Poezie
aş vrea să-mi fi dulce taină
as vrea să-ţi dau săruturile pe care le meriţi
Ştiu eşti plin de cicatrci ,lasă-mă să te vindec,
Eşti bolnav de iubire,dar nu ştii cui să o dăruieşti,
te mai uiţi şa geam,eu la tine îţi admir ochii în lumina soarelui,
râzi alteori încep să te iubesc mai mult
iubessc tot ce eşti tu,nebunia ta o ador
îmi lipesc capul de umărul tău
mă săruţi uşor şi plăpând,
aş dori să ne iubim aşa pân în veşnicii
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Albui Andreea
Data postării: 2 august 2023
Comentarii: 1
Vizualizări: 689
Comentarii
Poezii din aceiaşi categorie
Mare mirare
Nu se simte fericită
Ci doar recunoscătoare
Mi se pare foarte trist
Pentru o așa floare
Merită să simtă totul
Fiecare strop te ploaie
Adierile vântului
Razele de soare
Fulgii de nea
Cruda uitare
Ofilirea mea
Mare mirare
MESAGER ÎNSINGURAT
Bate firul de lumină
Ușurel la mine-n geam
Mă trezește și mă cheamă
Să-mi arate sus în deal
Covorașul de petale
Ale florilor de măr
Unduind pe iarba verde,
Nu departe de pritvor.
Timorat mă atinge vântul
Călător însingurat
Șoptind vorbe de iubire
Mesage din sat în sat.
Să ma citiți....
„Să mă citiți în vers”
de A.Turcanu
De-ar fi să mor, s-o fac sub cer curat,
Când pomii plâng și frunza nu mai spune,
Să fiu lăsată-n colțul cel uitat,
Sub doi cireși, cu rădăcini în lună.
Să nu-mi aduceți flori din piață, goale,
Nici panglici reci, cu nume ce nu știu —
Aduceți liniștea — s-o lase-n vale,
Și-un vers din mine, spus încet, târziu.
Nu vreau coroane grele, ruginite,
Ci o tăcere-n care să-ncăpem —
Să-mi citiți poemele rostite
Ca pe-o icoană scrisă din blestem.
Să-mi spuneți dorul doar privind hârtia,
Să nu strigați ce n-ați simțit nicicând —
Citiți-mi gândul, nu doar poezia,
Și-n fiecare cuvânt — fiți un legământ.
Să nu veniți cu slove de-nvățate,
Ci cu o inimă ce-a înțeles —
Că eu am ars în nopți neumblate
Și m-am făcut, încet, un singur vers.
Lăsați-mi lângă cruce o privire
Și poate-o carte, dacă vântu’-adie —
Am fost o rană plină de iubire
Ce a rămas doar liră-n poezie.
Și dacă vreți să știți — cine-am fost eu,
Priviți cireșii goi, în nopți cu lună —
Acolo sunt… în vers și în tăcere —
Semnez cu sufletul:
"Mica Poetă", tăcută și nebună.
Pahar de poezie II
Mi-a luat dorul urma pașilor tăi ce nu mai vin
Dar care-n fiecare seară ii aud în inima mea
Ii mai aștept purtând in suflet senin
Poate-ntr-o sfântă zi mă vor căuta...
Căci mi-ar fi de-ajuns o singură întrebare
O simplă privire... dar nu de om grăbit...
"Tu scrii de dor sau de uitare?...."
...măcar așa aș ști că poezia mi-ai citit...
Doar că azi, paharul meu de poezie
S-a umplut de lacrimi... gata de-un festin.
Mi-e dor și-as fi vrut să-mi spui ca prin magie,
"Ai talent, frumoaso și versul tău ar merita un vin!"
Regret...tot eu...
Regret că ți-am fost prea multă
Regret tot eu că n-ai știut a prețui
Prea puțin adultă, copilăroasă, naivă
Sperând să fiu cum tu puteai să-mi fii...
Regret c-am fost nepotrivită
Bucati din suflet servindu-ți pe tavă
De-al tău vin m-am lăsat vrăjită
Și n-am simțit cum mă-mbătam cu-a ta otravă...
Regret doar că ți-am fost adevărată
Regret tot eu că doar ți-am prisosit
Fii sincer... ți-am fost măcar apropiată
Sau ai jucat rolul în care nimic n-ai simtit?
Regreți și tu măcar pentr-o secundă sfârșitul?
Că m-ai servit, în loc de vin, cu ignoranță
Când nu-mi doream decât un ultim vin îmbrățișați
Finalul poveștii să-l creionăm într-o altă nuanță...
