Zâmbim
Zâmbesc,sa mi dai o sarutare!
Citește mi inima n priviri,
Să ți spun ce simt,nu sunt in stare,
De ma iubesti,sa imi afirmi!
Urasc,sa nu imi fii aproape,
Promite mi ca nu ai sa mai pleci,
Ramai aici macar o viata,
In care frica sa mi o seci.
Intinsi sa stam pe valea goala,
Sa privim cerul deslusit...
De mana tine ma si spune mi,
Ca doar pe mine m ai dorit.
„Nu iti sunt soare,tu nu mi esti luna!
Nu vezi ca eu nu ti sunt de ajuns?
Caci ți am gresit si nu pot spune,
Ca sunt perfecta, cum ai zis.”
Iubita mea,ce ma tot sâcâi?
Cu ce ai gresit?Vrei sa ne strici?
Sa nu spui ca nu ti sunt nici lună,
Și nici tu soare,sa nu zici!
„M-accepti asa cu puncte slabe?
Cu alunecari si cicatrici?
Imi pare rau ca nu s completa
Si ti am trezit prea multe frici!”
Să vrei sa zbori prin galaxie,
Fara o stea macar s atingi...
Tu nu ai cum,prea mare soare
O super nova sa respingi.
Asa ca stai aici cu mine,
Nu mai pleca de langa mal,
Nu vreau colapsul sa dezbine...
Al nostru suflet,de un val.
Zâmbesti! ți as da o sarutare!
Iți citesc inima in priviri,
Spune mi ce simiti!Nu esti în stare?
Eu te iubesc!Nu imi afirmi?
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: edi petecuță
Data postării: 30 iunie 2024
Comentarii: 1
Vizualizări: 419
Comentarii
Poezii din aceiaşi categorie
Rănită
Furtună în suflet.
Clipe înlăcrimate.
Vei duce cu tine
Tot ceea ce ai ales.
Vei pierde curând
Tot ce ai crezut câștigat.
Vei uita mâine
Ceea ce ai dorit azi.
O rană în inimă,
O perlă în privire,
Surâs amar pe buze,
Frâu clipelor nefericite.
Voi fi departe-n gânduri,
Și-n suflet încerc a rezista
Efectului ce-adânc e cauzat
De-al fricii, sentiment ascuns.
Первый взгляд
Я не знаю что со мной
Что вокруг происходит
Но главное, что я с тобой
И остальное меня не волнует
Когда впервые, увидел я тебя
Бабочки в животе зашевелились
Я не знал, что любовь так слепа
Что в другом мире очутились
Когда я начал плакать по ночам
В невидимых стенах врезаюсь
За рукой прыгали по облакам
И тебе во всём признаюсь.
(Первый стих, надеюсь вам понравиться)
O dragoste uitată
Ochii doritori privesc,
dar degeaba se străduiesc
să găsească o sclipire
în a ta simplă privire.
„Pe cerul cuiva
ești cea mai frumoasă stea“
Dar prividu-ți cerul,
tot ce văd e negrul
rămas în urma mea
căci am fost și eu pe el cândva.
Stealing stars
Quiet whispers of the night,
under the watchful moon's soft light,
My heart traverses miles, vast and wide,
to where you dream on the other side.
For you fly in realms far from mine,
across the span where stars align.
To bridge the gap, the distance cruel,
with words as tools, love precious fuel.
In dreams, I reach to steal you near,
dissolve the miles, remove the fear.
A whispered wish in the night embrace,
longing for your gentle grace.
Through screens and words, love's conveyed,
on the silent moments, our hopes laid
Little sparrow, my heart's soft call,
yearning for the day we end this stall.
To steal you from the bonds of space,
into my arms, our perfect place.
From "Volumul Istorie Opusă/Opposing History"
apusul de miercuri
în urlete de vânt te caut
și iar caut în reflexii de vitrine
simt un miros de crin, ca-n părul tău
tu tot în cerul nopții te scufunzi
timp nu pierd, căci ce e timpul
fără tine?
