𝓛𝓾𝓷𝓪 𝓼𝓲 𝓣𝓾
1.Sub albastrul unui cer, imi aplec privirea,
cu gandul la luna si sper,sa imi pot gasi iubirea
2.0 alta noapte a venit tu mi luminezi gandirea,
Imi dai senzatii sa ma agit, tu nefacand nimic doar firea.
3.Ma tii sub norii infumurati si nu iti vad privirea,
poate ca doar separati va avea loc unirea.
4.Ma faci sa ma simt mai bine si dispari in noaptea rece,
inc o luna de ar mai fi tot pe tine te as alege.
5.Si am sa zbor prin spatiul gol, devenind un pasager,
sa te caut printre stele sa ti arat ce mult difer.
6.lar daca te voi gasi, loc in suflet iti voi face,
sa ramai pe totdeauna luna mea, un gand de pace.
7.Piedrdut printre galaxii, cautand o lună aparte,
voi ramane doar cu gandul ca am sufletul departe.
8.Poate ca mai observat, dar eu nu iti sunt de ajuns,
voi ramane-n patul meu visand catre un raspuns.
9.Peste lacul oglindit,iti vad a ta splendoare
Cu speranta n piept si n cer,sa ma vezi tu oare
10.Un intuneric sa ivit, mi a intunecat gandirea
Sa te las na s vrea deloc, dar ma pierd cu firea.
11. Cand prin ceata din vazduh, te zaresc din glie,
Vreu sa sti ca am putut, sa ajung la tine.
12.lar cand ziua va veni, promit, nu te voi uita,
Si iti cer sa fi cu mine,pana ma voi consuma.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: edi petecuță
Data postării: 11 aprilie 2024
Comentarii: 1
Vizualizări: 689
Comentarii
Poezii din aceiaşi categorie
Ochilor tăi...
Imi amintesc cum ochii tăi m-au fermecat
Încă mă țin captivă intr-un vis necurmat
I-am iubit cum isi iubesc stelele cerul
Cum vinul își iubește paharul...
Mi-amintesc de ochii tăi ca un cântec tăcut
Cum mi-au furat sufletul și m-au pierdut
Azi în ei văd totul și totuși nimic
Ești prea departe, nu pot să te strig...
Mi-au rămas dorul ce arde, speranța ce doare
Un drum nesfârșit, o chemare
Al vieții mele, vis fugar
Norul ce umbrește al inimii hotar...
Nu pot sa-i mai văd, oricât aș spera
Rămân un secret, o dulce durere a mea
Și-n taina nopții, sub cerul cu stele mii
Ii port in suflet, ca pe-al meu destin...
Am incercat să-i uit, dar dorul m-a frânt
Ca rănile ce în noapte mereu se strâng,
Încerc, dar nu e vina mea
Că ochii mei doar pe-ai tăi ii visa.
Iubita mea…
Iubita mea aștept de-un veac,
A ta scrisoare rătăcită,
Căci suferința-mi n-are leac,
De voi lăsa-o necitită.
Mă roade gândul zămislind trădări,
Şi singur vreau să-mi dau sentință,
Dar sunt cuprins de remușcări,
Și port pe umeri neputință.
Cu pași înceți mă îndepărtez,
Și respirația mi-i tot mai grea,
Iar ritmul inimii îl desenez,
În zațul zilnic din cafea.
Mi te închipui undeva pe mare,
Brodând dantelă din spuma unui val,
Pe care o coși cu fir de sare,
S-o porți în seara ultimului bal.
La fel și eu îmi voi croi costum,
Din dor și lungă așteptare,
Dar teamă îmi e că-l voi purta postum,
La propria-mi înmormântare.
Iubita mea a mai trecut un veac,
De când aștept scrisoarea ce ai rătăcit-o,
Dar mi se pare c-ai uitat un fleac,
Să scrii pe plic, adresa mea... Iubito!
Regasire
Grâul spicul îşi dezbină.
Vântul fulgere aşterne.
Peste dealuri şi colină
Florile s-adun troiene.
Păsări cântă la vioară.
În ansamblu apa trece
Printre pietre ca de moară,
Suspinând în murmur rece.
Cerul e mai plin de stele.
Se îndoaie frunza-n nuc
De podoabele lui grele
Şi de anii ce se duc.
Numai eu, întins în iarbă,
Mă topesc ca un zefir,
Ca la capul meu să fiarbă
Roşii, flori de trandafir.
