de mâine,
Tumultul nu -mi dă pace..
Să te -ncalzesc mă chinui iar;
Al tău spirit,sloi de gheață,
De s -ar topi în al meu jar,
Să scap de -amar și ceață..
Ascultă -mi șoaptele febrile,
Privește -mă în ochii plânși,
Pătrunde mi frământările,
Urmează mi pașii neatinși.
Fă-mă să tresar din nou,
Șoptindu -mi vorbe de amor,
Ce se revarsă din ecou,
Purtând pe aripi al meu dor.
Zămbește-mi pe sub mustață,
O clipă fă -mă fericită ,
Să mă trezesc o dimineață,
Să mă simt a ta iubită.
Viața -i atât de trecătoare,
Ce ne -a umbrit,să dăm uitării,
Că două păsări călătoare,
Să cântăm imnul iubirii..
Anonimul ....
Anonimul ...
Ești anonimului din viața mea ..
Ce adesea inima îmi alina,
Cu al lui glas duios
Viața îmi era pe dos ....
Mă iubea că pe o micuță
Dar eram luată de prostuță...
Mereu am fost uimită
De a ta iubire cruntă.
(Ig:_caty_b_
O fată
Frumoasă ca un fulg de zăpadă
Curată ca sloiul de gheață
Mai albă ca o zi de iarnă
Și mai frumoasă ca orice seară înghețată
Cu ochii verzi,ca plantele de primăvară
Ce îți arată o energie nebunească
Ca într-o pădure de stejari te-ai pierde
Dacă doar o secundă te privește
Cu o inimă îndrăzneață
Și mai presus de toate curajoasă
Gata să intre în orice vrajbă
Și să iasă victorioasă
Buzele ca sângele de roșii
Mai frumoase decât orice pot privi ochii
Ca focul ce tot arde în zare
Strălucire într-un apus de soare
Părul șaten ca frunza de nuc în toamna târzie
Când noaptea cădea asupra fiecărei clădiri închise
Și pe frigul de afară ce sufletul îți îngheață
Eu ciocolată caldă sorbeam în fiecare seară
DOR DE TINE
Mi-a rămas să-mi duc povara
Zilelor ce vin ,fără tine
Sunt vie -moartă
Te găsesc doar în album.
Și te mângăi cu privirea
Lăcrimând păreri de rău
Dragule te simt aproape
Așa cum mi-ai fost mereu.
Fără Titlu
Te-am strigat adesea prin pădure,
Nu-mi răspundea decât ecoul ei.
Te-am căutat de la apus până la răsărit
Era ciudat că-n fiecare creatură
Privirea îmi fugea.
Erai acolo, erai aproape
Și-n foșnetul frunzelor uscate
Te simțeam.
Cutremurată până-n oase...
Las să mă plouă.
Vreau să te strig din nou
Dar mă tem că nu mai vii
Te-ai dus
și nici nu știi
că
Ai rămas un trecător necunoscut.
Tu cu mistere,
Eu cu un dor de dorul nepătruns
Și vise spulberate de tăcere .
Album din copilărie
Ce iarnă grea
Ce vreme cumplită
Ce ger afara
O iubire nemărginită
Mă urc în tren,privesc pe geam
Să-mi scrii,atât îmi doream
Văd un oraș înghețat
Sufletul meu uitat
Flori de gheață tot cădeau
Eu din urma sufeream
Îmi aduc aminte de copilărie
De durerile trăite
Am crezut c-o să mă vindeci
Drum lung,iubiri nemărginite
Ajung în gară și-mi amintesc
Ce iubiri trăite intens
O zi te iubesc,alta te urăsc
Asta sunt eu de ce nu mă iubești?
Ia -mă de mănă..
Arde inima in mine
Pentru tine, suflet rece;
Mi -e sumbră ziua de mâine,
Tumultul nu -mi dă pace..
Să te -ncalzesc mă chinui iar;
Al tău spirit,sloi de gheață,
De s -ar topi în al meu jar,
Să scap de -amar și ceață..
Ascultă -mi șoaptele febrile,
Privește -mă în ochii plânși,
Pătrunde mi frământările,
Urmează mi pașii neatinși.
Fă-mă să tresar din nou,
Șoptindu -mi vorbe de amor,
Ce se revarsă din ecou,
Purtând pe aripi al meu dor.
Zămbește-mi pe sub mustață,
O clipă fă -mă fericită ,
Să mă trezesc o dimineață,
Să mă simt a ta iubită.
Viața -i atât de trecătoare,
Ce ne -a umbrit,să dăm uitării,
Că două păsări călătoare,
Să cântăm imnul iubirii..
Alte poezii ale autorului
Pahar de dor
Și când dorul mă apasă
Și in suflet simt durere
Îmi pun un pahar pe masă
Și stau singura-n tăcere.