întoarsă-n somn de ochi albaștrii
și se albastrul cerului ce-a fost
în inimi ticăind, pulsând și gata
să erupă
cu flori de vară trecătoare
cu zeci de crini, îngăbeniți de soare
în vis se frânge tot
și ochi și cer
și inimile noastre.
MELANCOLIE DE TOAMNĂ
Î mi pierd pașii pe alei
Gânditor și tremurati,
Sus prin crengi adie vântul
Plâng scaiții scuturați.
Într-un creștet de coroană,
Tânguie un cuib golit...
Astă vară își avea casă
Glas voios de ciripit.
Se înalță în văzduh
Brațe tinere pe ram,
Iscodind spre orizonturi...
Ciine-i despuia de darurii...?
Se aștern încet pe luncă
Picuri mici de ploaie rece
Și-un ecou din stâncă
Glasul toamnei îl petrece.
Rănită
Furtună în suflet.
Clipe înlăcrimate.
Vei duce cu tine
Tot ceea ce ai ales.
Vei pierde curând
Tot ce ai crezut câștigat.
Vei uita mâine
Ceea ce ai dorit azi.
O rană în inimă,
O perlă în privire,
Surâs amar pe buze,
Frâu clipelor nefericite.
Voi fi departe-n gânduri,
Și-n suflet încerc a rezista
Efectului ce-adânc e cauzat
De-al fricii, sentiment ascuns.
Первый взгляд
Я не знаю что со мной
Что вокруг происходит
Но главное, что я с тобой
И остальное меня не волнует
Когда впервые, увидел я тебя
Бабочки в животе зашевелились
Я не знал, что любовь так слепа
Что в другом мире очутились
Когда я начал плакать по ночам
В невидимых стенах врезаюсь
За рукой прыгали по облакам
И тебе во всём признаюсь.
(Первый стих, надеюсь вам понравиться)
O dragoste uitată
Ochii doritori privesc,
dar degeaba se străduiesc
să găsească o sclipire
în a ta simplă privire.
„Pe cerul cuiva
ești cea mai frumoasă stea“
Dar prividu-ți cerul,
tot ce văd e negrul
rămas în urma mea
căci am fost și eu pe el cândva.
Stealing stars
Quiet whispers of the night,
under the watchful moon's soft light,
My heart traverses miles, vast and wide,
to where you dream on the other side.
For you fly in realms far from mine,
across the span where stars align.
To bridge the gap, the distance cruel,
with words as tools, love precious fuel.
In dreams, I reach to steal you near,
dissolve the miles, remove the fear.
A whispered wish in the night embrace,
longing for your gentle grace.
Through screens and words, love's conveyed,
on the silent moments, our hopes laid
Little sparrow, my heart's soft call,
yearning for the day we end this stall.
To steal you from the bonds of space,
into my arms, our perfect place.
From "Volumul Istorie Opusă/Opposing History"
apusul de miercuri
în urlete de vânt te caut
și iar caut în reflexii de vitrine
simt un miros de crin, ca-n părul tău
tu tot în cerul nopții te scufunzi
timp nu pierd, căci ce e timpul
fără tine?
întoarsă-n somn de ochi albaștrii
și se albastrul cerului ce-a fost
în inimi ticăind, pulsând și gata
să erupă
cu flori de vară trecătoare
cu zeci de crini, îngăbeniți de soare
în vis se frânge tot
și ochi și cer
și inimile noastre.
MELANCOLIE DE TOAMNĂ
Î mi pierd pașii pe alei
Gânditor și tremurati,
Sus prin crengi adie vântul
Plâng scaiții scuturați.
Într-un creștet de coroană,
Tânguie un cuib golit...
Astă vară își avea casă
Glas voios de ciripit.
Se înalță în văzduh
Brațe tinere pe ram,
Iscodind spre orizonturi...
Ciine-i despuia de darurii...?
Se aștern încet pe luncă
Picuri mici de ploaie rece
Și-un ecou din stâncă
Glasul toamnei îl petrece.