Şi iubita-mi stă aproape-
Lacrima îmi udă dorul.
Dacă mă visezi la noapte,
Va-nvia din morţi amorul.
Dacă mă visezi diseară,
Vreau să te găsesc frumoasă
Si în ochii tăi să-mi ceară-
Lacrima - să vin acasă.
Şi-am să vin atuncea, dragă,
Am să vin la pieptul tău
Mai aproape, viaţa-ntreagă,
Să te chem la Dumnezeu.
Farsa(about me)
De un timp
pe cai nebanuite
Ma intreaba lumea cine Sunt
LE SPUN DOAR ADEVARUL
Sunt ...la terapie intensiva
si ...ca sa ma vizitati
aveti nevoie conform legii
de certificat orniss
sau macar de cel de trecere prin boala
Bunica
Bunica
Din vreme în vreme un an se adună,
ştia doar bunica în palmă să-l pună,
cu vorbe precise socoata se-ncinge,
un deget, alt deget, un an mai atinge.
În serile grele, când noaptea e lungă,
se-aprinde o rugă în ceruri s-ajungă,
în pumn amintirea zâmbeşte în taină,
copilul bunicii mereu mi-este haină.
Negri lilieci
Am luat în pumn un zbor de negri lilieci,
Și-am pus din puf de păpădii la geam perdele,
Cât timp de vânt mă vor adăposti ele,
Va ști ulciorul vârf de apă din dovleci.
Cu sânii m-am lipit de-un colț de cer,
Ca să nu mai cad nicicând din visuri;
Pe buze mi-am lipit albastru ales din irisuri,
Strâns să mă țină de mierea lor străjer.
Am înflorit pe câmpuri deluzorii, drept,
Ca spicul copt al unui grâu sălbatic, sfios;
M-am unduit ca ape reci și repezi, mânios,
Pământul atunci ca-o inimă mi-a bătut în piept.
Am nins în ierni geroase cu sănii albe, înhămate,
Văzut-am copiii cum făceau oameni de zăpadă,
Îsingurați părinți purtau fular din lână ca spadă,
Iar bumbi aveau din sâmburi de caise parfumate.
Ochilor tăi...
Imi amintesc cum ochii tăi m-au fermecat
Încă mă țin captivă intr-un vis necurmat
I-am iubit cum isi iubesc stelele cerul
Cum vinul își iubește paharul...
Mi-amintesc de ochii tăi ca un cântec tăcut
Cum mi-au furat sufletul și m-au pierdut
Azi în ei văd totul și totuși nimic
Ești prea departe, nu pot să te strig...
Mi-au rămas dorul ce arde, speranța ce doare
Un drum nesfârșit, o chemare
Al vieții mele, vis fugar
Norul ce umbrește al inimii hotar...
Nu pot sa-i mai văd, oricât aș spera
Rămân un secret, o dulce durere a mea
Și-n taina nopții, sub cerul cu stele mii
Ii port in suflet, ca pe-al meu destin...
Am incercat să-i uit, dar dorul m-a frânt
Ca rănile ce în noapte mereu se strâng,
Încerc, dar nu e vina mea
Că ochii mei doar pe-ai tăi ii visa.
Iubita mea…
Iubita mea aștept de-un veac,
A ta scrisoare rătăcită,
Căci suferința-mi n-are leac,
De voi lăsa-o necitită.
Mă roade gândul zămislind trădări,
Şi singur vreau să-mi dau sentință,
Dar sunt cuprins de remușcări,
Și port pe umeri neputință.
Cu pași înceți mă îndepărtez,
Și respirația mi-i tot mai grea,
Iar ritmul inimii îl desenez,
În zațul zilnic din cafea.
Mi te închipui undeva pe mare,
Brodând dantelă din spuma unui val,
Pe care o coși cu fir de sare,
S-o porți în seara ultimului bal.
La fel și eu îmi voi croi costum,
Din dor și lungă așteptare,
Dar teamă îmi e că-l voi purta postum,
La propria-mi înmormântare.
Iubita mea a mai trecut un veac,
De când aștept scrisoarea ce ai rătăcit-o,
Dar mi se pare c-ai uitat un fleac,
Să scrii pe plic, adresa mea... Iubito!
Regasire
Grâul spicul îşi dezbină.
Vântul fulgere aşterne.
Peste dealuri şi colină
Florile s-adun troiene.