Ochii mi se umezesc
Și mă cert din nou cu mine
Vreau însă nu reușesc
Să mai fiu ca înainte...
Lacrimi îmi inundă fața
Nu-i nimeni să mă aline
Când îmi văd paharul gol
Fără vinul de la tine...
Îl prind usor, e fragil
Plin, ar fi mai senin...
...Vinul tau, Soare
Paharul, Luna ce-l așteaptă...
Întoarce-te te rog...
Fii ca o rază vie!
Să stingem trecutul
Si orice mânie!
Dorul ce-l port
E sfânt jurământ!
Un foc ce nu moare
Ce arde-n cuvânt!
Aceeași eu
Aceeași eu, cea care-am stat tăcută
Când sufletul se zvârcolea în piept.
Cea care-a scris povestea frântă
Și a schimbat-o într-un vis mai demn.
Aceeasi eu, ce prea mult n-a cerut
Doar umbra unui semn, o urmă de pas.
Aceeasi care-am fost o flacără de gând
Dar m-am topit... așteptând o clipă de rămas.
Aceeasi eu, ce-am fost cu totul, cu suflet, cu gând
Deși n-am primit nici măcar jumătăți de măsură
Am sperat, am așteptat măcar un cuvânt
Dar n-am primit decât insulte, ce-n mine încă mai răsună...
Aceeasi eu ce-am așternut tăcerea-ți pe hartie
Am devenit fără să vreau... o poezie...
Fără să știu că din atâta dor și foc
Se naște-al meu, mare noroc...
Căci simt de parcă din senin am renăscut
Din tăcerea-ți cruntă ce mi-ai lăsat s-o respir
Deși ieri am plâns, mâine zambetu-mi va fi scut
Cu-un suflet nou pentru mine... mai împlinit.
Vis fugar
Ochi-mi căprui, plini de dor
Te-au zărit azi noapte-n somn
Aveai privirea caldă...efemeră
Eu... pulsam ca o arteră.
Respirai în ritm cu mine
Șoapte dulci, de păcate pline
Vinul ne-a pus in obraji culoare
...mi-ai dat mult râvnita... ultimă îmbrățișare.
Ne-am topit în zbor de stele
Fără de timp, fără de vreme
Fără de gânduri, fără de teamă
Doar cu priviri de pus în ramă.
Cum ai venit, ai și plecat...
Pașii tăi pe vânt pluteau
Si ca un cântec nesfârșit
Dorul meu te mângâia.
Am oprit timpul o clipă
Să te păstrez în nemurire
Și dorul parcă dintr-o pripă
Te-a șoptit ca pe-o sclipire.
Un vis ce-a curs ca vinul în pahar
Între tăcerile de gânduri pline
O clipă am îmbrățișat stiloul iar
Să scriu un poem... de dor, de tine.
Dorinta mea secreta
Erai dorinta mea secreta
Azi sunt atat de incompletă
Mi-aduceai fluturi în stomac
Și vinul ce-mi ținea de leac.
Prindeam si aripi ca să zbor
Atunci când mi se facea dor..
Vinul mi-era licoarea tineretii
Parfumul fericirii, iubirea vietii...
...dar ai plecat...de mine a uita
Fugind, crezand că-ți iau lumina...
Erai dorinta mea secretă
In freamătul noptilor ce se repetă
In gândul ce azi mă otrăvește
Că sufletul nu știe a te pierde...
As retrăi
Din dorința de a mai te simți puțin
Imi torn cu sufletul tremurând un pahar de vin
Îl cuprind cum tu m-ai învățat
Vreau sa îl gust... dar mirosul ii e atât de fad.
Inchid ochii și ma cuprinde o stare de fericire
Mi-amintesc când turnam în pahar a ta poezie
Și retrăiesc orice moment cu suferință
Doar să îmi mai fii măcar o clipă.
Si-aș retrăi fără sa clipesc fiecare lacrimă
Doar să mai râd cu tine măcar o dată
Si-aș retrăi fiecare noapte nedormită
Doar să mai fiu o ultimă dată de tine îmbrățișată.
Am ochii triști, culoarea feței mi s-a pierdut
Sunt palidă, uitată, pierdută în trecut
Pierdută in timp și nu mai arăt ca mine
Atât de goală si totuși plină.. de-a ta amintire.
Ti-as spune
Ți-aș spune că de tine mi-e dor🫠,
Că nu vreau sufletul să mă mai doară🥲
Ți-aș spune că vreau,să-mi dai o ultimă îmbratișare🤗,
Să mă cuprinzi blând...fiorii să mă împresoare🥹...
Ți-aș spune cât imi doresc să citesc a ta poezie îmbuteliată🍷
Ți-aș spune toate astea... o dată și... încă o dată....😌
Pahar de dor
Și când dorul mă apasă
Și in suflet simt durere
Îmi pun un pahar pe masă
Și stau singura-n tăcere.