Alte poezii ale autorului
~Etern în memoria ta~
Sunt un câine oarecare,
Vreau să mă hrănești!
N-am nevoie de motive,
Doar să mă iubești.
Mai ții minte când alergam
În urma ta, după sanie?
Parcă a fost ieri...
Nu eram legat de o funie,
Și nici de ale tale dureri.
Amintește-ți cum eu îți eram
Buna dispoziție,
Când aveai o zi mai grea!
Că am fost acolo, pe poziție,
Când lumea părea rea.
Mai știi ce mi-ai promis?
Unde ai fost când am avut nevoie de ajutor?
„O să am grijă de tine!”
Acum tu nu vezi că mor?
Nu te judec, ai necazuri,
Deci poate că e mai bine că te-am părăsit!
Nu înțelegi că erai totul pentru mine?
Și ai să fii până la sfârșit?
Chiar dacă m-ai dezamăgit,
Încă am încredere în tine!
Însă nu ai reușit!
Tu ai vrut să mă păstrezi...
Eu,am vrut să fiu iubit...
Astăzi te-am scutit de o grijă,
Dar să știi că îmi lipsești!
Fără tine n-am putut
Să rămân, să mă trezești!
Voiam să te mai văd odată,
Să m-alinți ca pe ai tăi!
Să sar mereu când nu ți convine
Și să-ți fac doar vânătăi.
Să nu uiți că am fost devotat!
Ține-mă în brațe veșnic!
Și să știi, nu-s supărat!
Pentru tine, sunt războinic.
Ce părere ai că pentru alții am fost doar un câine?
Pentru tine ce am fost?
Doar un paznic de folos?
Un prieten zgomotos?
Sau un suflet fără rost?
Am îmbătrânit cu gândul că o să te văd împlinit!
Dar să știi că prezența mea încă n-a murit!
O să fiu cu tine să te văd fericit!
Viața mea a fost un dar,
Pentru tine, m-am jertfit.
Etern în memoria ta, Bleky!
𝓝𝓸𝓪𝓹𝓽𝓮𝓪 𝓿𝓲𝓼𝓾𝓵𝓾𝓲
Pe malul lacului pustiu,
Revin să-mi cânți,a nu știu câta oară,
Căci n am pierdut al meu suspin,
Și vreau mereu ca să mai doară.
Îmi pierd memoria n silabe
Și ochii tăi in stelele de dimineață,
În zilele demult trecute,
În ani de zile uitați in ceață.
Când nopatea visului mă trece,
În mintea mea te rătăcești,
Compasul inimii nu tace,
Dar tu ,tu tot mai mult te pierzi.
Oare ai ales cu sufletul?
Caci m am trezit într un coșmar,
Nu vreau sa știu cum e regretul
Zilei negre cand dispar.
Urmele tale sunt tot aici!
Prezența ta,pașii tăi mici,
Dar eu numai sunt când strigi!
Nu încerca să mă ridici!
La țărmul regăsirii noastre,
Răsună un ultim glas plăpând,
Căci dorul zboară către astre,
Și eu te plang tăcut in gând...
Când noaptea visului dispare,
În mintea mea nu te găsesc,
Compasul inimii mă doare,
Dar pentru tine, mă opresc.
𝓤𝓷𝓲𝓿𝓮𝓻𝓼𝓾𝓵 𝓷𝓾 𝓪𝓳𝓾𝓷𝓰𝓮
1.Cum o barca in deriva,se gaseste in largul marii,
Asa te ntalnesc pe tine,dup amarul asteptarii.
2.Ce as putea eu sa iti ofer?ce as putea sa ti spun eu tie?
Ce sa faca un sarac cu o asemenea bogatie?
3.Banii nu s suficienti,ca sa poata sa ti raspunda,
La o asemenea frumusete, nimeni n ar putea s ajunga.
4.Labirint plin de iubire,am in minte doar enigme,
Dar degeaba,daca tu,cauti pietre slefuite.