Păsări cântă la vioară.
În ansamblu apa trece
Printre pietre ca de moară,
Suspinând în murmur rece.
Cerul e mai plin de stele.
Se îndoaie frunza-n nuc
De podoabele lui grele
Şi de anii ce se duc.
Numai eu, întins în iarbă,
Mă topesc ca un zefir,
Ca la capul meu să fiarbă
Roşii, flori de trandafir.
Şi iubita-mi stă aproape-
Lacrima îmi udă dorul.
Dacă mă visezi la noapte,
Va-nvia din morţi amorul.
Dacă mă visezi diseară,
Vreau să te găsesc frumoasă
Si în ochii tăi să-mi ceară-
Lacrima - să vin acasă.
Şi-am să vin atuncea, dragă,
Am să vin la pieptul tău
Mai aproape, viaţa-ntreagă,
Să te chem la Dumnezeu.
Farsa(about me)
De un timp
pe cai nebanuite
Ma intreaba lumea cine Sunt
LE SPUN DOAR ADEVARUL
Sunt ...la terapie intensiva
si ...ca sa ma vizitati
aveti nevoie conform legii
de certificat orniss
sau macar de cel de trecere prin boala
Bunica
Bunica
Din vreme în vreme un an se adună,
ştia doar bunica în palmă să-l pună,
cu vorbe precise socoata se-ncinge,
un deget, alt deget, un an mai atinge.
În serile grele, când noaptea e lungă,
se-aprinde o rugă în ceruri s-ajungă,
în pumn amintirea zâmbeşte în taină,
copilul bunicii mereu mi-este haină.
Negri lilieci
Am luat în pumn un zbor de negri lilieci,
Și-am pus din puf de păpădii la geam perdele,
Cât timp de vânt mă vor adăposti ele,
Va ști ulciorul vârf de apă din dovleci.
Cu sânii m-am lipit de-un colț de cer,
Ca să nu mai cad nicicând din visuri;
Pe buze mi-am lipit albastru ales din irisuri,
Strâns să mă țină de mierea lor străjer.
Am înflorit pe câmpuri deluzorii, drept,
Ca spicul copt al unui grâu sălbatic, sfios;
M-am unduit ca ape reci și repezi, mânios,
Pământul atunci ca-o inimă mi-a bătut în piept.
Am nins în ierni geroase cu sănii albe, înhămate,
Văzut-am copiii cum făceau oameni de zăpadă,
Îsingurați părinți purtau fular din lână ca spadă,
Iar bumbi aveau din sâmburi de caise parfumate.
Alte poezii ale autorului
-Pentru o zi-
Dacă doar pentru o zi
Aș putea să mă iubesc,
Tu ai ști să-mi colorezi,
Ziua toată, când zâmbesc.
Și dacă doar pentru o zi,
Aș putea să nu fiu eu,
Ți-aș aduce flori grămezi,
Și ai fi artă în muzeu.
Doar o zi să nu cunosc
Că-s pierdut în bezna minții,
Aș putea să-mi amintesc
Că tu ești la fel ca sfinții.
O zi să fiu un cer senin,
Să uit să plâng, să fiu imun,
Să nu mă vezi ca pe un străin,
Când vremea toată o descompun.
Doar o zi să-ți fiu chitară
Și să-ți cânt în felul meu.
Nu s-ar rupe nici o coardă,
Când te țin de mâna eu.
Ziua toată ți-aș fi soare,
Viața să ți-o încălzesc,
Când nu poți, să-ți fiu scăpare,
Și când poți, să te păzesc.
Pentru o zi să-mi fii mireasă,
O zi să cred că sunt al tău,
Ca pe o piatră prețioasă
Te-aș păstra la Dumnezeu.
Lumea mea cea tristă
Tăcut,patruns doar de cuvinte,
Ce mi inconjoara frica de a te lăsa,
Usor,usor ma pierd pe mine
Și tot curajul de a lupta.
Salbatic ma ngrozeste gandul
Ca noi am fost,nu vom mai fii
Când fiara mintii mele plange,
Din a iubii,spre a cerșii.
Chiar nu inteleg cu ce am greșit!
Poate ca tu ai fost greșeala,
Cu pumnii plini doar de pamant,
Mai am din lumea ta doar rana.
Amnezic sunt in ochii tai,
Pentru ca nu vrei sa te mint,
Unde am lasat brațara noastra?
Iubirea noastra de argint...