Mare mirare
Nu se simte fericită
Ci doar recunoscătoare
Mi se pare foarte trist
Pentru o așa floare
Merită să simtă totul
Fiecare strop te ploaie
Adierile vântului
Razele de soare
Fulgii de nea
Cruda uitare
Ofilirea mea
Mare mirare
MESAGER ÎNSINGURAT
Bate firul de lumină
Ușurel la mine-n geam
Mă trezește și mă cheamă
Să-mi arate sus în deal
Covorașul de petale
Ale florilor de măr
Unduind pe iarba verde,
Nu departe de pritvor.
Timorat mă atinge vântul
Călător însingurat
Șoptind vorbe de iubire
Mesage din sat în sat.
Să ma citiți....
„Să mă citiți în vers”
de A.Turcanu
De-ar fi să mor, s-o fac sub cer curat,
Când pomii plâng și frunza nu mai spune,
Să fiu lăsată-n colțul cel uitat,
Sub doi cireși, cu rădăcini în lună.
Să nu-mi aduceți flori din piață, goale,
Nici panglici reci, cu nume ce nu știu —
Aduceți liniștea — s-o lase-n vale,
Și-un vers din mine, spus încet, târziu.
Nu vreau coroane grele, ruginite,
Ci o tăcere-n care să-ncăpem —
Să-mi citiți poemele rostite
Ca pe-o icoană scrisă din blestem.
Să-mi spuneți dorul doar privind hârtia,
Să nu strigați ce n-ați simțit nicicând —
Citiți-mi gândul, nu doar poezia,
Și-n fiecare cuvânt — fiți un legământ.
Să nu veniți cu slove de-nvățate,
Ci cu o inimă ce-a înțeles —
Că eu am ars în nopți neumblate
Și m-am făcut, încet, un singur vers.
Lăsați-mi lângă cruce o privire
Și poate-o carte, dacă vântu’-adie —
Am fost o rană plină de iubire
Ce a rămas doar liră-n poezie.
Și dacă vreți să știți — cine-am fost eu,
Priviți cireșii goi, în nopți cu lună —
Acolo sunt… în vers și în tăcere —
Semnez cu sufletul:
"Mica Poetă", tăcută și nebună.
Pahar de poezie II
Mi-a luat dorul urma pașilor tăi ce nu mai vin
Dar care-n fiecare seară ii aud în inima mea
Ii mai aștept purtând in suflet senin
Poate-ntr-o sfântă zi mă vor căuta...
Căci mi-ar fi de-ajuns o singură întrebare
O simplă privire... dar nu de om grăbit...
"Tu scrii de dor sau de uitare?...."
...măcar așa aș ști că poezia mi-ai citit...
Doar că azi, paharul meu de poezie
S-a umplut de lacrimi... gata de-un festin.
Mi-e dor și-as fi vrut să-mi spui ca prin magie,
"Ai talent, frumoaso și versul tău ar merita un vin!"
Regret...tot eu...
Regret că ți-am fost prea multă
Regret tot eu că n-ai știut a prețui
Prea puțin adultă, copilăroasă, naivă
Sperând să fiu cum tu puteai să-mi fii...
Regret c-am fost nepotrivită
Bucati din suflet servindu-ți pe tavă
De-al tău vin m-am lăsat vrăjită
Și n-am simțit cum mă-mbătam cu-a ta otravă...
Regret doar că ți-am fost adevărată
Regret tot eu că doar ți-am prisosit
Fii sincer... ți-am fost măcar apropiată
Sau ai jucat rolul în care nimic n-ai simtit?
Regreți și tu măcar pentr-o secundă sfârșitul?
Că m-ai servit, în loc de vin, cu ignoranță
Când nu-mi doream decât un ultim vin îmbrățișați
Finalul poveștii să-l creionăm într-o altă nuanță...
Alte poezii ale autorului
Poem
Am zis să-l las să plece
Din suflet,Din gând, din vene
De ce mi-aș lăsa inima tot înecand?
A stat prea mult pe-un covor
Tare mult suflet el n-a pus,
Ea și-a tuns părul, puțin câte puțin..
Din buclele aurii,s-au transformat în " Nu "te mai aștept să vii",
Poem
Pe masă o scrumieră,
Arucand cu nervi acea tigară,
Și dorul meu de tine te tot cheamă,
Amețit de alcoolul amar,
Ți-am zis că despre tine nu mai am niciun habar.
Poem
Ai știut că nu-mi meriți dragostea
Doar mi-e dor întruna de mine și luna
Ai mai aruncat un zâmbet timpuriu
Acum las asa ca oricum ești pustiu.