5.Faima este inutila,tilul e doar aroganta,
Vezi in oameni ce conteaza,nu dai pic de importanta.
6.Mar frumos, ascuns in rosu,inauntru i inegrit.
Si se vede,am de toate,dar nimic de oferit.
7.Universul nu ajunge,ca sa poata compensa
Gravitatii ce ma trage, numai inspre lumea ta.
Felul meu de a fi
Safirul cu aur al inimii mele
Îmi ține dorința și nu pot vorbi,
Ce simt,ce gândesc e scris doar în stele,
Și n felul meu de a fi.
Tăciunea din ochii holbați la perete,
A fost demult un foc de nestins,
Trecuți candva prin multe probleme,
Se pierd în vedere ca fata din vis.
Zâmbetul fals ascuns de tristețe,
Adoră sa facă iluzii și chin,
Buza rănită refuza sa nvețe,
Se înecă mereu in durere și vin.
Puterea din brațe mi cedează treptat,
Când văd a ei inocență,
Dar nu pot s o am,din nou am uitat,
Sunt prea insolent în esență.
Prefer sa o uit decât sa pierd șansa
Să fiu a ei sărbătoare,
Prefă te înc o dată ca nici nu ma placi
Și pleacă în lumea mea mare.
Sufletu mi plange și ți face cu mâna,
Un cald rămas bun,pe curând,
O lacrima atinge podeaua și frâna,
Târziu,dar totuși spunând:
"Dar poate ne vom revedea,
Căci vântul nu s a liniștit,
Și vocea ta azi mă conduce
Pe drumul meu spre infinit."
Esența
Ce codru albastru!Ce lume de foc!
Ce zile grabite cand nu stai pe loc!
Dar unde fugim?In stanga?in dreapta?
Spre ce ratacim cand ne trece viata?
De ce tii tristețea in sticla de vin?
Și lacrimile plânse în cea de venin?
Cu ce tratezi rana,cand vine din interior?
Cum iti iei adio cand deja ti e dor?
Ce lume abstracta,ce viață de pion!
Ce zile pierdute,cand nu stai pe tron.
Cine s oamenii care ti erau dragi odata?
Ai scris pe morminte iubirea si ai abandonat o?
Ai pus amintirile intr o coroana care se vestejește?
Sau ai astupat tu cu pamant privirea care te n calzea odata?
Pentru cine te ai trudit atația ani?
Pentru o falsa speranță?
Alergand zi de zi dupa bani,
Iți pierzi a ta importanță...
🎤 Ț𝖎𝖓𝖊-𝖒ă î𝖓 𝖛𝖎𝖆𝖙𝖆!
Ți-am scris o scrisoare cand lumea era pe sfarșite.A ta începea,dar a mea se dispersa in cuvinte...
Nu voiam sa stiu cat de mult poate sa doară.Am încercat să culeg fulgii de nea fara sa moară.
Așa că am încetat.Am lăsat ninsoarea să-mi arate calea printre ființe,
Și m am bucurat!Și am lasat tristețea sa mi inunde fața în mii de dorinte.
Era peste tot!Mazgâlit pe cer si-n privire,și pe zambetul meu care ți trezește o singura amintire.
Ma sting incet,pierdut in furtuna de cristale.Arunc cu priviri fierbinti ce ti aduc numai jale.
Vremea imi raceste inima,dar eu sunt un cub de gheata care arde,
Și speră să nu fie uitat în nămeți ca celelalte.
Dacă citești asta,să ști ca țurțurii din pământ au început să iasă!
Îmi scot iubirea astupata la suprafață!
Și ca sa ma găsești ai nevoie de o lumânare!
Semnat:Un străin în furtuna din ninsoare.
Am pus sigiliul pe scrisoare...
Sunt o armă de foc în paradisul tău de gheață,
Ținută sub control doar dacă mi dai speranță.Nu uita de mine!Ț𝖎𝖓𝖊-𝖒ă î𝖓 𝖛𝖎𝖆𝖙𝖆!