Nu stiu cat e de evident
Ca plang prea mult,doar sa te vad,
Si prea putin acum imi pasă,
Ca ma distrug sa nu te pierd.
Uneori,privirea ta imi da speranta,
Pe care am pierdut o acum mult timp
Cred c am gustat cu drag otrava,
Ce m a facut un clandestin.
Revino in lumea mea cea tristă,
Și fă din lună,un soare arzător,
Ca verigheta ce mi ai dat-o,
Să nu ramană veșnic pe covor.
Felul meu de a fi
Safirul cu aur al inimii mele
Îmi ține dorința și nu pot vorbi,
Ce simt,ce gândesc e scris doar în stele,
Și n felul meu de a fi.
Tăciunea din ochii holbați la perete,
A fost demult un foc de nestins,
Trecuți candva prin multe probleme,
Se pierd în vedere ca fata din vis.
Zâmbetul fals ascuns de tristețe,
Adoră sa facă iluzii și chin,
Buza rănită refuza sa nvețe,
Se înecă mereu in durere și vin.
Puterea din brațe mi cedează treptat,
Când văd a ei inocență,
Dar nu pot s o am,din nou am uitat,
Sunt prea insolent în esență.
Prefer sa o uit decât sa pierd șansa
Să fiu a ei sărbătoare,
Prefă te înc o dată ca nici nu ma placi
Și pleacă în lumea mea mare.
Sufletu mi plange și ți face cu mâna,
Un cald rămas bun,pe curând,
O lacrima atinge podeaua și frâna,
Târziu,dar totuși spunând:
"Dar poate ne vom revedea,
Căci vântul nu s a liniștit,
Și vocea ta azi mă conduce
Pe drumul meu spre infinit."
-Glasul Trecutului-
Se face intuneric in jur,
Nu poti scapa irevocabil,
Umil de tot trecutul dur,
Îl port in piept inevitabil.
Mă plange apusul pe sub zare,
Și ploaia imi spală lung tristețea...
Pierdut in propria mi valoare,
Se scurge încet,încet tandrețea.
Sunt aici!Doar eu si gânduri nefondate.
Cu greu ma trece starea noptii,
In golul sufletului ,poate,
Apari măcar in sensul vietii.
Cauta-mă in anii irositi!
În nopti cu plans,zile de jale,
În ochii mei cei obositi
De seri intregi de asteptare.
Dar in zadar,nu mai sunt eu!
E doar carcasa ce a ramas.
Gasește ma si fa ma sa vreau
”Un ultim dans”.
Mă bate gândul să-mi revin,
Să uit de tine si de tot,
Dar cum sa fac?Explica mi tu!
Cand nici sa plang,nu prea mai pot...
Citesc pe asfaltul ud dorința,
Să ma intorc la cine am fost.
Îmbin tradarea cu sentința
Și sigur stiu: Nu are rost.
Cine am fost noi pana la urmă?
Doar doi copii...acum straini!
Crezând ca totul e o glumă,
Sfârșim prezentul clandestini.
-Eroul căzut-
Pământul doarme sub grămada de regrete
Și dorul iubirii curge rosu pe petale,
Amintiri eterne cad azi de pe perete
Separând pe veci destine inegale.
Urlă mâhnirea de neajunsul tinereții,
Eroic pe câmpul de bombe distrus
Salvarea o scriu cu lacrimi soldații
La ultimul ceas de îngeri dispus.
Dar ziua sfârșește cu ochii închiși
Și prețul a fost doar păcate,
De dragul puterii sălbatic uciși,
Se zbat zeci de inimi curate...
Degeaba se varsă în marea pieirii,
Căci premiul mereu a fost "moarte",
Voința de luptă rămâne acasă
Să plângă un doliu aparte.
Nu s a întors nimeni la bietul băiat
Doar scuza că "tata muncește",
Și viața întreagă rămâne marcat
Privind steaua ce strălucește.
Scrisoarea de adio la cap de mormânt,
Aduce o mulțime de șoapte
"Iertare", rostește un singur cuvânt,
Sub cerul pe care l străbate.
Trec anii pe lângă un suflet pierdut
Și întreabă: "cine a fost oare?",
Pe cruce e scris: eroul căzut...
...Din grija iubirilor tale.
Încântat de cunoștință
Se împlinesc sapte ani de cand
Noi ne am cunoscut,tii minte?