Ochii mi se umezesc
Și mă cert din nou cu mine
Vreau însă nu reușesc
Să mai fiu ca înainte...
Lacrimi îmi inundă fața
Nu-i nimeni să mă aline
Când îmi văd paharul gol
Fără vinul de la tine...
Îl prind usor, e fragil
Plin, ar fi mai senin...
...Vinul tau, Soare
Paharul, Luna ce-l așteaptă...
Întoarce-te te rog...
Fii ca o rază vie!
Să stingem trecutul
Si orice mânie!
Dorul ce-l port
E sfânt jurământ!
Un foc ce nu moare
Ce arde-n cuvânt!
Aceeași eu
Aceeași eu, cea care-am stat tăcută
Când sufletul se zvârcolea în piept.
Cea care-a scris povestea frântă
Și a schimbat-o într-un vis mai demn.
Aceeasi eu, ce prea mult n-a cerut
Doar umbra unui semn, o urmă de pas.
Aceeasi care-am fost o flacără de gând
Dar m-am topit... așteptând o clipă de rămas.
Aceeasi eu, ce-am fost cu totul, cu suflet, cu gând
Deși n-am primit nici măcar jumătăți de măsură
Am sperat, am așteptat măcar un cuvânt
Dar n-am primit decât insulte, ce-n mine încă mai răsună...
Aceeasi eu ce-am așternut tăcerea-ți pe hartie
Am devenit fără să vreau... o poezie...
Fără să știu că din atâta dor și foc
Se naște-al meu, mare noroc...
Căci simt de parcă din senin am renăscut
Din tăcerea-ți cruntă ce mi-ai lăsat s-o respir
Deși ieri am plâns, mâine zambetu-mi va fi scut
Cu-un suflet nou pentru mine... mai împlinit.
Vis fugar
Ochi-mi căprui, plini de dor
Te-au zărit azi noapte-n somn
Aveai privirea caldă...efemeră
Eu... pulsam ca o arteră.
Respirai în ritm cu mine
Șoapte dulci, de păcate pline
Vinul ne-a pus in obraji culoare
...mi-ai dat mult râvnita... ultimă îmbrățișare.
Ne-am topit în zbor de stele
Fără de timp, fără de vreme
Fără de gânduri, fără de teamă
Doar cu priviri de pus în ramă.
Cum ai venit, ai și plecat...
Pașii tăi pe vânt pluteau
Si ca un cântec nesfârșit
Dorul meu te mângâia.
Am oprit timpul o clipă
Să te păstrez în nemurire
Și dorul parcă dintr-o pripă
Te-a șoptit ca pe-o sclipire.
Un vis ce-a curs ca vinul în pahar
Între tăcerile de gânduri pline
O clipă am îmbrățișat stiloul iar
Să scriu un poem... de dor, de tine.
Dorinta mea secreta
Erai dorinta mea secreta
Azi sunt atat de incompletă
Mi-aduceai fluturi în stomac
Și vinul ce-mi ținea de leac.
Prindeam si aripi ca să zbor
Atunci când mi se facea dor..
Vinul mi-era licoarea tineretii
Parfumul fericirii, iubirea vietii...
...dar ai plecat...de mine a uita
Fugind, crezand că-ți iau lumina...
Erai dorinta mea secretă
In freamătul noptilor ce se repetă
In gândul ce azi mă otrăvește
Că sufletul nu știe a te pierde...
As retrăi
Din dorința de a mai te simți puțin
Imi torn cu sufletul tremurând un pahar de vin
Îl cuprind cum tu m-ai învățat
Vreau sa îl gust... dar mirosul ii e atât de fad.
Inchid ochii și ma cuprinde o stare de fericire
Mi-amintesc când turnam în pahar a ta poezie
Și retrăiesc orice moment cu suferință
Doar să îmi mai fii măcar o clipă.
Si-aș retrăi fără sa clipesc fiecare lacrimă
Doar să mai râd cu tine măcar o dată
Si-aș retrăi fiecare noapte nedormită
Doar să mai fiu o ultimă dată de tine îmbrățișată.
Am ochii triști, culoarea feței mi s-a pierdut
Sunt palidă, uitată, pierdută în trecut
Pierdută in timp și nu mai arăt ca mine
Atât de goală si totuși plină.. de-a ta amintire.
Ti-as spune
Ți-aș spune că de tine mi-e dor🫠,
Că nu vreau sufletul să mă mai doară🥲
Ți-aș spune că vreau,să-mi dai o ultimă îmbratișare🤗,
Să mă cuprinzi blând...fiorii să mă împresoare🥹...
Ți-aș spune cât imi doresc să citesc a ta poezie îmbuteliată🍷
Ți-aș spune toate astea... o dată și... încă o dată....😌