~Etern în memoria ta~
Sunt un câine oarecare,
Vreau să mă hrănești!
N-am nevoie de motive,
Doar să mă iubești.
Mai ții minte când alergam
În urma ta, după sanie?
Parcă a fost ieri...
Nu eram legat de o funie,
Și nici de ale tale dureri.
Amintește-ți cum eu îți eram
Buna dispoziție,
Când aveai o zi mai grea!
Că am fost acolo, pe poziție,
Când lumea părea rea.
Mai știi ce mi-ai promis?
Unde ai fost când am avut nevoie de ajutor?
„O să am grijă de tine!”
Acum tu nu vezi că mor?
Nu te judec, ai necazuri,
Deci poate că e mai bine că te-am părăsit!
Nu înțelegi că erai totul pentru mine?
Și ai să fii până la sfârșit?
Chiar dacă m-ai dezamăgit,
Încă am încredere în tine!
Însă nu ai reușit!
Tu ai vrut să mă păstrezi...
Eu,am vrut să fiu iubit...
Astăzi te-am scutit de o grijă,
Dar să știi că îmi lipsești!
Fără tine n-am putut
Să rămân, să mă trezești!
Voiam să te mai văd odată,
Să m-alinți ca pe ai tăi!
Să sar mereu când nu ți convine
Și să-ți fac doar vânătăi.
Să nu uiți că am fost devotat!
Ține-mă în brațe veșnic!
Și să știi, nu-s supărat!
Pentru tine, sunt războinic.
Ce părere ai că pentru alții am fost doar un câine?
Pentru tine ce am fost?
Doar un paznic de folos?
Un prieten zgomotos?
Sau un suflet fără rost?
Am îmbătrânit cu gândul că o să te văd împlinit!
Dar să știi că prezența mea încă n-a murit!
O să fiu cu tine să te văd fericit!
Viața mea a fost un dar,
Pentru tine, m-am jertfit.
Etern în memoria ta, Bleky!
𝓝𝓸𝓪𝓹𝓽𝓮𝓪 𝓿𝓲𝓼𝓾𝓵𝓾𝓲
Pe malul lacului pustiu,
Revin să-mi cânți,a nu știu câta oară,
Căci n am pierdut al meu suspin,
Și vreau mereu ca să mai doară.
Îmi pierd memoria n silabe
Și ochii tăi in stelele de dimineață,
În zilele demult trecute,
În ani de zile uitați in ceață.
Când nopatea visului mă trece,
În mintea mea te rătăcești,
Compasul inimii nu tace,
Dar tu ,tu tot mai mult te pierzi.
Oare ai ales cu sufletul?
Caci m am trezit într un coșmar,
Nu vreau sa știu cum e regretul
Zilei negre cand dispar.
Urmele tale sunt tot aici!
Prezența ta,pașii tăi mici,
Dar eu numai sunt când strigi!
Nu încerca să mă ridici!
La țărmul regăsirii noastre,
Răsună un ultim glas plăpând,
Căci dorul zboară către astre,
Și eu te plang tăcut in gând...
Când noaptea visului dispare,
În mintea mea nu te găsesc,
Compasul inimii mă doare,
Dar pentru tine, mă opresc.
𝓤𝓷𝓲𝓿𝓮𝓻𝓼𝓾𝓵 𝓷𝓾 𝓪𝓳𝓾𝓷𝓰𝓮
1.Cum o barca in deriva,se gaseste in largul marii,
Asa te ntalnesc pe tine,dup amarul asteptarii.
2.Ce as putea eu sa iti ofer?ce as putea sa ti spun eu tie?
Ce sa faca un sarac cu o asemenea bogatie?
3.Banii nu s suficienti,ca sa poata sa ti raspunda,
La o asemenea frumusete, nimeni n ar putea s ajunga.
4.Labirint plin de iubire,am in minte doar enigme,
Dar degeaba,daca tu,cauti pietre slefuite.