De cand te am vazut cantand
Intr un bar,pe trei placinte.
Ma i vazut tacut,uimit,
De prezenta ta grozava,
M am indragostit,admit,
Si inima mi cazu pe tavă.
La final,te am asteptat sa iti spun:”felicitari”,
”Încantat de cunoștință,să tot ai asa cantari”.
Din acel moment,am stiut...
Nu erai ceva la întâmplare.
M ai târziu te am si cerut,
Ai spus ”DA”,fără ezitare.
Nu credeam ca e posibil
Sa transformi din gri in alb,
Viata mea,un rău vizibil...
.......
Au trecut doi ani de cand,
Tu m ai parasit,tii minte?
De cand te am vazut căzând,
Intr un puț,printre morminte.
M ai vazut,tacut,pierdut,
De absenta ta ,distrus,
Ce mai este de facut?
Ziua bună a apus.
La final ti am recitat : „Iubirea mea nemuritoare...”
”Încantat de cunoștință,dormi in pace,dulce floare.”
Din acel moment am stiut...
Nu ai fost ceva la intamplare.
M ai tarziu am inteles,
Tu erai a mea schimbare.
Pământul piere,tu ramai...
Iubita mea,iti plang de dor
Primește-mi inima-n bucăti,
Trăiește mi viata ,sa nu mor.
-Pentru o zi-
Dacă doar pentru o zi
Aș putea să mă iubesc,
Tu ai ști să-mi colorezi,
Ziua toată, când zâmbesc.
Și dacă doar pentru o zi,
Aș putea să nu fiu eu,
Ți-aș aduce flori grămezi,
Și ai fi artă în muzeu.
Doar o zi să nu cunosc
Că-s pierdut în bezna minții,
Aș putea să-mi amintesc
Că tu ești la fel ca sfinții.
O zi să fiu un cer senin,
Să uit să plâng, să fiu imun,
Să nu mă vezi ca pe un străin,
Când vremea toată o descompun.
Doar o zi să-ți fiu chitară
Și să-ți cânt în felul meu.
Nu s-ar rupe nici o coardă,
Când te țin de mâna eu.
Ziua toată ți-aș fi soare,
Viața să ți-o încălzesc,
Când nu poți, să-ți fiu scăpare,
Și când poți, să te păzesc.
Pentru o zi să-mi fii mireasă,
O zi să cred că sunt al tău,
Ca pe o piatră prețioasă
Te-aș păstra la Dumnezeu.
Lumea mea cea tristă
Tăcut,patruns doar de cuvinte,
Ce mi inconjoara frica de a te lăsa,
Usor,usor ma pierd pe mine
Și tot curajul de a lupta.
Salbatic ma ngrozeste gandul
Ca noi am fost,nu vom mai fii
Când fiara mintii mele plange,
Din a iubii,spre a cerșii.
Chiar nu inteleg cu ce am greșit!
Poate ca tu ai fost greșeala,
Cu pumnii plini doar de pamant,
Mai am din lumea ta doar rana.
Amnezic sunt in ochii tai,
Pentru ca nu vrei sa te mint,
Unde am lasat brațara noastra?
Iubirea noastra de argint...
Nu stiu cat e de evident
Ca plang prea mult,doar sa te vad,
Si prea putin acum imi pasă,
Ca ma distrug sa nu te pierd.
Uneori,privirea ta imi da speranta,
Pe care am pierdut o acum mult timp
Cred c am gustat cu drag otrava,
Ce m a facut un clandestin.
Revino in lumea mea cea tristă,
Și fă din lună,un soare arzător,
Ca verigheta ce mi ai dat-o,
Să nu ramană veșnic pe covor.
Felul meu de a fi
Safirul cu aur al inimii mele
Îmi ține dorința și nu pot vorbi,
Ce simt,ce gândesc e scris doar în stele,
Și n felul meu de a fi.
Tăciunea din ochii holbați la perete,
A fost demult un foc de nestins,
Trecuți candva prin multe probleme,
Se pierd în vedere ca fata din vis.
Zâmbetul fals ascuns de tristețe,
Adoră sa facă iluzii și chin,
Buza rănită refuza sa nvețe,
Se înecă mereu in durere și vin.
Puterea din brațe mi cedează treptat,
Când văd a ei inocență,
Dar nu pot s o am,din nou am uitat,
Sunt prea insolent în esență.