Nici nu mai reușesc,sa te merit eu
Când tu iubești un alt chip,eu în alt fel
Și mă iei cu un simplu iartă-mă;
Cred ca am rămas cu un simplu lasă-mă.
Un lasă-mă că știu cum toate dor
Și mă lasă rece pe interior
Ți-am zis din tot sufletul cum mor
Sau Cat te ador,sau cum mi-ai pus foc în suflet și ai lăsat să ardă până am ajuns de am mă rupe.
Poem
Iubitule, azi nu te găsesc în paginile arse,
Iubitule ,azi mă-nec mi se preling niște lacrimi ce se aseamănă cu cristale,
Iubitule,azi mă sufoc de dor..oasele mi-s împrăștiate de la vin,
Iubitule ,azi nu te am în față, când eu am m-am lăsat dusă la suprafață,
Iubitule ,azi nu las un chin amar ,să îmi zdrobească limba,
Iubitule,nu te găsesc, nu știu cum săruți, nu știu..
Iubitule,mă mai uit la ceas din când în când, și mă scufund într-un vas plutitor,e pierdut pe mal.
Iubitule, nu mai plânge de dor,scrie doar și lasă iubirile reci să plece în gol.
Poem
N-am de ce să tot fiu rupta neîncetat de oameni ,ce nu știu în a repara o inimă dură. Doare să crezi,că toți îți vor binele,Lasă măcar ești tu baza vieții tale,Uneori ne frământăm ca un aluat..nici cum nu reușim în a pune puțină iubire,că sunt oameni ce vor să fie fericiți ca ai ales ce vor doar ei,nu e metaforă, doar o realitate, fa ce-ți place
Și lasă în urmă doar acele " vise negre" ce-s de tot moarte.
Poem
Lacrimile îngerilor pe care i-am pierdut, s-au războit în trecut. Acum doar picură intens și zgmotos, tare dor mi de acele momente ce râdeam fără rost. #AA
Poem
Am zis să-l las să plece
Din suflet,Din gând, din vene
De ce mi-aș lăsa inima tot înecand?
A stat prea mult pe-un covor
Tare mult suflet el n-a pus,
Ea și-a tuns părul, puțin câte puțin..
Din buclele aurii,s-au transformat în " Nu "te mai aștept să vii",
Poem
Pe masă o scrumieră,
Arucand cu nervi acea tigară,
Și dorul meu de tine te tot cheamă,
Amețit de alcoolul amar,
Ți-am zis că despre tine nu mai am niciun habar.
Poem
Ai știut că nu-mi meriți dragostea
Doar mi-e dor întruna de mine și luna
Ai mai aruncat un zâmbet timpuriu
Acum las asa ca oricum ești pustiu.
Nici nu mai reușesc,sa te merit eu
Când tu iubești un alt chip,eu în alt fel
Și mă iei cu un simplu iartă-mă;
Cred ca am rămas cu un simplu lasă-mă.
Un lasă-mă că știu cum toate dor
Și mă lasă rece pe interior
Ți-am zis din tot sufletul cum mor
Sau Cat te ador,sau cum mi-ai pus foc în suflet și ai lăsat să ardă până am ajuns de am mă rupe.
Poem
Iubitule, azi nu te găsesc în paginile arse,
Iubitule ,azi mă-nec mi se preling niște lacrimi ce se aseamănă cu cristale,
Iubitule,azi mă sufoc de dor..oasele mi-s împrăștiate de la vin,
Iubitule ,azi nu te am în față, când eu am m-am lăsat dusă la suprafață,
Iubitule ,azi nu las un chin amar ,să îmi zdrobească limba,
Iubitule,nu te găsesc, nu știu cum săruți, nu știu..
Iubitule,mă mai uit la ceas din când în când, și mă scufund într-un vas plutitor,e pierdut pe mal.
Iubitule, nu mai plânge de dor,scrie doar și lasă iubirile reci să plece în gol.
Poem
N-am de ce să tot fiu rupta neîncetat de oameni ,ce nu știu în a repara o inimă dură. Doare să crezi,că toți îți vor binele,Lasă măcar ești tu baza vieții tale,Uneori ne frământăm ca un aluat..nici cum nu reușim în a pune puțină iubire,că sunt oameni ce vor să fie fericiți ca ai ales ce vor doar ei,nu e metaforă, doar o realitate, fa ce-ți place
Și lasă în urmă doar acele " vise negre" ce-s de tot moarte.
Poem
Lacrimile îngerilor pe care i-am pierdut, s-au războit în trecut. Acum doar picură intens și zgmotos, tare dor mi de acele momente ce râdeam fără rost. #AA
Albui Andreea