5.Faima este inutila,tilul e doar aroganta,
Vezi in oameni ce conteaza,nu dai pic de importanta.
6.Mar frumos, ascuns in rosu,inauntru i inegrit.
Si se vede,am de toate,dar nimic de oferit.
7.Universul nu ajunge,ca sa poata compensa
Gravitatii ce ma trage, numai inspre lumea ta.
Felul meu de a fi
Safirul cu aur al inimii mele
Îmi ține dorința și nu pot vorbi,
Ce simt,ce gândesc e scris doar în stele,
Și n felul meu de a fi.
Tăciunea din ochii holbați la perete,
A fost demult un foc de nestins,
Trecuți candva prin multe probleme,
Se pierd în vedere ca fata din vis.
Zâmbetul fals ascuns de tristețe,
Adoră sa facă iluzii și chin,
Buza rănită refuza sa nvețe,
Se înecă mereu in durere și vin.
Puterea din brațe mi cedează treptat,
Când văd a ei inocență,
Dar nu pot s o am,din nou am uitat,
Sunt prea insolent în esență.
Prefer sa o uit decât sa pierd șansa
Să fiu a ei sărbătoare,
Prefă te înc o dată ca nici nu ma placi
Și pleacă în lumea mea mare.
Sufletu mi plange și ți face cu mâna,
Un cald rămas bun,pe curând,
O lacrima atinge podeaua și frâna,
Târziu,dar totuși spunând:
"Dar poate ne vom revedea,
Căci vântul nu s a liniștit,
Și vocea ta azi mă conduce
Pe drumul meu spre infinit."
Esența
Ce codru albastru!Ce lume de foc!
Ce zile grabite cand nu stai pe loc!
Dar unde fugim?In stanga?in dreapta?
Spre ce ratacim cand ne trece viata?
De ce tii tristețea in sticla de vin?
Și lacrimile plânse în cea de venin?
Cu ce tratezi rana,cand vine din interior?
Cum iti iei adio cand deja ti e dor?
Ce lume abstracta,ce viață de pion!
Ce zile pierdute,cand nu stai pe tron.
Cine s oamenii care ti erau dragi odata?
Ai scris pe morminte iubirea si ai abandonat o?
Ai pus amintirile intr o coroana care se vestejește?
Sau ai astupat tu cu pamant privirea care te n calzea odata?
Pentru cine te ai trudit atația ani?
Pentru o falsa speranță?
Alergand zi de zi dupa bani,
Iți pierzi a ta importanță...
🎤 Ț𝖎𝖓𝖊-𝖒ă î𝖓 𝖛𝖎𝖆𝖙𝖆!
Ți-am scris o scrisoare cand lumea era pe sfarșite.A ta începea,dar a mea se dispersa in cuvinte...
Nu voiam sa stiu cat de mult poate sa doară.Am încercat să culeg fulgii de nea fara sa moară.
Așa că am încetat.Am lăsat ninsoarea să-mi arate calea printre ființe,
Și m am bucurat!Și am lasat tristețea sa mi inunde fața în mii de dorinte.
Era peste tot!Mazgâlit pe cer si-n privire,și pe zambetul meu care ți trezește o singura amintire.
Ma sting incet,pierdut in furtuna de cristale.Arunc cu priviri fierbinti ce ti aduc numai jale.
Vremea imi raceste inima,dar eu sunt un cub de gheata care arde,
Și speră să nu fie uitat în nămeți ca celelalte.
Dacă citești asta,să ști ca țurțurii din pământ au început să iasă!
Îmi scot iubirea astupata la suprafață!
Și ca sa ma găsești ai nevoie de o lumânare!
Semnat:Un străin în furtuna din ninsoare.
Am pus sigiliul pe scrisoare...
Sunt o armă de foc în paradisul tău de gheață,
Ținută sub control doar dacă mi dai speranță.Nu uita de mine!Ț𝖎𝖓𝖊-𝖒ă î𝖓 𝖛𝖎𝖆𝖙𝖆!
Djl6m6dnn1r