Prefer sa o uit decât sa pierd șansa
Să fiu a ei sărbătoare,
Prefă te înc o dată ca nici nu ma placi
Și pleacă în lumea mea mare.
Sufletu mi plange și ți face cu mâna,
Un cald rămas bun,pe curând,
O lacrima atinge podeaua și frâna,
Târziu,dar totuși spunând:
"Dar poate ne vom revedea,
Căci vântul nu s a liniștit,
Și vocea ta azi mă conduce
Pe drumul meu spre infinit."
-Glasul Trecutului-
Se face intuneric in jur,
Nu poti scapa irevocabil,
Umil de tot trecutul dur,
Îl port in piept inevitabil.
Mă plange apusul pe sub zare,
Și ploaia imi spală lung tristețea...
Pierdut in propria mi valoare,
Se scurge încet,încet tandrețea.
Sunt aici!Doar eu si gânduri nefondate.
Cu greu ma trece starea noptii,
In golul sufletului ,poate,
Apari măcar in sensul vietii.
Cauta-mă in anii irositi!
În nopti cu plans,zile de jale,
În ochii mei cei obositi
De seri intregi de asteptare.
Dar in zadar,nu mai sunt eu!
E doar carcasa ce a ramas.
Gasește ma si fa ma sa vreau
”Un ultim dans”.
Mă bate gândul să-mi revin,
Să uit de tine si de tot,
Dar cum sa fac?Explica mi tu!
Cand nici sa plang,nu prea mai pot...
Citesc pe asfaltul ud dorința,
Să ma intorc la cine am fost.
Îmbin tradarea cu sentința
Și sigur stiu: Nu are rost.
Cine am fost noi pana la urmă?
Doar doi copii...acum straini!
Crezând ca totul e o glumă,
Sfârșim prezentul clandestini.
-Eroul căzut-
Pământul doarme sub grămada de regrete
Și dorul iubirii curge rosu pe petale,
Amintiri eterne cad azi de pe perete
Separând pe veci destine inegale.
Urlă mâhnirea de neajunsul tinereții,
Eroic pe câmpul de bombe distrus
Salvarea o scriu cu lacrimi soldații
La ultimul ceas de îngeri dispus.
Dar ziua sfârșește cu ochii închiși
Și prețul a fost doar păcate,
De dragul puterii sălbatic uciși,
Se zbat zeci de inimi curate...
Degeaba se varsă în marea pieirii,
Căci premiul mereu a fost "moarte",
Voința de luptă rămâne acasă
Să plângă un doliu aparte.
Nu s a întors nimeni la bietul băiat
Doar scuza că "tata muncește",
Și viața întreagă rămâne marcat
Privind steaua ce strălucește.
Scrisoarea de adio la cap de mormânt,
Aduce o mulțime de șoapte
"Iertare", rostește un singur cuvânt,
Sub cerul pe care l străbate.
Trec anii pe lângă un suflet pierdut
Și întreabă: "cine a fost oare?",
Pe cruce e scris: eroul căzut...
...Din grija iubirilor tale.
Încântat de cunoștință
Se împlinesc sapte ani de cand
Noi ne am cunoscut,tii minte?
De cand te am vazut cantand
Intr un bar,pe trei placinte.
Ma i vazut tacut,uimit,
De prezenta ta grozava,
M am indragostit,admit,
Si inima mi cazu pe tavă.
La final,te am asteptat sa iti spun:”felicitari”,
”Încantat de cunoștință,să tot ai asa cantari”.
Din acel moment,am stiut...
Nu erai ceva la întâmplare.
M ai târziu te am si cerut,
Ai spus ”DA”,fără ezitare.
Nu credeam ca e posibil
Sa transformi din gri in alb,
Viata mea,un rău vizibil...
.......
Au trecut doi ani de cand,
Tu m ai parasit,tii minte?
De cand te am vazut căzând,
Intr un puț,printre morminte.
M ai vazut,tacut,pierdut,
De absenta ta ,distrus,
Ce mai este de facut?
Ziua bună a apus.
La final ti am recitat : „Iubirea mea nemuritoare...”
”Încantat de cunoștință,dormi in pace,dulce floare.”
Din acel moment am stiut...
Nu ai fost ceva la intamplare.
M ai tarziu am inteles,
Tu erai a mea schimbare.
Pământul piere,tu ramai...
Iubita mea,iti plang de dor
Primește-mi inima-n bucăti,
Trăiește mi viata ,sa nu mor.
Alina